ISTORIE

Doar o vorba sa-ti mai spun
User avatar
hpavictor
Posts: 127
Joined: 26 Apr 2009, 09:42
Location: Romania Bucuresti

Re: ISTORIE

Post by hpavictor »

Hmmm .
Unii au o viziune diferita , sustin ca istoric vorbind , Carol al 2-lea a fost ultimul rege adevarat al României .

https://youtu.be/DRiPTXUmkjo" onclick="window.open(this.href);return false;

Cine poate stii adevarul ?
Leonardo Fibonacci :  F(n) = F(n–1) + F(n–2)

User avatar
momolo
Moderator
Posts: 15650
Joined: 02 Oct 2008, 10:11
Location: Bucuresti

Re: ISTORIE

Post by momolo »

Niciodata nu mi-a placut ideea de ferpar pe forum. Insa azi a murit un om special, un om cu adevarat deosebit, un om care a trait o viata fabuloasa! Multi nu vom trai nici a zecea parte din cat a trait cu adevarat omul acesta, mai batran decat Romania! Mi se pare ca l-am vazut la TV prin toamna si inca se tinea bine la varsta lui uimitoare.
Istoricul Neagu Djuvara a murit, joi, la varsta de 101 ani. Unul dintre cei mai importanti istorici romani ai secolului XX, diplomat, filozof, jurnalist si romancier, Neagu Djuvara s-a nascut la 18 august 1916, la Bucuresti, intr-o familie aristocrata de origine aromana. In perioada comunista, Neagu Djuvara si-a petrecut zeci de ani in exil, el revenind in tara dupa decembrie 1989.
https://www.hotnews.ro/stiri-esential-2 ... 01-ani.htm" onclick="window.open(this.href);return false;

Un comentariu din subsolul paginii mi se pare foarte potrivit, citez:
Ne despartim doar fizic (Joi, 25 ianuarie 2018, 15:59)
MPopa [utilizator]
Neagu Djuvara a fost unul dintre acei oameni de care te simteai apropiat fara a-l fi intalnit vreodata. A fost unul dintre putinii supravietuitori ai vechilor familii boieresti care au apucat sa lase o marturie despre generatia lor. Fara a cadea in pacatul idealizarii lumii de dinainte de razboi ne-a facut sa intelegem cum ar fi putut arata Romania daca nu i-ar fi fost eliminata aproape intreaga ei elita intelectuala.
Dumnezeu sa-l ierte! "Amintiri din pribegie" va ramane intotdeauna pe unul dintre rafturile usor accesibile ale bibliotecii mele.
si alt comentariu:
Dumnezeu sa-l odihneasca!!! (Joi, 25 ianuarie 2018, 16:47)
LLLL [utilizator] i-a raspuns lui fokerul
Daca in parlament am avea doar oameni de nivelul lui Djuvara Romania ar fi peste Elvetia.
Prostu' invata pe pielea lui, desteptu' pe-a altuia.

User avatar
momolo
Moderator
Posts: 15650
Joined: 02 Oct 2008, 10:11
Location: Bucuresti

Re: ISTORIE

Post by momolo »

Daca Neagu Djuvara ar mai fi avut zile si ani sa traiasca, ar fi vazut si comentat ceva aparent incredibil, cum istoria poate merge si invers, adica inapoi de la civilizatie catre primitivism si inapoiere.

Un comentariu excelent (in opinia mea), care evident, va intra in istorie, mai ales ca o descrie pe cea viitoare (merita citit pana la capat):

https://stirileprotv.ro/escasiescu/ctp- ... odern.html" onclick="window.open(this.href);return false;
Prostu' invata pe pielea lui, desteptu' pe-a altuia.

User avatar
momolo
Moderator
Posts: 15650
Joined: 02 Oct 2008, 10:11
Location: Bucuresti

Re: ISTORIE

Post by momolo »

Zi mare azi! E ziua Tovarasului, Tatal nostru, al pionierilor cu cravata rosie la gat!

...Dar trebuie sa recunoastem ceva, cat a fost el de mare sef ("dictator" i s-a spus abia dupa ce era ingropat la cimitir; inainte cand eu ziceam cuvantaul "dictator", maimutele din jur se uitau prin mine, nu intelegeau notiunea, defapt nu exista cuvantul asta decat pomenit sporadic de strepezitii CIA-isti de la "Radio Europa Libera". Ulterior lovilutiei din dec.1989 a aparut brusc cuvantul magic, "dictator" si la fel de brusc maimutele l-au preluat cu toatele in gura plina! Poate nu stiati, dar in seara de 21 dec. 1989 la Universitate au fost cateva milioane de revolutionari! :lol: )...deci, cum ziceam, cu toate ca a fost mare bulibasha (ca dictator nu-i pot spune, neexistand notiunea in timpul lui) omul nu si-a decretat ziua de nastere zi libera nationala! :roll:

...Ei bine, dragi tovarasi, ia incipuiti-va azi oricare mare sobolan politic care s-a aflat sau se afla vremelnic la carma bietei gloabe de tara romaneasca, daca oricare din ei ar fi precum Ceausescu, pai in secunda doi isi decretau ziua de nastere zi nationala! Ba unii mai din Teleroman ar decreta o saptamana de hore, jocuri, iarmarocuri, fasole si sarmale gratis! Oricare din sobolanii astia care au fost sau (inca) sunt, daca ar fi la acelasi nivel de putere absoluta precum sarbatoritul de azi, ar fi decretat "Ziua Planetei".

