Ca audiofil, ajungi inevitabil la vinil ?

Analogic, digital, sisteme audio, casti, revelatii si review-uri
User avatar
Gabriel_Wo
Posts: 899
Joined: 14 Sep 2010, 19:56
Location: Iasi

Re: Ca audiofil, ajungi inevitabil la vinil ?

Post by Gabriel_Wo »

Chiar ieri am ascultat un album istoric cu Arthur Rubinstein, cu Chopin..Nocturnes Nos. 1..19 si 4 Scherzo, o reeditare mono EMI, din 2008. In prezentarea albumului, este notat ca remasterizarea a fost facuta dupa vechile inregistrari ale Maestrului, culese de pe discuri vechi 78RPM de gramofon, inregistrate in anul 1933, incluzand aici si materiale vechi de la RCA.

Remasterizarea este una reusita, acceptabila, interpretare superba, cu o nuanta sensibila, virtuozitate imbinata cu solemnitate.

Piesele au o ciclicitate exacta, in sensul ca prima piesa se aude curat, in schimb urmatoarea iti reda glorios toate zgarieturile, fosneala acului si patina timpului de pe sursa istorica, a treia piesa e curata, a patra nu..asta ma face sa cred, ca producatorul albumului a persistat in acest lucru, facand o premeditat. Oricum, poate fi recomandata drept o varianta definitiva!

Subiectul discutiei>

http://www.allmusic.com/album/chopin-no ... 0001396597" onclick="window.open(this.href);return false;
"Este intotdeauna de preferat compania oamenilor care cauta adevarul, fata de a celor care l-au gasit deja" Terry Pratchett

porto
Posts: 416
Joined: 08 Nov 2008, 04:47
Location: Montreal

Re: Ca audiofil, ajungi inevitabil la vinil ?

Post by porto »

Daca si numai daca "soundstage"-ul este dat numai de perceptia locatiei instrumenteleor si a vocii atunci ceea ce m-am referit eu ca fiind "soundstage" NU este ceea ce eu am vrut sa fac cunoscut.
Dar eu cred ca NU putem da o definitie stricta acestui termen si nu ma poate convinge nimeni ca este asa.
E foarte usor sa spunem ca 1+1 =2 dar stim cu totii bine ca in realitate e mult mai complex.
Eu nu ma hazardez sa dau o definitie acestui termen pentru ca de exemplu...intr-o sala de concerte putem spune ca in fata noastra si de fapt in jurul nostru, intr-un sens mai larg , avem un soundstage dar eu nu bag mana in foc ca este ceva legat de stereo ci mai degraba un mono care te inconjoara pur si simplu. Cred in general ca stereo s-a inventat de fapt ca sa INTAREASCA o perceptie umana a unei scene.
Problema e ca sunetul NU vine strict din fata noastra ci de fapt ne inconjoara mai mult sau mai putin.
Asa as vedea eu "soundstage". Cand esti inconjurat de sunet se mai cheama ...Stereo? Si mai cred ca daca ai o ureche cu probleme sunetul va tot in jurul tau.
Ca exercitiu astupati-va o ureche si vedeti ce simtiti!
De unde vine sunetul? Il percepem ca venind numai dintr-o parte?...

Romi

oake
Posts: 625
Joined: 24 Oct 2008, 19:03
Location: bucuresti

Re: Ca audiofil, ajungi inevitabil la vinil ?

Post by oake »

Ceea ce spune porto probabil este adevărat, oricum are muuuult mai multă experieţă decât mine în vinil.
Chiar nu vreau să descopăr ce tip de sunet mă înconjoară, stereo-ul sau mono-ul, atâta timp cât îşi face treaba.
Ce mă fascinează la vinil este emoţia pe care o transmite sunetul, freamătul instrumentului de neegalat de alte forme de expresie sonoră.
Când intri înăuntru nu mai auzi eventuale pârâituri, păcănituri,whatever... practic nu mai auzi nimic, sunetul este deja în tine. Intri în contact direct cu creatorul (creatorii) într-un mod atât de frumos încât nu ai mai vrea să te întorci de acolo.
Nu am citit toate postările, sunt câteva, dacă vin şi suprapun senzaţiile mele faţa de ale altora îmi cer scuze.

User avatar
momolo
Moderator
Posts: 15650
Joined: 02 Oct 2008, 10:11
Location: Bucuresti

Re: Ca audiofil, ajungi inevitabil la vinil ?

Post by momolo »

momolo wrote:O sursa mono inseamna..... o sursa mono chiar daca este ascultata pe 2 sau 10 boxe.

