Eu am ascultat aceste minunatii(Harbeth Plus) pe niste scule scumpe in conditii de magazin si sunau...slab...sters, intunecat ca niste cutii no name. Culmea, ca sursa(analogica) era una scumpa si amplificatorul la fel, erau hi-end entry-level


Din pacate (pentru unii) sau din fericire (pentru altii), viitorul nu cred ca va fi al sculelor grele carate pe scari. La fel cum, in lumea automobilelor, viitorul in care autoturismele electrice vor detine ponderea se apropie cu pasi mari, nu va mai trece probabil mult timp pana cand muzica mp..x va fi redata de pe diverse “device-uri” minuscule, pe langa care chiar smartphone-urile actuale vor parea grele si demodate, iar astfel de sisteme (precum cel din link-ul atasat) vor fi tot mai raspandite in casele “audiofililor”: https://www.youtube.com/watch?v=zRhBrcvguR8" onclick="window.open(this.href);return false;remoteviewer1 wrote: Asa ca nu mai priviti, puneti mana si carati scule(grele) pe scari, asta e viitorul!
Noi, astia intre doua varste (eu mai mult spre a doua decat intre), am fost, as spune, intr-un fel, norocosi. Am prins niste vremuri cand, zicem noi, valorile erau autentice si, in general, asezate la locul lor (cel putin pana prin anii ’80). Inclusiv in ce priveste pasiunea noastra, muzica si sculele audio. Chiar daca, “gratie” cenzurii comuniste, nu aveam decat un acces limitat la intreaga informatie muzicala existenta pe piata, iar, in ce priveste sculele audio, trebuia sa ne multumim cu produsele autohtone sau cele importate “cu lingurita” de la vecinii nostri comunisti, am avut marele avantaj sa ascultam muzica in singurul format si pe singurul suport in stare sa redea cel mai mult din complexitatea si bogatia sa – cel analogic. Fie ca era vinil, banda de magnetofon sau caseta. Poate exagerez, dar as spune ca am avut sansa de a ne forma si cultiva gustul si pasiunea pentru ascultat muzica, fara a fi alterat si denaturat iremediabil de formatul digital compresat, ce a luat avant dupa anii ’90 si a explodat in ultima perioada.momolo wrote:Noi astia intre doua varste am prins ambele lumi, cea dinainte si cea de dupa explozia tehnologica a calculatorului si telefonului mobil, defapt explozia comunicationala. Astia micii s-au nascut cu calculatorul in manute...
cuprinzatoare descriere a tanarului majoritar de la oras (ala de la sat e cumva altfel, manuie maneaua ca pe o ghioaga cu care-si maciuleaza vecinii intre doua violuri in grup).remoteviewer1 wrote:Din pacate gasculitza majoritara (bajet, frezat, cu glugi de firma, cu smartfone, cu ochelari de designer, si cu capul cam sec in general)nu prea stie el de calitate audio. Daca vede un sistem, sau o saorma cu de toate, Pac! o poza si posteaza pe faisbuck sau instantkaka. In cel mai fericit caz apuca un ipod si o pereche de casti decente, daca aude calitate sonora nu are nicio sansa realizeze ce i se intampla, surzit de doape si mp3-uri, ca un pui de Avicola scapat in padure prin gaura din gard, nu supravietuieste nici o noapte fara furaje la retzeta, bec aprins, antibiotice, etc.
Exista garsoniere in Bucuresti care se vand cu 6500....8000 euro. Este o realitate!remoteviewer1 wrote:O sa vinzi un Accuphase si cumperi o garsoniera in berceni
eu ma intreb, puiutzii astia de Crevedia crescuti la bec cu calculatorul, cand se vor face batrani (si ciudosi) ca noi, cu ce vor fi depasiti atunci, cum si cu ce vor fi facuti si ei dinozauri la randul lor ?!remoteviewer1 wrote:Drragi Tovarasi si pretini, traisca Tidalu', traisca FLACU', traiasca hardul cu multi GiGi, traiasca fatuca in kolanti ce canta ca o cizma cu 1 miliard de vizualizari pe ytb, traiasca cioroiul (dealtfel simpatic)cu ochelari de soare din backround, traiasca dealerii ce isi alinta clientii cu trufandale prin blushtutz sau di pi net, traiasca globalizarea si aruncarea valorilor la buda!
Asta-i marea intrebare, mai este timp si mai ales spatiu ?!....doru wrote:Desigur, valoarea autentica va supravietui atata timp cat, probabil, va exista si omenirea. Nu stiu insa daca va fi suficient sa o influenteze, in sensul bun, intr-o masura semnificativa. Si, mai ales, la timp!