Ok, care este concluzia !? Pai simplu, cizmarul avea ceea ce se numeste..... principii (indiferent daca si gresite). Ei bine, are vreunul politic de azi asa ceva !??! E cum ai intreba daca pestele are picioare ?! Iata mai sus, ieri a murit ultimul liberal cu principii! (dar omul era mai degraba de import).

http://www.mediafax.ro/social/nicolae-c ... l-16959926" onclick="window.open(this.href);return false;

Image
Prostu' invata pe pielea lui, desteptu' pe-a altuia.

User avatar
momolo
Moderator
Posts: 15650
Joined: 02 Oct 2008, 10:11
Location: Bucuresti

Re: ISTORIE

Post by momolo »

Superb!
Centenarul lui Ceauşescu, la Cimitirul Ghencea: „L-au omorât în ziua sfântă-n care s-a născut Iisus, nici porcul nu-l tăiam atunci”
http://adevarul.ro/news/societate/cente ... index.html" onclick="window.open(this.href);return false;
Prostu' invata pe pielea lui, desteptu' pe-a altuia.

User avatar
momolo
Moderator
Posts: 15650
Joined: 02 Oct 2008, 10:11
Location: Bucuresti

Re: ISTORIE

Post by momolo »

Nicolae Moromete, torţionarul sadic al cărui nume este pomenit în cel mai cunoscut cântec românesc de puşcărie
http://adevarul.ro/locale/galati/nicola ... index.html" onclick="window.open(this.href);return false;
Prostu' invata pe pielea lui, desteptu' pe-a altuia.

User avatar
momolo
Moderator
Posts: 15650
Joined: 02 Oct 2008, 10:11
Location: Bucuresti

Re: ISTORIE

Post by momolo »

Un diplomat român, spion pentru americani în Războiul din Vietnam: documente desecretizate
http://adevarul.ro/locale/constanta/exc ... index.html" onclick="window.open(this.href);return false;
Prostu' invata pe pielea lui, desteptu' pe-a altuia.

User avatar
momolo
Moderator
Posts: 15650
Joined: 02 Oct 2008, 10:11
Location: Bucuresti

Re: ISTORIE

Post by momolo »

Uimitor de actual!
Cum desfiinţa I.L. Caragiale România într-un articol veninos publicat în 1907 la Viena: „Patria bacşişului şi a hatîrului“
http://adevarul.ro/locale/alba-iulia/cu ... index.html" onclick="window.open(this.href);return false;
Sub titlul ”1907, din primăvară până-n toamnă”, Caragiale descria realităţile vremurilor de atunci. Articolul este la fel de valabil şi în prezent. Chiar dacă au trecut mai bine de 100 de ani, România pare încremenită în aceleaşi obiceiuri şi năravuri. Câteva fragmente din articolul respectiv ne arată o ţară cu partide corupte, o administraţie care viza aproape exclusiv îmbogăţirea proprie, un învăţământ asemnuit cu un ”canal de scurgere al poftelor de eftină parvenire” şi o ”oligarchie semicultă”:
Partidele politice
Partidele politice, în înţelesul european al cuvîntului, adică întemeiate pe tradiţiune, pe interese vechi sau noue de clasă şi prin urmare pe programe de principii şi idei, nu există în Romînia. Cele două aşa numite partide istorice care alternează la putere nu sînt, în realitate, decît două mari facţiuni, avînd fiecare, nu partizani, ci clientelă. Capii facţiunilor sînt mai mult sau mai puţin ambiţioşi politicieni. Iar clientela este plebea incapabilă de muncă şi ne-avînd ce munci, negustoraşi şi precupeţi de mahalale scăpătaţi, mici primejdioşi agitatori ai satelor şi împrejurimilor oraşelor, agenţi electorali bătăuşi; apoi productul ibrid al şcoalelor de toate gradele, intelectualii semiculţi, avocaţi şi avocăţei, profesori, dascăli şi dăscălaşi, popi libercugetători şi răspopiţi, învăţători analfabeţi – toţi teoreticieni de berărie; – după aceştia, mari funcţionari şi impiegaţi mititei, în imensa lor majoritate amovibili.