In opinia mea notiunea de soundstage este mai degraba expresia crearii iluziei tridimensionale, in traducere directa ar insemna "sunet de scena" si cum scena in viata reala este tridimensionala ar insemna ca sunetul reprodus sa creeze iluzia ca te afli in fata scenei, deci o iluzie tridimensionala (prin sunet, fara imagine, evident).

Perceptia tridimensionala in sunet se poate induce avand minim 2 puncte de emisie sonora cu informatie diferita (canalul stanga nu e niciodata identic cu dreapta in cazul inregistrarilor STEREO).

Nu se poate induce o senzatie tridimensionala (venita din informatia stocata pe un suport) cu un sunet emis dintr-un singur punct sau repetand un canal (mono) in mai multe boxe.

Daca se repeta canalul mono in mai multe boxe (canale amplificare + boxe) si cu toate astea se percepe o senzatie tridimensionala putem avea una sau mai multe din situatiile urmatoare:

1. am baut prea mult (vin, etc) si intr-o stare avansata de euforie o vedem pe Nirvana sau Fata Morgana cum ne face lap-dance chiar la noi in sufragerie.

2. amplificarea (de la preu la final) si boxele prezinta deficiente pronuntate, canalele (stereo) nu redau IDENTIC ceea ce intra (ca semnal). Mentionez, pentru redarea corecta a unui semnal stereo trebuie ca intreg lantul audio de amplificare (pre + amplif + boxe) sa aiba 2 canale identice de la cap la coada. Mai pot fi si diferente din sursa, in cazul nostru doza.

3. anumite defazari vin din problemele acustice ale spatiului. Asta inseamna ca avem o poluare grava a semnalului in camera (din cauza acusticii), chestie care interfereaza si cu semnalul stereo; in cazul asta acel stereo nu e curat stereo ci partial "inventat", poluat, afectat. Si prin urmare, nici mono nu e curat mono ci partial/usor inventat. Pe scurt, situatia e nasoala si de evitat daca sistemul si acustica ne creeaza perceptii tridimensionale dintr-o sursa mono.

CONCLUZIE - daca percep stereo (de unde poate veni si senzatia de sounstage ca expresie a tridimensionalitatii) dintr-un semnal mono aplicat unui sistem stereo inseamna ca acel sistem (incluzand si acustica) are probleme fundamentale care nu-i permit nici macar sa redea corect stereo.
as mai avea de adaugat un lucru - un test excelent pentru calitatea unui sistem audio STEREO este aplicarea unui semnal mono. Daca sunetul se concentreaza punctiform exact in mijloc, atunci inseamna ca avem o simetrie foarte buna a sistemului stereo, ceea ce permite si o redare corecta (nealterata) a unui semnal stereo. Daca sunetul nu este concentrat fix in mijloc fiind eventual imprastiat sau concentrat intr-o parte sau prin alte zone decat in mijloc, atunci inseamna ca avem un dezechilibru in sistem (+acustica), consecinta pentru care redarea stereo nu mai intruneste parametrii de calitate. Dealtfel exista tot felul de semnale mono pe discuri de test tocmai pentru asa ceva. Si se mai poate incerca ceva, aplicati unei perechi de casti stereo un semnal intai mono si apoi acelasi semnal stereo (exemplu, integratele mai vechi aveau buton mono-stereo); o sa auziti diferenta majora.

Inca ceva, o chestiune biologica - suntem dotati (ca toate animalele..... dar noi suntem singurele animale dotate si cu orgoliu :wink: Acela care atunci cand am spus o prostie ne opreste sa dam inapoi) cu 2 urechi. Acestea sunt asezate de fiecare parte (laterala) a capului cu un anume scop, localizarea in spatiu a sursei sunetului/zgomotului.
Localizarea nu ar fi posibila cu o singura ureche iar daca am avea 3 sau mai multe urechi toate peste doua ar fi inutile, in plus, ori Natura nu risipeste nimic, totul are un scop si un rost.

Fara indoiala, nu se poate discuta de soundstage la un semnal mono (chiar si aplicat unui sistem stereo corect) si fara indoiala, nu se poate compara un semnal stereo cu unul mono in ceea ce priveste atributul soundstage deoarece intr-un caz exista, in celalalt caz nu exista.

Inca ceva care s-a tot spus pe forumurile de profil - de cele mai multe ori ceea ce percepem ca spatialitate, tridimensional (soundstage) dintr-o inregistrare stereo este rezultatul panoramarii din mixerul inginerului de sunet iscusit. De cele mai multe ori este un efect artificial sau unul subliniat de producator. Multi audiofili se lasa furati de aceasta "vraja" in mare parte falsa si din cauza asta nu mai percep corect alti parametrii de calitate ai sunetului care sunt mult mai importanti.

