Secretele limbii dacilor: care sunt cele mai ciudate cuvinte păstrate de la strămoşii noştri şi cum le explică specialiştii
Apropos de cuvantul raţă - in nordul Italiei in zona Friuli exista o limba care seamana tare mult cu latina antica si diferita foarte mult de italiana moderna. Defapt un italian nu intelege absolut deloc dialectul friuli care este chiar mai diferit decat este limba noastra de limba italiana. Ei bine, in friuli la raţă (care in italiana se spune anatra/anitra) se zice, "raţis". In friuli litera "ţ" (ca pronuntie) este foarte folosita.Lista cuvintelor cărora lingviştii le-au atribuit origini dacice cuprinde următorii termeni: A: abeş, Abrud, abur, acăţa, adămană, ademeni, adia, aghiuţă, aidoma, ală, alac, aldea, ameţi, amurg, anina, aprig, argea, Argeş, arunca, azugă. B: baci, baier, baligă, baltă, bară, Barbă-cot, barză, bască, batal, băga, băiat, bălan, balaur, beregată, boare, bordei, bortă, brad, brânduşă, brânză, brâu, brusture, bucur, buiestru, bunget, burghiu, burlan, burtă, burtucă, burtuş, butuc, butură, buză. C: caier, caţă, căciulă, căpuşă, căpută, cătun, cioară, cioban, cioc, ciocârlie, ciomag, cârlan, cârlig, codru, copac, copil, creţ, cruţa, cujbă, culbec, curma, curpăn, cursă, custură, D: darari, daş, dărâma, deh, deretica, descăţa, descurca, dezbăra, desghina, dezgauc, doină, don, dop, droaie, dulău. F: fărîmă. G: gard, gata, gălbează, genune, ghes, ghiară, ghimpe, ghiob, ghionoaie, ghiont, ghiuj, gîde, gîdel, gordin, gorun, grapă, gresie, groapă, grui, grumaz, grunz, gudura, guşă. H: hojma. I: iazmă, iele. Î: încurca, înghina, îngurzi, înseila, întrema. J: jilţ. L: leagăn, lepăda, lespede, leşina. M: mal, maldac, mazăre, măceş, mădări, măgură, mălai, mărcat, mătură, melc, Mehadia, mieru, mire, mistreţ, mişca, mânz, morman, mosoc, moş, moţ, mugure, munună, murg, muşat. N: năpârcă, năsărâmbă, niţel, noian. O: ortoman. P: păstaie, păstra, pânză, pârâu, prunc, pururea. R: raţă, ravac, răbda, reazem, ridica, rîmfă, rînză. S: spânz, stăpân, stărnut, sterp, stejar, steregie, stână, străghiată, strepede, strugure, strungă, sugruma, suguşa, şale, şiră, şopârlă, şoric, şut, scăpăra, scrum, scula, scurma, sâmbure, sîmvea, sarbăd, Sarmisegetuza. T: tare, traistă, tulei, Ţ: ţap, ţarc, ţarină, ţăruş, ţundră, ţurcă. U: uita (a se), undrea, urca, urcior, urdă, urdina, urdoare. V: vatră, vătăma, vătui, viezure, viscol, Z: zară, zăr, zburda, zestre, zgardă, zgîria, zgârma, zimbru zîrnă.
Ultima teorie (sustinuta si de anumite documente de la Vatican) este ca defapt limba din Dacia nu era o limba aparte, era tot limba latina; romanii (de la Roma antica) ii spuneau "latina vulgara" dar termenul era foarte general, tot asa se spunea de modul in care era vorbita latina in multe teritorii europene cucerite de Imperiul Roman precum Spania, Portugalia, Franta, Belgia, Croatia, etc. Defapt e posibil ca limba latina sa se traga din limba daca, tribul care a migrat in zona Romei fiind defapt de origine dacă din Dacia. Deci romanii (de la Roma) se trageau din Dacia. Iar zona geto-dacica asa cum o stim azi in zona Romaniei (si nordul Bulgariei) era defapt mult mai mare si se intindea din Europa de vest pana in Anatolia. Si inca ceva, pe langa enigma disparitiei "limbii dacice" si inlocuirii foarte bruste (complet nefiresc si neveridic) cu limba română dupa o perioada mult prea scurta de ocupatie romana, nu s-au gasit referiri la translatori intre romani si daci. Pentru ca defapt nu era nevoie, vorbeau aceeasi limba probabil diferita ca pronuntie, accent si doar unele cuvinte asa cum e azi dialectele din Moldova sau din Maramures in comparatie cu limba română oficiala.