Administraţia
Administraţia e compusă din două mari armate. Una stă la putere şi se hrăneşte; alta aşteaptă flămînzind în opoziţie.
......
Patria bacşişului şi a hatârului
De la o administraţie astfel recrutată şi constituită pe termene provizorii, se înţelege că numai seriozitate şi scrupuluri nu se pot pretinde. Toţi oamenii de afaceri, începînd de la arendaşul care plăteşte milioane arendă şi sfîrşind cu micul precupeţ, care învîrteşte în mizerele-i daraveri abia cîţiva lei, sînt rançonnés, în proporţie, de către aceşti baroni feudali mari şi mici, cari se numesc agenţii administraţiei Statului romîn. Şi oamenilor de afaceri asta trebue să le convină; în aşa stare de lucruri, numai astfel pot exploata fără nicio sfiială – poate nedreptăţi mare pe mic, poate înşela mic pe mare – puţini reducînd în mizerie pe mulţi. Rar, din cînd în cînd, ca pentru paradă de lux, se aruncă un homme á la mer – cine ştie ce nenorocit agent care, lipsit de cel mai elementar tact, a făcut prea brutal o flagrantă delapidare sau s’a lăsat prea stîngăceşte mituit. Încolo, sistema lucrează fără supărare pe toată linia, afară de netăgăduite rare excepţii onorabile. De aceea, cu un zîmbet plin de amărăciune, Romînul numeşte ţara lui patria bacşişului şi hatîrului. Cu aşa parlamente se fac legi peste legi – cu aşa administraţie se aplică

Învăţământul
Toate şcoalele, de la cele populare pînă la Universităţi – şcoale primare, secundare, profesionale, agricole, comerciale, de popi, de moaşe, de muzică, de alte arte, facultăţi de toate ramurile culturii înalte – toate dau mai mult sau mai puţin d’emblée absolvenţilor lor drepturi la dignităţi şi funcţiuni publice. Astfel, şcoala romînă, în loc de la fi un mijloc de educaţiune şi cultură a poporului şi a claselor dirigente, devine un canal de scurgere al poftelor de întîietate între cetăţenii, de eftină parvenire, de scutire de îndatoriri, de sporire de drepturi şi privilegii. Şi din ce în ce, din gradul cel mai de jos pînă la cel de sus, şcoalele sînt nişte fabrici de funcţionari, de salariaţi publici şi de avocaţi – o pletoră de semidocţi, fără caractere, fără omenie, adevăraţi cavaleri de industrie intelectuală, cărora le trebuesc numai decît onoruri cît de multe fără nuciun merit şi cîştig cît de mare, fără multă osteneală. Aceste fabrici alimentează oligarchia publică ce stăpîneşte exclusiv ţara romînească.

Din aceste fabrici ese şi se premeneşte şi creşte, în oarba luptă de concurenţă pentru repurtarea rangurilor, distincţiunilor şi profiturilor, oligarchia de aventură. An cu an, apar proaspeţi pe arena publică, în poze teatrale, teoreticienii, reformatorii şi patrioţii, placizii făuritori de sisteme noue, instigatorii exaltaţi, şovinişti, naţionalişti, iredentişti, antisemiţi, xenofagi, călărind pe întrecute fiecare pe calul său de bătaie, spre uimirea naivei trîndavei plebe, servanta oligarchiei. Familiile sîrmane din plebea orăşenească, lipsite de orce mijloace de producţie, trăind din mică precupeţie, or din slujbe sau slujbuşoare, or din cîrciumăritul de mahala, ori din meserii mai puţin uşor de mărturisit – toate aspiră, graţie şcoalelor naţionale, să-şi vadă copiii cît mai degrabă, după vîrsta majoratului, în cel mai rău caz funcţionari; în cel mai bun, măcar deputaţi ministeriabili, dacă nu chiar miniştri….

Elita…
Aşa se recrutează oligarchia care stăpîneşte ţara romînească. Nu este o oligarchie măcar statornică, de tradiţie istorică, de bravură, de obligaţiuni morale, de nobilitate, ori de merite; este o oligarchie mutabilă, de perpetuă premeneală, accesibilă oricui prin nemereală, prin loterie, prin aventură. Îndrăzneală multă, lipsă de orce scrupuluri, renunţare la demnitate personală, la onoarea familiei, infamie chiar, dacă trebue, şi puţintel noroc – şi cariera strălucită e gata. Aşa se face concurenţa; aşa se parvine; aşa se intră în rangurile nobiliare ale oligarchiei romîne. Astfel dar, niciun salt social dela o generaţie la alta, oricît de enorm, nu este exclus. Dintr’un fiu de ţîrcovnic ese un bărbat de Stat care umple lumea cu personalitatea sa marcantă; dintr’un fiu de familie istorică, mari boeri pînă eri, ese un escroc, care moare victima viţiului, cînd a scăpat de puşcărie, graţie intervenţiei rudelor influente; dintr’un copil de cîrciumăraş, un avocat ilustru, care, în cîţiva ani, din sărac lipit, ajunge milionar; dintr’un fiu al unui ministru remarcabil, un mititel agitator, trepăduş electoral, la solda unui ambiţios politic deja ajuns la culme, fost odinioară fecior în casă la casa răposatului ministru.