Problema mea (avand in vedere ca am 35 de ani si nu sunt batran (tare) insa poate ciudos) este ca ma invart peste tot in acelasi mediu, indiferent de tara, descrierea de mai sus este valabila peste tot. Pe vremuri, poate ma insel, sau am imaginatie debordanta, sa fii cool, tare, cum vreti... la moda, popular, nu retin expresia cea mai potrivita, insemna sa cunosti cat mai multe lucruri, sa fi fost cat mai citit, cu o cultura generala cat mai vasta, sa fi avut aptitudini peste medie, ceva talente, macar sa fi provenit din familie de soi ceva acolo. Astazi tot majoritarul este un geniu, un talent innascut, in viziunea lui ingusta stie tot si nu mai are nevoie de nimic. Asculta muzica (gratis) din telefon, mananca parizer cu plastic, se imbraca cu chinezarii din plastic, are ochelari dah dizainer, si nu-i mai ajungi la nasul fin tratat cu colonie dah dizainer deasemeni...Nici macar nu are curiozitatea sa compare, are atatea idei preconcepute despre absolut orice, incat nu mai poate de atata autosuficienta. Are aiphone in buzunar si ii ajunge! Exact ca puiul de Avicola, daca vede iarba fosnind, fuge repejor la pipeta cu furaje. De fapt aici e mahnirea mea, chiar si daca ai lua 10 tineri oarecare si i-ai expune la "calitate"(in orice domeniu), 9 din 10 ar fuge panicati si al 10-lea ar posta imagini pe faisbuck sa vada lumea ce cool e. Comoditatea si prostia sunt ridicate la rang de arta astazi! Atat conteaza, sa fie ieftin si usor disponibil, majoritarul sa miste un deget (maxim) si sa fie totul de-a gata. Astazi, poate spre deosebire de trecut, elitele (cate mai sunt) au o misiune imposibila sa miste multimea. Generatia smartfone este cam greu de urnit...sper sa se ajunga la ce zicea momolo, la o respingere pana la urma. Toate hobby-urile sufera in general din cauza calculatorului si a smartfone-ului, muzica, fotografia, filmul, cartea, teatrul, etc. si cam orice forma de socializare in general...Pentru a "lucra" cu generatia tanara, trebuie sa fim subtili, sa le inducem ideea ca lucrul X (de exemplu vinilul) este cool, ca il face deosebit (fatza de semeni), si daca va descoperi in plus o camera foto si va citi si o carte poate..., va realiza ce orizont ingust avea pe cand clickaia la laic-uri in fiecare zi...in fine, cine are urechi aude, cina are ochi vede...eu ma intreb, puiutzii astia de Crevedia crescuti la bec cu calculatorul, cand se vor face batrani (si ciudosi) ca noi, cu ce vor fi depasiti atunci, cum si cu ce vor fi facuti si ei dinozauri la randul lor ?!
Dar nu sunt deloc rau sau suparat, sa fie nevoie sa ma “imbunezi”.remoteviewer1 wrote:Pentru a mai inveseli atmosfera si a-l mai imbuna pe doru as avea o intrebare sa va pun. Ce caracter ati prefera la o pereche de boxe ipotetice?
EU cred ca se fac niste confuzii, pe undeva. Exista niste prejudecati vis-a-vis de rezolutie si de viteza... ca aceste doua cocoane determina un sistem sa sune agresiv, sec, steril, etc. Nu exista 'prea multa rezolutie', 'prea multa viteza', samd. Rezolutia si viteza sunt naturale si au o contributie decisiva in iluzia de 'eveniment live', asa cum vrem noi sa-l percepem. Insa, trebuie sa existe un echilibru in toate si un sistem foarte detaliat si rapid, daca este dezechilibrat tonal (suna subtire, deci cu prea multe inalte, tipator, agresiv, etc sau, dimpotriva, suna gros, infundat, samd) sau daca este sarac timbral oboseste mai repede urechea ca unul care nu exceleaza la nici un capitol dar care astfel nu iese in evidenta. Tocmai in asta sta muzicalitatea, in echilibrul tonal, in bogatia timbrala, in microdinamica... Ele nu se exclud, nu sunt elemente antitetice... Nu exista prea multa rezolutie - este ca si cum ati spune ca preferati un tablou in locul unei fotografii, pentru ca fotografia nu este reala avand prea multe detalii. Dimpotriva, ne putem uita cu lupa la fotografie pentru mai multe detalii, atata timp cat aceasta are o compozitie deosebita, atata timp cat avem o dinamica de expunere si o paleta de culori naturala (bogatia timbrala).hondaru wrote:Cred ca ceea ce a vrut sa zica remoteviewer este daca se prefera sunetul cu o multime de detalii, viteza, ce devine obositor si suna sec, rece, chirurgical sau sunetul cald, carnos dar cu mai putine detalii si viteza gen vintage care este neobositor pe termen lung dar nici nu prea face diferenta intre o sursa buna si una slaba.
Cred ca adevarul e undeva la mijoc am vrea din toate intr-una singura dar e imposibil fiind antagoniste. Ideal ar fi 2 perechi sau sisteme.
Exact pe sistemul Luxman + Harbeth am facut comparatie intre 2 Cd-uri cu Alifantis unul nou si unul cu imprimarile vechi. Cel vechi a sunat mai bine mai placut, dar nici cel nou nu era de aruncat doar se simtea diferenta masterizarii in digital si analogic. Sistemul fiind rezolut nativ o imprimare noua fortata sa sune "bine" suna prost pe cand o imprimare old school suna perfect. Chestie de gusturi si gen de muzica ascultat. Alifantis are un gen de muzica simpla, putine instrumente probabil alta ar fi fost situatia in cazul cand am fi trecut la muzica clasica. Pentru urechile mele un sistem ce reda si ultimul fir de praf ce cade pe jos devine obositor la auditii indelungate. Si apoi ascultam muzica sa ne faca placere si sa ne induca o anumita traire sufleteasca nu doar sunete si perfectiunea aparatelor/masterizarilor.