Iar in ce priveste LP-urile mono, am si eu cateva si unele sunt absolut impresionante prin realism, naturalete, cursivitatea sunetului, chiar si dinamica insa atributul "soundstage" nu are cum sa existe in cazul acestora.
Prostu' invata pe pielea lui, desteptu' pe-a altuia.

porto
Posts: 416
Joined: 08 Nov 2008, 04:47
Location: Montreal

Re: Ca audiofil, ajungi inevitabil la vinil ?

Post by porto »

Acum totusi sa revenim la esenta mesajului meu si anume ca discurile prima editie sunt mai bune decat cele reeditie din zilele noastre.
Ati facut facut aceasta comparatie directa intre doua discuri asa zis identice?
Poate pana acum dadeam vina pe plasticul din care e facut vinilul sau pe modul cum a fost matritat ca si disc ,dar parca diferenta mie mi s-a parut prea mare si izbitoare si ca sa fiu mai explicit putine schimbari in audio pana acum mi s-au parut atat de evidente ca aceasta diferenta.
Are mare dreptate Oake, cand asculti un vinil bun uiti pur si simplu de pacaneli sau de fashaitul mai mare pentru ca ceea ce asculti pur si simplu te vrajeste...si ce sa zic cand e asa de bine ...zau ...nu ma mai prea intereseaza daca definitia pe care am dat-o sounstage-ului este ceaq corecta ci esenta mesajului e...ca se auzea "futere" de diferit si frumos si de asa ceva nu iti poti da seama decat daca faci comparatii directe pentru ca zimtisorii aia ,sufletul ala al muzicii, gingasia , bucuria sufletului tau implinit atunci cand iti lipsesc te tot intrebi de ce e frumos dar totusi nu ma atrage....

User avatar
momolo
Moderator
Posts: 15650
Joined: 02 Oct 2008, 10:11
Location: Bucuresti

Re: Ca audiofil, ajungi inevitabil la vinil ?

Post by momolo »

Definitia termenului de "soundstage" nu cred ca este pe undeva standardizata sau decretata ca o lege dar in mare cam toata suflarea trancotaro-haudiofila ar trebui sa o stie legata de perceptia 3D a sunetului (si cu cati am discutat, toti o stiu legata de aceasta perceptie caz in care diferenta intre o sursa mono si una stereo este fundamentala, intr-o parte exista sounstage, in alta nu are de unde exista).

Eu mi-am spus opinia personala nu in dorinta de confruntare sau alte chestiuni absurde ci in dorinta de a ajuta, impulsiona la o exprimare cat mai unitara si cat mai clara in termeni atunci cand discutam de subiectul nostru principal, calitatea sunetului. In rest e fiecare dintre noi liber sa scrie beletristica.

Si chiar dincolo de notiunea de sounstage eu nu as compara o sursa mono cu una stereo nu numai pentru faptul ca informatia este stocata diferit dar este si facuta diferit in studio. Ca sa nu mai spun un alt lucru, conteaza si nivelul sonorului stiind ca tot ce se aude mai tare e preceput ca fiind mai bun in domeniul audio. Detin (cum am spus) LP-uri din anii 60 trase mono si unele sunt impresionante dar se si aud ceva mai tare. Santurile stereo dintr-un LP sunt diferite de santurile mono din alt LP, acul citeste si merge un pic altfel; nu cred ca inca mai se vand degeaba doze mono fabricate acum si chiar la preturi nu tocmai mici.

Nu contest si chiar am observat ca unele discuri mono din vremea aceea sunt imrpesionante insa pana la.... soundstage mai e de mers....

Raman la parerea mea, afirmatia generala cu LP-urile vechi care cica sunt net superioare celor noi (chestie in care credeam si eu cu ceva ani de zile in urma) mi se pare falsa si facand parte din cultura de legende haudiofile care se raspandeste cu viteza pe internet.

Sistemul bazat pe LP este atat de complicat si are atat de multe variabile incat e foarte dificil de comparat 1/1 si cu atat mai putin as compara LP-uri mono cu cele stereo decat poate asa ca impresie artistica. Ori genul asta de impresie e profund subiectiva si tine de starea celui care o are. As prefera sa pastram discutia pe undeva pe la mijloc. Au existat intotdeauna exagerari in domeniul asta pe internet, atat intr-o parte cat si in cealalta existand "talibani". Daca reusim sa respectam totusi cateva conventii minime si bazice, daca reusim sa mai invatam si ceva teorie strict tehnica si de baza, am reusi sa ne pastram lucizi.
Prostu' invata pe pielea lui, desteptu' pe-a altuia.