Democraţia…
Asta, în ţara romînească, se numeşte cu tot seriosul sistemă democratică… Şi oligarchia asta, semicultă sau, în cel mai bun caz fals-cultă, pe cît de incapabilă de producţie utilă or de gîndire, pe atît de lacomă la cîştiguri şi onoruri, îşi arogă puterea întreagă a Statului: cu o crudă şi revoltătoare neobrăzare, ea tăgăduieşte ţăranilor (imensei mase, supusă şi cuminte producătoare a avuţiei naţionale), sub pretextul ignoranţei şi lipsei lor de maturitate politică, orce drept de amestec, fie măcar pur consultativ, la cîrmuirea intereselor lor, la dirijarea destinelor lor. Împărţită în două bande, ce se numesc cu pretenţie „istorice”- liberal şi conservator, – bande mai nesocotite decît nişte seminţii barbare în trecere, fără respect de lege, fără milă de omenire, fără frică de Dumnezeu , – această oligarchie legiferează, administrează, calcă astăzi legile pe care le-a făcut eri, preface mîine legile făcute azi, ca poimîine să le calce şi pe acelea, fără spirit de continuitate şi fără altă sistemă decît numai împăcarea momentană a exclusivelor ei interese, pentru perpetuarea sacrei organizaţiuni numite aci democratice”.
___________________________________________________
“Astfel, școala română, în loc de a fi un mijloc de educațiune și cultură a poporului și a claselor dirigente, devine un canal de scurgere al poftelor de întâietate între cetățeni, de ieftină parvenire, de scutire de îndatoriri, de sporire de drepturi și privilegii. Și din ce în ce, din gradul cel mai de jos până la cel mai de sus, școalele sunt niște fabrici de funcționari, de salariați publici și de advocați – o pletoră de semidocți, fără caracter, fără omenie, cărora le trebuiesc numaidecât onoruri cât de multe fără niciun merit și câștig cât de mare fără multă osteneală.

Aceste fabrici alimentează oligarhia ce stăpânește exclusiv țara românească. An cu an, apar proaspeți pe arena publică, în poze teatrale, reformatorii și patrioții, placizii făuritori de sistem nouă, instigatorii exaltați, șoviniști, naționaliști, iredentiști, antisemiți, xenofagi, călărind pe întrecute fiecare pe calul său de bătaie, spre uimirea naivei trândave plebe, servanta oligarhiei. Familiile sărmane din plebea orășenească, lipsite de orice mijloace de producție, trăind din mică precupeție, or din slujbe sau slujbușoare, or din cârciumăritul de mahala, or din meserii mai puțin ușor de mărturisit – toate aspiră, grație școalelor naționale, să-și vadă copiii cât mai degrabă, în cel mai rău caz funcționari, în cel mai bun, măcar deputați, dacă nu chiar miniștri…

Așa se recrutează oligarhia care stăpânește țara românească. Nu este o oligarhie măcar statornică, de tradiție istorică, de bravură, de obligațiuni morale, de nobilitate, or de merite; este o oligarhie mutabilă, accesibilă oricui prin nemereală. Îndrăzneală multă, lipsă de orice scrupuluri, renunțare la demnitate personală, la onoarea familiei, infamie chiar, dacă trebuie, și puțintel noroc – cariera strălucită e gata.

Astfel dar, dintr-un fiu de țârcovnic iese un bărbat de stat care umple lumea cu personalitatea sa marcantă; dintr-un fiu de familie istorică iese un escroc, care moare victima viciului, când a scăpat de pușcărie, grație intervenției rudelor influente; dintr-un copil de cârciumăraș, un advocat ilustru, care, în câțiva ani, din sărac lipit, ajunge milionar; dintr-un fiu al unui ministru remarcabil, un mititel agitator, trepăduș electoral, la solda unui ambițios politic deja ajuns în culme, fost odinioară fecior în casă la răposatul ministru.

Și oligarhia asta, semicultă sau, în cel mai bun caz, fals-cultă, pe cât de incapabilă de producție utilă ori de gândire, pe atât de lacomă la câștiguri și onoruri, își arogă puterea întreagă a statului cu o crudă și revoltătoare neobrăzare. Oligarhia legiferează, administrează, calcă astăzi legile pe cari le-a făcut ieri, preface mâine legile făcute azi, ca poimâine să le calce și pe acelea…

Firește, se găsesc și oameni de inimă, de caracter și de ispravă; ei văd și deplâng, ca și noi, răul patriei; dar, pierduți în mulțimea celor răi, n-au puterea să răstoarne blestemata sistemă în care sunt ținuți captivi.

Și lumea uimită asistă la prăpăstiosul faliment al oligarhiei de strânsură din România, la catastrofa care era inevitabilă."


I.L. Caragiale, martie 1907.
Prostu' invata pe pielea lui, desteptu' pe-a altuia.

User avatar
momolo
Moderator
Posts: 15650
Joined: 02 Oct 2008, 10:11
Location: Bucuresti

Re: ISTORIE

Post by momolo »

O poveste foarte, foarte interesanta!
Povestea fascinantă a lui Georges Filip Lefort, românul ajuns şef în Rezistenţa Franceză. S-a întors în ţară să clădească socialismul, dar a suferit o mare decepţie
http://adevarul.ro/locale/constanta/pov ... index.html" onclick="window.open(this.href);return false;
Aşa şi-a dat seama că trăia un „fascism deghizat“, aşa cum spune el. „La început visam că vom construi o lume nouă, pe urmă am văzut ce înseamnă asta în practică. Mai întâi, am crezut că numai în ministerul nostru nu merg lucrurile bine. Pe urmă am crezut că numai în România merg lucrurile prost. Mai apoi, am început să ne îndoim de principiile ideologice, de Stalin, de Lenin şi, mai apoi, de Marx. După patru sau cinci ani, ne-am trezit amândoi“, rememorează cel care a lăsat Franţa pentru a construi socialismul în România. „În România aveam un duplex cu şapte camere, o maşină cu un «tovarăş şofer» la dispoziţie, o «tovarăşă femeie de serviciu» şi toate privilegiile posibile într-o ţară în care masele crăpau de foame“, povestea el conform lui Adrian Irvin Rozei.

