Marantz CD 42, un "batranel" din anul 1991 produs in Europa-Belgia, in mare parte realizat din plastic, avand in dotare mecanica Philips CDM4/19 si chipurile SAA7350 – SM5840FP:
http://www.marantzphilips.nl/Philips_cdm4_cd_mechanism/" onclick="window.open(this.href);return false;
http://www.marantzphilips.nl/the_evolut ... al_filter/" onclick="window.open(this.href);return false;
http://www.marantzphilips.nl/the_comple ... er_list/#M" onclick="window.open(this.href);return false;
In ciuda aspectului si plasticului abundent folosit, in ciuda DAC-ului mai putin faimos, creatie Philips, poate in principal datorita mecanicii robuste si serioase, acest player reprezinta un surprinzator concurent cu noile playere chinezo-audiofile ale caror preturi se scriu cu 3 cifre sau chiar 4 cifre. Conditia e binestiuta, sa fie pastrat in stare buna.
In primul rand muzical, deloc codas la capitolul rezolutie, destul de corect, acest "plasticutz" european de creatie Philips, m-a surprins in mod foarte placut.
In opinia mea, mult peste modelele mai noi din seriile "6xxx" care desi au masca metalica, sunt mai grele, mai frumos-aspectuos lucrate, unele au sasie cuprate, totusi sunt inferioare acestui batranel de plastic de la inceputul deceniului '90.
In opinia mea, la propria comparatie, categoric mai bun decat Marantz CD63, CD67 si CD6000 OSE KI.
Prima explicatie care-mi vine in minte este mecanica optica.
Oricum, sunt multe surse digitale din "epoca primitiva" care pun in pericol noile cuceriri ale stiintei moderne in plin avant consumist.