User avatar
remoteviewer1
Posts: 936
Joined: 14 May 2011, 11:13
Location: Bucuresti

Re: Ca audiofil, ajungi inevitabil la vinil ?

Post by remoteviewer1 »

As dori sa va impartasesc o mica experienta cu privire la calitate vinilurilor din anii 70-80. Am purces zilele acestea in cautare de viniluri, si am gasit un fel de "samsar" ce a venit de prin vest cu o dubita plina cu viniluri. Pretul era foarte bun, asa ca am achizitionat vreo 30 bucati, muzica clasica majoritatea Deutche Gramofon, cateva Harmonia Mundi, cateva EMI, un Eterna, un RCA, etc.

Tot prin aceasi perioada am mai gasit un pick-up direct drive vintage cu o doza Shure V15 typ iii. Nefiind un expert in domeniu nu stiu cat de bine sunt mentinute componentele (tabla, doza, amplif phono), insa cand am pus primul vinil Deutche Gramofon am ramas dezamagit pe noua tabla ce trebuia sa fie superioara celei vechi. Inregistrarea avea un volum destul de redus, un sunet un pic sters, la pasaje aglomerate se auzeau unele sibilante pe inalte. Am reglat forta de apasare si antiskating-ul la o valoare mai mare (1.5 in loc de 1.0), s-a mai imbunatatit sunetul parca dar nimic fantastic(chiar si cu alte discuri DG sau HM). Noua doza Shure V15 typ iii (cu noul pick-up) mi s-a parut mai aspra si mai bright fata de cea Dual M20 OEM fabricata de ortofon. Intrebarea care vine, aceasta scadere a calitatii poate sa provina si de la o minigioarsa de amplificator phono pe care o folosesc, sau este o incompatibilitate dintre brat si doza? Pe niste viniluri EMI se aude muzica inregistrata mai tare si mai placuta, la fel pe un vinil cehesc mega-zgariat Supraphon, nu stiu in acest caz care ar putea fi veriga slaba cu vinilurile DG. Am mutat doza Shure pe vechiul pick-up si parca se aude mai bine decat in noua combinatie. Precizez ca la vechiul pick-up acul de la doza era indoit si initial am purces in achizitionarea unei doze, insa am gasit si un nou pick-up (din gama superioara, cel putin ca denumiere fata de vechiul) agatat de ea :mrgreen: , insa sunetul nu este la nivelul la care ma asteptam. Ambele pick-up uri sunt fabricate in anii 70 de acelasi producator, cel mai vechi(in stare mai jalnica) in prima parte, al doilea(in stare aproape impecabila) mai spre anii 80. Parca as fi in povestea cu martzoaga care mananca jaratec, gioarsa culeasa de pe jos cu acul rupt canta mai bine ca modelul superioar in acte si cu vestita doza Shure V15... :shock:
Planul ce urmeaza a fi implementat ar fi achizitionarea unui preu phono (entry-level, in jur de 250 euro maxim) si introducerea semnalului in integratul Accuphase ce il detin, bineinteles dupa o serie prelungita de teste si combinatii , reglaje, ca treaba asta cu vinilul e complicata, nu e pentru cei cu inima slaba :D .
“Without music, life would be a mistake.”― Friedrich Nietzsche

User avatar
momolo
Moderator
Posts: 15650
Joined: 02 Oct 2008, 10:11
Location: Bucuresti

Re: Ca audiofil, ajungi inevitabil la vinil ?

Post by momolo »

Reglajele nu sunt asa complicate cat par ele povestite pe net. Adica nu e mare lucru.
Doza Shure V15 poate are ceva probleme la ac sau chiar la corpul dozei. Iti dau un exemplu, un prieten a imprumutat cateva doze vintage sa le compare (de la un colectionar care are multe minuni adunate). Printre dozele vintage si un Shure V15 in stare buna. Cu toate astea V15 nu s-a remarcat deloc, dimpotriva, am dedus ca are unele probleme din moment ce doze mai modeste de la Shure sunau mai bine.
Nu ai spus despre ce pickup-uri este vorba.
Preu phono gasesti in diverse integrate vintage. Unele grozave le cumperi si cu 50 euro (adica integratul cu totul). Ceea ce se gaseste ca marfa noua pe piata in prezent este de tot rahatul, chiar sa dai si 1500 euro pe un phono si asta poate fi intrecut lejer de o gioarsa de trancota de acum multe decenii (daca o gasesti in gramada, ca nu-s toate bune, aici e arta). Ce se vinde acum e marfa chinezofila de rahat. Trebuie sa platesti pretul unei masini sa gasesti un phono decent si nu merita.
Prostu' invata pe pielea lui, desteptu' pe-a altuia.