Trăiau în cartierul Primăverii, unde locuiau tovarăşii „cu funcţii de răspundere“. Fata lui Filip, Jacqueline, a fost la şcoală cu toată protipendada comunistă, fiind colegă cu fiica lui Alexandru Drăghici. Într-o zi, s-a oprit în faţa casei lor o maşină neagră din care a ieşit un colonel în uniformă cu o scrisoare pentru Jacqueline. Fata lui Drăghici nu ştia să rezolve o problemă la matematică. Şi colonelul a aşteptat până când Jacqueline i-a dat soluţia pe o foaie de hârtie. „Se duceau la şcoală cu maşina, taică-său avea şofer, deşi şcoala era la colţul străzii. Până când, Filip a descoperit asta şi i-a interzis să se mai ducă cu maşina. Atunci, fata lui s-a înţeles cu şoferul care o aştepta la colţul străzii. Era o ruşine să vii pe jos! Copiii se luptau între ei cine are piscina mai mare şi toţi erau invidioşi că Drăghici avea piscină acoperită“, povesteşte Adrian Irvin Rozei. Însă, toţi copiii ştabilor erau dezamăgiţi de regim şi mulţi au părăsit România.
cu toate ca au trecut aproape 30 de ani de la 1989 putini rumani stiu lucrurile astea din timpului comunismului! Cine isi imagina ca nomenklatura anilor 50 avea... piscina?!?! Erau vremuri in care mare parte din populatie nu avea incaltaminte! Vremuri de saracie crunta! Iar astia " din Primaverii" aveau piscina. Si "organele statului" erau folosite pentru treburi personale de familie. Exact ca azi, cand practic fosta nomenklatura "din Primaverii" a devenit noua clasa politica si "capitalista". Iar populatia traieste aceeasi forma de ignoranta si saracie fortata (impusa), dar sub alt ambalaj, mai atractiv, mai colorat, mai cu sclipici. Continutul fiind exact acelasi indiferent de regim, comunist, capitalist, in lagarul sovietic, in NATO, in UE, nici nu conteaza, pe fond, in substrat, in ceea ce ne defineste suntem fix aceeasi de sute de ani! (asa cum o dovedeste si citatul din Caragiale, de mai sus)
Prostu' invata pe pielea lui, desteptu' pe-a altuia.

Kostas
Posts: 1489
Joined: 03 Oct 2008, 16:23

Re: ISTORIE

Post by Kostas »

In anii 50 lucrurile aratau cam asa - Petre Roman era suparat ca nu e primit intr-un anumit grup de scolari deoarece ,, tații noștrii sunt miniștri, tatal tau nu e ministru" , shmekerii faceau excursii cu motonava Transilvania - Odesa, Crimeea, dar si Istambul, Grecia, Egipt. Existau magazine speciale care aveau ... marfuri englezesti si frantuzesti. :)
"Muzica este un răspuns căruia nu i s-a pus nici o întrebare". - Nichita Stănescu

User avatar
momolo
Moderator
Posts: 15650
Joined: 02 Oct 2008, 10:11
Location: Bucuresti

Re: ISTORIE

Post by momolo »

