Shostakovich - Symphony No.11 in G minor, Op.103 "The Year 1905" (Alexander Lazarev, Royal Scottish National Orchestra) (Linn Records 2005)
Din cand in cand cei de la Linn scot pe piata cate o bijuterie, cate o nestemata pentru melomani si audiofili deopotriva. Asa s-a intamplat si in anul 2005 cu acest album ce contine o interpretare de exceptie a Simfoniei a 11-a a lui Shostakovich. Pana la urma, cu mici exceptii (primul care imi vine in minte este Bernstein), compozitorii rusi raman stapani pe opera marelui compozitor. Fie ca vorbim de Petrenko, de Barshai, de Mravinsky, de Rostropovich sau de Caetani (daca este sa-l consideram rus fiind fiul compozitorului si dirijorului Igor Markevitch) mingea pare sa se incapataneze sa ramana in terenul dirijorilor rusi (adesea strunind o orchestra englezeasca). Asa se intampla si cu albumul de fata, Lazarev reusind cu o orchestra scotiana o performanta teribila. A 11-a este poate una dintre cele mai tragice si mai intunecate simfonii ale compozitorului rus, chiar daca este destul de indepartata ca structura de formele conventionale ale unei simfonii si singura care se incheie intr-o baie de sange. Succesul interpretarii acestei opere sta adeseori in ascunderea, mascarea cat mai atenta a temei muzicale (enervant de) repetitive prin dozarea atenta a momentelor de tensiune, prin acumularea eficienta a acesteia, prin mentinerea unui ritm alert, violent si dezvoltarea unui climax coplesitor, daramator. Trompetele, tobele, clopotele trebuie sa starneasca cu adevarat panica. Simfonia aceasta e cladita pe un sunet crud, aspru, agresiv (compozitional si interpretativ vorbind) care trebuie sa produca fiori reci pe sira spinarii, sa taie in carne vie, sa-ti faca urechile sa sangereze...
P.S. Am fost pe 3 sept. la Festivalul G. Enescu si am ascultat aceeasi simfonie, sub bagheta lui Vladimir Jurowski (iarasi un rus) aflandu-se London Philharmonic Orchestra (iarasi o orchestra din Marea Britanie). Asta m-a facut sa reascult albumul de fata si, in urma auditiei, nu m-am putut abtine sa nu fac o recomandare (meritata din plin, zic eu). Din punct de vedere sonic, Linn nu dezamageste, albumul exceland si la acest capitol!
Triangle Magellan Concerto 2; AQ Everest; Vitus Audio SS-010 Mk2; AQ Dragon HC; AQ WEL XLR; Chord Qutest w UpTone JS-2; SOtM tX-USBultra & Paul Hynes SR5-12XL; AQ Diamond USB; Gryphon PowerZone; Stillpoints UltraSS; Solid Tech Hybrid