User avatar
remoteviewer1
Posts: 936
Joined: 14 May 2011, 11:13
Location: Bucuresti

Re: Ca audiofil, ajungi inevitabil la vinil ?

Post by remoteviewer1 »

Thanx momolo for the quick reply. Pick-up-urile din dotare sunt un Dual 601 (in stare existentiala mai slaba) cu curea si un Dual 704 Direct Drive(in stare fizica aproape ca nou). Am reglat si eu cum am putut(dupa ce am gasit manualele pe internet) parametrii, intradevar nu este rocket-science. Ca si preu phono am o antichitate Sharp SM-1122, un mic integrat de la sfarsitul anilor 70, ce gafaie saracul pe niste book-shelf-uri (Isophon) tot de prin anii 70. Dual-ul 601 este conectat cu mufa lui cu 5 pini direct in amplificator, insa pentru 704 am un adaptor rca-mufa 5 pini mesterit dintr-un cablu si mufe de duzina. Sunetul e multumitor pentru banii platiti, insa are o oarece agresivitate pe inalte la pasajele aglomerate specifica (cum ar zice trancotarii) cd-ului. In acest moment nu am posibilitatea sa trec semnalul de la pick-up prin sistemul principal, de aici si ideea cumpararii unui preamp phono, dar vad ca mai bine as sta linistit avand in vedere preturile enumerate mai sus.

As dori daca se poate niste recomandari pentru doze MM (1/2") entry-level(ca pret) ce sa se potriveasca cu Dual si eventual sa poata fi gasite si la magazinele de profil din romania. Eu m-am gandit la unele modele entry de la Ortofon, unii spun pe net ca s-ar potrivi cu Dual, altii nu. Ma intereseaza un sunet cald, placut si oarecum un pic adus "in fata"care sa imi permita sesiuni lungi de ascultat. Precizez ca sunetul lui 601 cu doza originala Ortofon (Dual M20) imi placea foarte mult, insa acul rupt (se gasesc foarte greu si costa cam 80-100 euro prin germania)nu imi permite sa mai ascult acea doza.
“Without music, life would be a mistake.”― Friedrich Nietzsche

User avatar
Gabriel_Wo
Posts: 899
Joined: 14 Sep 2010, 19:56
Location: Iasi

Re: Ca audiofil, ajungi inevitabil la vinil ?

Post by Gabriel_Wo »

Remoteviewer1, imi cer scuze, eu unul numai inteleg nimic ! Zilele trecute notai>>...Cred ca sunt prea incantat, dar vreau sa zic ca incepand din ziua respectiva hobby-ul audiofil a luat-o in alta directie. Trebuie ascultate vorbele din batrani, vinilul si lampa sunt sfinte. Vreau sa spun ca sistemele mele actuale (pickup vs cd) sunt total diferite si la nivele calitative apropiate(cu toata ca diferenta dintre valoarea pe piata este incredibila, nu vreau sa divulg secrete ale meseriei, insa perceptia asupra cheltuirii banului in acest hobby mi s-a schimbat total). Un pickup mediu din anii 70 este la nivelul (nemodificat, asa cum este in starea lui nativa) unui cd-player de cateva mii de euro la pret de lista. Scara de multiplicare a pretului poate sa ajunga si la 1 la 40 (asta e un bonus pentru cei ce au rabdare sa citeasca aceasta dizertatie).....

Acum scrii, ca NU esti multumit de discurile achizitionate de la Deutsche Grammphon sau EMI, ca doza nu e cea buna, sunetul de pe table e sters, anemic, o sibilanta la greu...

Adevarul este ca in lumea vinyl lor, calitatea inregistrarii discurilor este foarte variata. Am avut pe mana discuri de la Atlantic sau Polygram de o calitate mediocra, in schimb exemplare de la Opus, o casa ce reprezinta pe vremuri partea slovaca din Cehoslovacia si Eterna editii DMM, o casa din Germania de est, sunau cristal, dand clasa multor capitaliste..

Cu aceilasi pick up al meu, cu aceiasi doza, am dat peste exemplare formidabile in special discuri americane, englezesti si frantuzesti cu un sunet de zile mari, dar si discuri terminate, rebuturi inca de sub tiparnita, in special reeditarile, care aveau un volum inadmisibil de mic! Daca va spun ca odata, am avut ghinionul sa desigilez un LP nemtesc care nu avea stantate pe una din fetze, rilele.. :lol:

Pe vremuri se produceau acele combine cu boxe incluse si sunau foarte bine. Erau o solutie completa! Am avut o combina Schneider, cu un pick up DUAL inclus, casetofon si boxe. Discurile se auzeau excelent, in schimb casetofon era fara pretentii.