Exceptional document istoric! Cine are cu ce, sa judece si va intelege chiar si prezentul! Dar sunt convins, foarte putini vor intelege. Pentru mine este o explicatie cum nu mi-am inchipuit vreodata ca voi gasi. Romania atunci (in perioada dintre cele doua razboaie, iesita marita si capatand astfel un "premiu" dupa primul razboi mondial) nu s-a pregatit cu NIMIC pentru ce avea sa urmeze. Atunci ca si acum Romania era blocata in problemele interne de natura meschina (hotie, impostura, lupta intre partide, defapt niste triburi, pe ciolan) ignorand problemele externe, mai ales cu vecinii. Probleme care iata, au stat la baza dezastrului din 1940! Bulgaria si mai ales Ungaria s-au pregatit din timp si iata, cand a inceput dezastrul, Romania era izolata intre dusmani, fara prieteni, fara nimic pregatit dinainte (ma refer la relatii, aliante - evident in acest caz, cu Germania!). Un exemplu din miile de exemple in care am fost luati nepregatiti! Cauza?! Pai in primul rand orgoliul de capra raioasa tipic mioritic. Autismul general (orgoliosul si fudulul care nu vede nimic in jur, fiind absorbit complet in propria fictiune!). Mentalitatea tipica de a incerca sa pacalim si sa-i furam pe toti din jur... sfarsind furandu-ne singuri caciula. Deci o combinatie letala de prostie, fudulie si autism.
In perioada interbelica Romania trebuia sa se pregateasca sa fie lovita de cei doi vecini. Ungaria nu s-a trezit nici azi din socul de dupa primul razboi mondial, moment in care dintr-un superb si trufas imperiu s-a trezit o biata tarisoara de doi lei. Bulgaria ne purta ura pentru modul urat in care s-a comportat Romania in razboaiele balcanice dinainte de primul razboi mondial. Romania atunci a castigat pe termen scurt, dar fara sa gandeasca preventiv pe termen lung, exact mentalitate tiganeasca, genul, "azi sa-mi fie bine si matzul plin, ca maine o-i vedea! Apuc azi ce e de apucat, maine mai vedem!".
De aceea, in acea perioada Bulgaria avea exact aceeasi pozitie fata de Romania, revendicativa si de ura, la fel ca Ungaria.
Ambele au vazut oportunitatea ridicarii Germaniei naziste ca principala forta in Europa si au actionat din timp, s-au pregatit, au stiut la cine sa apeleze!
Asa ca la momentul 1939, pentru Romania era deja prea tarziu! Jocurile erau facute!
Asta pentru ca pe deoparte nu s-a pregatit si nu a prevazut nimic, pe de alta nu s-a hotarat in ce directie s-o apuce.... desi era evident, directia aliantelor cu Franta, UK si USA era una perdanta, fara viitor, pozitia noastra geografica nu ne permitea asa ceva, lucru evident inca de la inceputul anilor 1930! Ungaria si Bulgaria nu au stat pe ganduri! Stiau din primul moment cine va dicta in Europa, adica Hitler, si au actionat din timp!
Practic Romania a stat cu curul in doua luntrii si nu s-a pregatit pentru iarna care urma sa vina (dar pe care multi in acea vreme au prevazut-o!... Ce folos! Caprei raioase chiar daca ii spui dinainte ce o asteapta, nu intelege nimic, behaie in continuare pana in momentul fatal!) iar cand a venit momentul, a venit dezastrul!
Dar asta nu a fost tot! Tipic "personalitatii noastre" (istorice) dupa acest dezastru din 1940 nu ne-a ajuns! I-am urmat pe nemti dincolo de Nistru intr-un razboi tembel care avea prea putine sanse de reusita si nu ne-ar fi adus nici un profit autentic, ba dimpotriva! Pana si nazistii au fost uimiti ca armata romana nu s-a oprit la Nistru!
Dubla greseala! Si totul era previzibil inca de la inceputul anilor 1930!
Unica mirare este poate doar, ca am scapat mai bine decat ar fi fost logic ca urmare! Vorba aia, "la barza chioara face Dumnezeu cuib!"
Numai ca norocul nu tine la infinit! Si prezentul plateste greselile trecutului! Alta vorba inteleapta, "intelege trecutul si vei vedea viitorul".
Scrisoarea lui Adolf Hitler către regele Carol al II-lea.
....
Maiestate! Evenimentele şi unele întrevederi şi discuţii în legătură cu ele, îmi permit numai astăzi să vă exprim opiniile mele despre propunerile pe care Majestatea Voastră mi le-a comunicat. Trebuie să vă rog să admiteţi că situaţia extraordinară şi pericolele pe care le prezintă constituie explicaţia absolutei francheţi a gândurilor pe care doresc să le exprim. L-am informat pe Duce despre această scrisoare. Pentru rezolvarea problemelor care îngrijorează pe Majestatea Voastră şi întreaga Românie, există două posibilităţi: 1. O abordare tactică, aceasta însemnând să se încerce a se salva ceea ce poate fi salvat printr-o adaptare cu abilitate la împrejurări, pe măsură ce se produc. 2. Calea unei decizii fundamentale — în căutarea unei soluţii definitive — şi îndeplinirea acestei decizii, chiar cu riscul unor sacrificii. În privinţa primului mod de a proceda, Majestate, sunt absolut incapabil să afirm ceva. Întreaga mea viaţă am fost un om al deciziilor fundamentale şi numai de la acestea aştept succese decisive. Orice încercare de a înlătura prin manevre tactice de vreun fel sau altul pericolele care ameninţă ţara dumneavoastră trebuie să dea şi va da negreşit un eşec. Sfârşitul, mai devreme sau mai târziu — şi poate în foarte scurt timp — ar putea fi chiar distrugerea României. După mine nu rămâne decât urmarea celei de a doua căi. Nu tăgăduiesc dificultăţile politice interne şi externe, peste care trebuie să se treacă. Îmi închipuiesc că pe această cale se poate a obţine cel puţin pentru viitor, mai întâi o pace durabilă şi al doilea o îmbunătăţire crescândă a situaţiei tuturor participanţilor. A doua cale, singura pe care o pot propune Majestăţii Voastre, este înţelegerea loială cu Ungaria şi Bulgaria. Numesc ambele state, fiindcă aş considera drept o eronată concluzie de a crede că prin acordarea de concesii unuia, am depăşi cele două state, putând rezista mai uşor celui de al doilea. Prin aceasta, Majestate, s-ar putea obţine cel mult un scurt câştig de timp. Este însă cu totul clar că din aceasta ar rezulta o nouă criză. Această ocazie nu va lipsi şi ea va fi adusă, în mod fatal, în timpul cel mai scurt tocmai prin amânarea soluţiei. […] Dacă România, Ungaria şi Bulgaria socotesc că nu se pot înţelege, atunci, după convingerea mea, o asemenea atitudine nu va răsplăti pe nici unul din cele trei state, ci le va pedepsi. În acest caz, menirea mea nu este să împiedic o astfel de consecinţă. Situaţia militară a Reich-ului s-a dezvoltat atât de favorabil încât ne simţim în stare — deşi aceasta ar fi legată cu siguranţă de sacrificii — să putem renunţa la livrarea petrolului. […] Orice raţiune dreaptă trebuie să ducă la recunoaşterea că o revizuire nu poate fi evitată la infinit şi că acesta va fi cu atât mai mult în avantajul său cu cât va fi făcută mai repede. Numai atunci când va interveni o reglementare raţională a problemelor deschise între România, Ungaria şi Bulgaria, va avea un sens pentru Germania de a clarifica posibilitatea unei colaborări mai strânse şi pentru acesta să preia în aceste condiţii obligaţii mai largi. Dacă însă Majestatea Voastră crede că nu poate adera la aceste înşiruiri de idei ale mele, nu voi face uz de ele, ci voi comunica numai Guvernului Ungar, respectiv Bulgar, că Germania, adică Guvernul German în ce îl priveşte nu vede nici o modalitate de a se dedica rezolvării problemei de faţă. Dacă însă s-ar putea găsi posibilitatea ca printr-o preconizare să se realizeze o înţelegere satisfăcătoare între cele trei state, atunci aceasta va reprezenta mai mult pentru fericirea şi viitorul celor trei parteneri, decât oricare succese momentane presupuse, care mai de vreme sau mai târziu să ducă la noi crize. Al Majestăţii Voastre devotat
....
http://adevarul.ro/locale/targu-jiu/scr ... index.html" onclick="window.open(this.href);return false;
Prostu' invata pe pielea lui, desteptu' pe-a altuia.

