In decursul vremurilor eu am avut o atitudine schimbatoare fatza de copierea CD-urilor audio.
Judecand la rece si retrospectiv, atitudinea s-a schimbat o data cu schimbarea calitatii sistemelor audio pe care ascultam discuri CDA.
Initial am fost ferm convins (atitudine vecina cu fanatismul) ca discurile copiate sunt la fel de bune ca si cele originale, singura diferenta fiind lipsa copertii si unui ambalaj aratos. Chestie pe care nu dadeam doua parale. Deci am inceput fericit in prostia mea.
Ulterior, o data cu un "upgrade" calitativ la sistemul audio, mi-am dat seama ca discul copie nu se auzea chiar la fel cu ala original.
Asa ca am iesit din perioada fanatica (adica toti bitzii sunt egali intre ei ca intr-o mare democratie cibernetica) si am inceput sa-mi bat capul cum sa pot copia discurile audio mai bine ?!
Multa bataie de cap! Am reusit sa fac progrese evidente, pana intracolo incat nu prea mai era diferenta intre original si copie......pe sistemul audio de atunci. Defapt era, dar mica, oricum suportabila, avand in vedere cat costa un disc original si cat "costa" o copie!
Evident, nu era chiar gratis, mai ales ca niste unitati optice Plextor costa si ele niste banuti, PC-urile nu sunt nici ele gratis, discurile blank bune deasemenea, timpul?, cel mai scump dintre toate!....
O vreme am trait impacat cu ideea ca desi o copie nu se ridica la valoarea sonica a originalului, totusi diferenta era foarte mica si deci compromisul cat se poate de acceptabil.
Asa ca in continuare aveam sentimentul ala prostesc de chilipir de la talcioc. Ce afacere buna! Pai decat 60 RON pe un disc nu-i mai bine 2 RON ?! Evident!
Am depus multe eforturi de a copia diverse discuri audio bune, am adunat o cantitate mare de ripp-uri, etc.
Insa a venit vremea cand un nou "upgrade" m-a purtat in ticalosul nivel audio de varf. Nu stiu cat de varf ar fi ?!, cert este ca vorba cantecului, trecusem la "Am cu ce!"
Lucru dureros....caci diferenta intre copie si original nu a mai fost ca inainte! ......Adica a devenit suparatoare.....
Nashpa! S-a dus chilipirul!....
Fara indoiala, un calcul economic si de bun simt mi-ar spune in continuare, - copierea este aducatoare de mari satisfactii, mai ales in lipsa gaurilor (deloc neglijabile) din buzunar!...Teoretic!...Nu si practic, firar sa fie!
.....
Asa ca nu s-a mai putut! Brusc si impotriva vointei mele logice, mi-am pierdut dramatic interesul de a copia discuri audio.....
Daca le imprumut, doar le ascult si daca imi plac, caut sa le cumpar.
Astfel am gasit intr-un final satisfactia adevarata, un soi de implinire. Stiu ca nu pot cumpara tot ce mi-as dori, dimpotriva, sumele alocate dor al naibii de tare, insa acum am un sentiment de multumire, am lucruri ORIGINALE, reale, adevarate!
Tot timpul cat am folosit (si) discuri copiate (pe post de UNICELE exemplare) aveam un vag sentiment de "facatura", ceva neimplinit, ca si cand furam resturile de la masa cuiva!.....
Acum mi-am dat seama cat de scurt e timpul (si viata) astfel ca a-l consuma ascultand facaturi e o risipa impardonabila si aducatoare de insatisfactie!
In contrast, a cumpara discul ORIGINAL, nou, e cu totul altceva. E the real thing in your hands! E alta clasa, ca atunci cand ai urcat din cala, de la clasa a III-a, intunecata, inghesuita si afumata pe puntea luminoasa si aerisita de la clasa I-a !
Abia atunci mi-am dat seama ca daca folosim "facaturi", falsuri si "furaciuni", lucrul asta intr-un fel ne afecteaza. Poate ca subtil, insa timpul nu iarta si nu ne iarta !
Mai bine mai putin, insa de calitate, decat mult si prost!.....Dar iata cum m-am trezit contra curentului!.....si intr-un final, audiofil!