Avand si eu un dor nestins de un analog, zilele trecute am ascultat la cineva pe o tabla vintage Bang and Olufsen, o parte din tetralogia Inelul Nibelungilor, de Richard Wagner, in interpretarea lui von Karajan, unde apareau printre altii si marii meseriasi antici, D. F. Dieskau si Jon Vickers.
Editia Deutsche Grammophon, West Germany ! Interpretare splendida, in schimb sunetul avea o sibilanta la voci prezenta, un sunet prozaic si spalacit. Nu am cazut deloc pe spate! Nu m as mira sa aflu, ca transferul digital pe 20 bit sa fie superior editiei analogice !

Comparativ am cerut sa m i sa puna, un disc cu chitaristul de jazz Volker Kriegel, editat de Amiga, o alta casa din RDG. Acesta a sunat majestos si cristalin.

Contrar legendelor trancotare, multe din discurile produse in fostele tari socialiste sunt bune, o exceptie fiind Romania si Bulgaria! Supraphon, Opus si Hungaroton, aveau editate multe cd uri, inainte de 1989, in vreme ce in Romania lumea se intreba cum ar fi aratat acel compact, in timpul asta disperand si de foame..Dar si discurile romanesti sunau bine pana prin in anii 70..

Din cealalta parte, in lumea digitala, am si eu vreo 35 albume de la Patefonul nemtesc, multe reeditari ADD a unor albume de referinta din muzica clasica, cum ar fi de ex..Carlos Kleiber Beethoven 5 si 7, Kleiber cu Brahms 4 si Requiem ul de Brahms cu Karajan, edita 2002. Calitate foarte valoroasa interpretativa, in schimb masterizarea digitala este placida, mediocra.

Poate iar o sa radeti de mine, dar cele 2 cd uri Electrecord AAD, cu corul Madrigal pe care le am, suna neasteptat de bine, vocile solistilor suna clar, rotund, analogic, NU au sibilanta intalnita pe unele discuri de la nume celebre audiofile, par esample ECM..Albumul cu Colinzi aparut in 1990, este manufacturat tocmai in Anglia.

Ieri mi am pus Sonatele si Partitele de Bach cu Rachel Podger, vol 1 si vol 2 de la Channel Classics, v am mai povestit eu de dansa..De la primele masuri ale viorii, pur si simplu ramai interzis, asa de bine sunt inregistrate aceste 2 discuri. Cu mana pe inima, va spun ca sunt cele mai bune inregistrari din cele 350 de discuri ale mele din rafturi. O rezolutie a viorii incredibila, un volum si balans perfect.
Ptr o comparatie imediata, mi am pus si cateva franturi cu Hilary Hahn, ed. Sony si Y. Perlman la EMI. Pai, nu am mai avut rabdare sa ascult 2 piese cu ei doi! Numai mergeau..Asa ptr echilibrarea spiritului, mi am pus intre casti si a 4 editie pe care o am, cu Viktoria Mullova..ea a fost in masura sa mai indulceasca situatia..

Inca o data precizez, ca aici vorbesc strict de redarea sonora a celor 4 albume, si NU de interpretare, in toate cazurile ele fiind admirabile. Pana la Podger, discurile SUNA bine.. :)
Deci si pe cd uri, variabilele pot fi multiple.

Daca tot e vb de un forum audiofil, mi am luat notite din prezentarea discurilor laudate, sa vad si eu cu ce a fost facuta minunea !

Stateau notate doar atat>Microfon Bruel and Kjaer 4003, Preamplifiers Prism DAD Genelex, convertor Pyramix si un sistem earspeakers alcatuit din headphones Audiolab si AKG 1000.

Bruel and Kjaer, e o companie daneza multinationala de inginerie electronica, aparuta in 1942, in plin razboi. Convertoarele Pyramix le am intalnit notate pe toate discurile bine inregistrate ale mele, iar legenda AKG 1000, e una dintre cele mai impresionante casti manufacturate vreodata, din pacate azi scoasa din productie. Chiar, de ce :?:
"Este intotdeauna de preferat compania oamenilor care cauta adevarul, fata de a celor care l-au gasit deja" Terry Pratchett

User avatar
remoteviewer1
Posts: 936
Joined: 14 May 2011, 11:13
Location: Bucuresti

Re: Ca audiofil, ajungi inevitabil la vinil ?