User avatar
momolo
Moderator
Posts: 15650
Joined: 02 Oct 2008, 10:11
Location: Bucuresti

Re: ISTORIE

Post by momolo »

În februarie 1954, troienele s-au înălţat văzând cu ochii, până la cinci metri, iar viforul a suflat nemilos zile în şir, marcând cea mai aspră iarnă din secolul XX. „Văzduhul e un infern, ninge, viscoleşte. Străzile sunt înfundate, vijelia zguduie pereţii!“, scria la 2 februarie, în jurnalul său, scriitorul bucureştean Pericle Marinescu.

Şi acesta era doar începutul „Marelui Viscol" care a încremenit Bucureştiul şi întreaga Românie, la propriu, în prima săptămână din februarie 1954. Troienele au ajuns, în zilele care au urmat, chiar şi la 5 metri înălţime în sud-estul ţării.

„Nămeţii au acoperit străzile, gardurile, au înfundat curţile, ba, la unele case au ajuns până la streaşină. Pe străzi abia s-au făcut ici - colo pârtii în formă de tranşee, în care oamenii dispar cu totul sau nu li se mai văd decât vârfurile căciulilor", nota, în 5 februarie, Pericle Marinescu.
.....
Primele informaţii despre urgia care s-a abătut asupra României au fost transmise de „Scînteia" în numărul din 5 februarie. „Sute de oameni au lucrat ieri la deszăpezirea liniei tramvaiului 3. Iat-o pe zidăriţa utemistă Bugasin Ioana, o fată sprintenă, vioaie, care lucrează la deszăpezirea liniei. «Doar lucrăm în preajma Spitalului unificat nr. 2 CFR» - ne spune ea. «Sunt aci tovarăşi bolnavi, sunt mame cu copii mici, care nu trebuie să ducă nici o lipsă. Nu vom lăsa lopata din mână până nu vom deszăpezi drumul!»". Acelaşi ton îl regăsim şi în numărul din 7 februarie al ziarului partidului. „Oriunde te uiţi pe străzile şi bulevardele Bucureştiului vezi oameni de toate vârstele, muncitori, tehnicieni, funcţionari, militari cu lopeţi şi cazmale, muncind cu însufleţire şi spor pentru înlăturarea nămeţilor".

Efortul femeilor, scos în evidenţă

Fiecare articol din „Scînteia" aloca spaţii extinse tovarăşelor care au muncit în acele zile cot la cot cu soţii lor pentru a deszăpezi Bucureştiul. „Delegatele de femei din cartierul Tei au fost în primele rânduri ale acţiunii pentru organizarea transportării cu săniuţele a pâinii de la brutării la centrele de pâine. «Muncim până desfundăm drumul, că de-aia am venit»-a spus gospodina Comana Ghiţă. «Mai mă reped eu câteodată să văd ce face copilul acasă, dar nu plec până nu terminăm lucrul»".

Au croit câte un paltonaş „peste plan"

În spirit comunist, din articolele din „Scînteia" nu lipseau nici referirile la „tovarăşii muncitori". Aflăm, printre altele, că în ciuda nămeţilor, niciun muncitor din Bucureşti nu a lipsit de la muncă şi, mai mult, s-a şi depăşit „planul de lucru". „Aplicând metodele sovietice de lucru, ţesătoarele de la uzina «7 Noiembrie» şi-au depăşit sarcinile de plan cu 11-20% , dând ţesături numai de calitatea I. (...) Fiecare muncitor din sectorul VI de la «Ghe. Gheorghiu-Dej» a realizat peste sarcinile de plan câte un paltonaş de fetiţă".

