Dorian
http://forum.audiofil.ro/index.php?topic=1621.210" onclick="window.open(this.href);return false;Exista o chestie numita fenomenul Haas (si corespunzator o zona Haas, pentru cine vrea sa faca si legatura cu amenajarile acustice). In esenta urechea (care e departe de a fi infailibila) poate fi usor pacalita (ca si ochiul, de altfel). Localizarea spatiala a unui sunet se face pe baza primului semnal sosit (pe drumul acustic cel mai scurt) la receptorul auditiv, atita vreme cit : diferenta in timp intre primul semnal si al doilea (hai sa-i zicem "ecou") este mai scurta de ~30-35ms (intervalul Haas) SI atenuarea relativa este mai mica de 20dB. Sper ca am tinut bine minte cifrele, daca nu se poate da un search.
Chestia cu pre-ecoul codat in PCM provine din limitarea de banda aplicata inainte de conversia AD - ca sa poata fi reprezentat printr-un numar finit de coeficienti spectrali non-zero si un numar finit de esantioane, semnalul de intrare trebuie SI limitat in banda (asta va produce de fapt posibilitatea redarii folosind un spectru discret si finit) - chestiune care se realizeaza prin aplicarea unui filtru analogic trece-jos sau mai degraba pass-band (ati ghicit : 20Hz-20kHz). Surpriza emisiunii pentru unii telespectatori este ca si filtrele analogice (ca orice filtru) induc oscilatii (ringing) ... Care ringing se va regasi codificat criar prin procesul AD in inregistrarea digitala.
Se demostreaza (e un articol scris si publicat de Peter Craven la AES) ca acest ringing indus la conversia AD poate fi eliminat folosind filtre cu faza minimala (in loc de faza liniara) la redare, sau si mai bine chiar in procesul de masterizare in digital. O discutie mai mult sau mai putin interminabila pe subiect este de gasit daca se cauta dupa filtre apodizing (sau apodising) si filtre cu faza minimala.
In legatura cu limitarile PCM, una importanta este raspunsul in impuls ideal unitar - practic amplitudinea si baza de timp a impulsului nu vor fi niciodata redate exact, amplitudinea tinzind catre 1 pe masura ce creste rata de esantionare. Cum orice filtru este complet caracterizat prin rapsunsul la trenul impuls unitar (care provoaca filtrul sa "verse" proprii coeficienti pe iesire) lucrurile devin complicate pe transitorii. DSD sta mult mai bine la raspunsul in impuls. Dintre cele doua metode de codare, PCM favorizeaza redarea fidela a platourilor si zonelor cu gradiente mici-medii (pe care DSD le cam ineaca in zgomot, mai ales pe primele) in timp ce DSD favorizeaza redarea fidela a tranzitiilor rapide. Avantaje si dezavantaje. Normal ca la un rapuns foarte bun in impuls nu avem ringing ...