Post by remoteviewer1 »

Gabriel_Wo, nu neg un oarece entuziasm de partea mea, insa diferentele calitative de care am pomenit erau intre un Dual 601 belt drive (sunetul bun dupa mine) cu doza Ortofon originala (intre timp acul era fisurat si s-a rupt de tot) si un Dual 704 direct drive cu doza Shure V15 (care intre timp cred ca e sursa problemei pt ca am pus-o pe 601 si vad care are acelasi comportament, un pic agresiv la pasajele inalte, insa mai putin exacerbat cu pick-up-ul dual drive). Recunosc ca nu m-am explicat bine. Aprecierile unui audiofil cu experienta medie(in digital) de tip "sunet sters", "sibilante" trebuiesc luate ca atare si nu au aceasi valoare ca trairile unui posesor de Ipod ce a trecut la casti senheiser entry level (mega sounstrage, dinamica infinita, mp3-ul cu Lady Gaga il unge pe sufletul...gol).

Surpriza mea majora a fost descoperirea ca in minicolectia mea de viniluri exista calitate diferita a inregistrarilor inclusiv in discurile aceleasi case (calitate afisata de un sistem incropit la repezeala). Cum mai binele e dusmanul binelui, voi incerca sa actualizez cele 2 doze vintage(cam obosite cel putin la partea de stylus) cu doze mai noi si sa vad ce iese, oricum prima impresie pare super pozitiva (de o saptamana ascult minim 3-4 ore pe zi numai vinil, asta spune ceva zic eu). Probabil la un moment ma voi intoarce la colectia de cd-uri, insa in acest moment sunt in betia ascultarii discurilor presate zgariate de un ac. O sa imi paleasca entuzisamul stiu..., insa vinilul va ramane in sistemul meu (ca o varianta, nu ca un inlocuitor).

PS. discurile de la EMI par sa se potriveasca mai bine in sistemul meu (sunt mai putine la numar), deci ramane in vigoare vorba: nu crede pana nu ai cercetat cu ochii tai.
“Without music, life would be a mistake.”― Friedrich Nietzsche

User avatar
remoteviewer1
Posts: 936
Joined: 14 May 2011, 11:13
Location: Bucuresti

Re: Ca audiofil, ajungi inevitabil la vinil ?

Post by remoteviewer1 »

Pfiugh, din ciclu Dorel audiofilu' vs mecanica fina germana, am rezolvat groaznicele sibilante ce imi stricau armonia trancotara. In disperare de cauza, cautand solutii si solutii m-am gandit la un moment dat sa fac schimb intre greutatile de echilibrare, ce sunt compatibile insa ca si solutie tehnica total diferite. 704 are o greutate cu dublu anti-rezonator (o solutie tehnica destul de complicata, cu reglaj facut numai in laboratorul lor propriu)pentru a compensa vibratiile, si am vazut cum unii o "upgradeaza" blocand greutatea interioara cu un cauciuc ca sa nu se mai miste (miscarea ei imi dadea de banuit ca produce vibratii, etc. inchipuiri de trancotar). Dupa ce am schimbat greutatile si m-am jucat cu ele nevazand niste efecte uimitoare, le-am montat la loc fiecare pe pick-up-ul lui. De aceasta data la cel cu "broblema" am strans mai bine surubul ce fixa greutatea, si pac! sibilantele au disparut...traisca zeii tablelor vintage care mi-au dat inspiratie. Ciudat ca la 601 contra-greutatea nu era fixata cu surub, a sosit la mine cu el pierdut, asta mai nou fiind aparent mai sensibil. Din discurile gramofonului german, unele imi plac foarte mult cum se aud, altele mai putin, sunt bune in majoritatea lor.
“Without music, life would be a mistake.”― Friedrich Nietzsche

porto
Posts: 416
Joined: 08 Nov 2008, 04:47
Location: Montreal

Re: Ca audiofil, ajungi inevitabil la vinil ?

Post by porto »

In legatura cu calitatea inregistrarilor din experienta mea sunt anumite case de dicuri care nu au facut aproape niciodata rabat de la calitatea inregistrarilor :

Columbia UK gen

http://milestomozart.blogspot.ca/2013/0 ... ytens.html" onclick="window.open(this.href);return false;

sau mono

http://www.soundfountain.org/rem/remsawal.html" onclick="window.open(this.href);return false;

din cele doua stereo sau mono amandoua se aud superb si daca veti intalni muzica de opera aproape nimic nu se compara.