"Sunt aci tovarăşi bolnavi, sunt mame cu copii mici, care nu trebuie să ducă nicio lipsă. Nu vom lăsa lopata din mână până nu vom deszăpezi drumul!"
https://www.historia.ro/sectiune/genera ... nului-1954" onclick="window.open(this.href);return false;

Image
Prostu' invata pe pielea lui, desteptu' pe-a altuia.

User avatar
momolo
Moderator
Posts: 15650
Joined: 02 Oct 2008, 10:11
Location: Bucuresti

Re: ISTORIE

Post by momolo »

Cum a contribuit Sergiu Nicolaescu la distrugerea Mănăstirii Văcăreşti
http://adevarul.ro/news/bucuresti/cum-c ... index.html" onclick="window.open(this.href);return false;
"În frig şi noroi Trec hoţii-n convoi, câte doi,
Cu lanţuri târâş de picioare,
Muncindu-se parcă-n mocirli de sudoare
Fiertura e gata
E seară. E ploaie.
O lingură grea, cât lopata,
Dă ciorba din doua hârdaie
Câţiva au ucis,
Câţiva ispăşesc ori un furt, ori un vis
Totuna-i ce faci:
Sau culci pe bogaţi, sau scoli pe săraci
Livizi ca strigoii şi sui,
Strâmbaţi de la umeri, din şold si picior
În blidul fierbinte, cu aburi gălbui
Îşi duc parcă sângele lor"
Prostu' invata pe pielea lui, desteptu' pe-a altuia.

User avatar
momolo
Moderator
Posts: 15650
Joined: 02 Oct 2008, 10:11
Location: Bucuresti

Re: ISTORIE

Post by momolo »

Viata secreta a lui Fidel Castro. 17 ani in intimitatea lui líder maximo

Nimeni pana acum n-a povestit viata lui Fidel Castro vazuta din interior. Insarcinat cu protectia lui líder máximo timp de aproape doua decenii, Juan Reinaldo Sánchez a cunoscut toate detaliile vietii sale secrete. De fapt, tot ce era legat de el era secret, de la satul-fantoma unde se antrenau luptatori de gherila de pe mai multe continente pana la averea formidabila, trecand prin relatiile cu familia, cu amantele lui si cei noua copii rezultati din mai multe legaturi.
Exceptionala marturie a lui Sánchez dezvaluie nu doar numeroase secrete de stat, ci si multiplele personaje intruchipate de Castro: genial comandant de razboi in Nicaragua si Angola, autocrat paranoic la el in tara, mare expert in spionaj, diplomat machiavelic, maniac al inregistrarilor sau complice al traficantilor de droguri. Iar inapoia acestor personaje se profileaza omul Fidel Castro – ipocrit, viclean, crud, imoral, megaloman –, unul dintre cei mai ticalosi lideri comunisti ai acestei lumi.

Juan Reinaldo Sánchez (1942‒2015) a fost timp de 17 ani garda de corp cu responsabilitati importante a conducatorului Cubei Fidel Castro (1926–2016). A avut, ca militar, gradul de locotenent-colonel. In 1994 a cerut pensionarea si, ca urmare, a fost arestat si torturat. Dupa eliberarea din inchisoare, in 1996, a continuat sa fie urmarit de serviciile secrete. A avut opt tentative esuate de fuga din tara. Abia in 2005 a reusit sa ajunga clandestin in SUA, iar in 2014 a publicat, in Franta, o carte de memorii despre viata dubla a lui Fidel Castro.

Axel Gyldén (n. 1968) este reporter international la L’Express, autorul unei istorii a Braziliei, Le Roman de Rio (2007), si coautor al volumului de convorbiri Limonov (2011).
https://www.hotnews.ro/stiri-recomandar ... maximo.htm" onclick="window.open(this.href);return false;
FRAGMENT „Viaţa secretă a lui Fidel Castro. 17 ani în intimitatea lui lider maximo”, de Juan Reinaldo Sanchez, cel care i-a fost bodyguard
http://adevarul.ro/cultura/carti/fragme ... index.html" onclick="window.open(this.href);return false;

Image

https://carturesti.ro/carte/viata-secre ... o-38798103" onclick="window.open(this.href);return false;
Prostu' invata pe pielea lui, desteptu' pe-a altuia.

Kostas
Posts: 1489
Joined: 03 Oct 2008, 16:23

Re: ISTORIE

Post by Kostas »

Spectaculos filmat in paralel capitala Haitiului vs capitala Republicii dominicane

https://www.youtube.com/watch?v=JMcz7tNqWhw" onclick="window.open(this.href);return false;

si pentru ca suntem la capitolul istorie o filmare nocturna a centrului vechi al capitalei dominicane Santo Domingo

https://www.youtube.com/watch?v=hjs-EmuLsp4" onclick="window.open(this.href);return false;

...granita dintre cele doua tari e considerata cea mai spectaculoasa datorita diferentelor de civilizatie si prosperitate.
"Muzica este un răspuns căruia nu i s-a pus nici o întrebare". - Nichita Stănescu

Post Reply