Apoi EMI

http://milestomozart.blogspot.ca/2013/0 ... sings.html" onclick="window.open(this.href);return false;

iar de mai sus absolut toate sunt bune dar parca tot ce v-am aratat la primul paragraf sunt mai bine inregistrate dar diferentele sunt mici.

ODEON Inregistrari mono superbe ( ceea ce vedeti va fi muzica indiana dar eticheta asa este )

http://bolingo69.blogspot.ca/2010/05/in ... -1963.html" onclick="window.open(this.href);return false;

Columbia Pathe Marconi care sunt facute in Franta si nu sunt cu nimic mai prejos decat cele engleze.

Decca England

http://www.watsonrecords.co.uk/sell-you ... rds/decca/" onclick="window.open(this.href);return false;

Angel EMI si mai ales cele englezesti aici prezentate ultimele

http://www.watsonrecords.co.uk/sell-you ... cords/hmv/" onclick="window.open(this.href);return false;

Deutsche Grammophon sunt bune dar calitatea inregistrarilor nu este constanta.

Archiv in schimb sunt foarte bine inregistrate.

http://boxset.ru/category/archiv-producktion/" onclick="window.open(this.href);return false;

Cele din tarile scandinave sunt deasemenea bine inregistrate dar mi se par parca mai reci la sunet.

Eterna sunt discuri care nu trb sa lipseasca din nici o colectie deoarece au o foarte mare constanta in calitatea inregistrarii.
Melodia sunt care sunt f bine inregistrate dar au si discuri de o calitate indoielnica cu mult zgomot de fond.

User avatar
momolo
Moderator
Posts: 15650
Joined: 02 Oct 2008, 10:11
Location: Bucuresti

Re: Ca audiofil, ajungi inevitabil la vinil ?

Post by momolo »

Intre timp am ascultat putin niste LP-uri mono, ce am si eu prin gunoaiele mele. Constatare - unele sunt impresionante si uimitoare, sunetul e mare, plin, natural.

M-am gandit asa, posibil ca porto sa foloseasca definitia "extinsa" a sounstage-ului, mai degraba tinand de perceptie, de "impresia artistica" si nu de 3D. Asa cum am spus mai sus, eu consider ca sounstage este definitia perceptiei de tridimensionalitate (care nu se poate realiza decat dintr-o sursa minim stereo pana la multi-canal surround cu oricate canale) dar daca discutam de impresia de realism al scenei sonore, atunci nu mai conteaza daca avem mono sau stereo, e posibil ca sa percepem mai mult realism dintr-o placa mono daca asta e bine trasa. Ca sa zicem asa, o utilizare ceva mai complexa a termenului plutitor de "sundstage". Caci limbajul haudiofil este flexibil ca si domeniul asta aflat intre tehnologia masurabila si voodoo volatil.

Utila si clasificarea pe calitate a caselor de productie, mai ales celor care aleg discuri pe internet, deci pe "neve". Dar aici in RO e cam saracie, unele bunatati enumerate mai sus nu au vazut pamantul mioritik.
Prostu' invata pe pielea lui, desteptu' pe-a altuia.

oake
Posts: 625
Joined: 24 Oct 2008, 19:03
Location: bucuresti

Re: Ca audiofil, ajungi inevitabil la vinil ?

Post by oake »

Eu ascult o doză V15 III cu ac nou(nu foarte sacump), poate puţin strălucitoare dar nu foarte mult.
Sunetul este mare. Evident că pe un pickup Dual cu headshelul de rigoare nu are cum să sune bine.
Headshel-ul omoară sunetul. Este marea porcărie a dualului pe care văd că au ţinut de ea mult timp.
Am aceeaşi senzaţie ca atunci când am ascultat Lencoul meu cu braţul lui drept, da cu headshelul lui originar(o catastrofă). Când am pus pe braţul lui de 8mm un headshell de la Thorens, cu strângere, s-a modificat total fizionomia sunetului.
Evident cu reglajele de rigoare şi mai ales complianceul dintre doză şi braţ sunt esenţiale. Shure V15 Typ III cere un braţ spre uşor, cam la limita intre uşor şi mediu. Nu este foarte pretenţioasă.
Dualurile, din ce ştiu eu au braţe uşoare spre mediu, nu foarte uşoare. Dar headshel-ul(care printre altele este greu şi nu face corp comun cu braţul) face diferenţa.
De asemenea trebuie reglat totul în ce priveşte braţ, braţ-doză că altfel nu sună.
Inclusiv puterea de apăsare, verificată cu un cântar de bijuterii, să fie acolo.
În clipa când toate aceste elemente le pui cap la cap ai să vezi cum sună V15 III.

Post Reply