HARBETH

[remoteviewer1]

Inainte ca tot romanul sa se arunce in magazine si sa dea comanda pentru o pereche de Harbeth-uri, as dori sa reamintesc faptul ca aceste boxe nu canta singure...In spate trebuie scule misto, amplificatoare de calitate si surse transparente (si nu! un network player nu facea parte din aceasta categorie...). Ieri am fost la un eveniment audiofil monden, sa ascult niste monitoare (franceze) de jdemii de euro si sunetul a fost hmm...mult sub asteptari, am plecat cu dureri de urechi dupa nu prea mult timp. Sunetul era groaznic, metalic, tzipat, murdar, indiferent ce se punea de pe network player, tablete si telefoane...nu era muzica...era altceva o pseudointerpretare. Bineinteles ca review-urile au fost super pozitive si participantii (plictisiti ce butonau tablete si smartfoane) erau ravasiti...

Eu am ascultat aceste minunatii(Harbeth Plus) pe niste scule scumpe in conditii de magazin si sunau...slab...sters, intunecat ca niste cutii no name. Culmea, ca sursa(analogica) era una scumpa si amplificatorul la fel, erau hi-end entry-level . Asezarea era anapoda si camera criminala, gresie cu rigips...o desfatare...Este foarte usor aparent sa faci niste boxe bune sa tzipe...Ca sa fiu cinstit, acum, as putea sa lansez un nou zvon ca marca XXX tzipa si e de rahat(cum a patzit o marca super-buna in trecut), insa nu o voi face, deoarece fara conditii prielnice, nimic nu canta. Inca odata, mi-am confirmat faptul ca auditia in show-room(sa nu mai zic la expozitii) este inutila! Este ca diferenta intre a face sex si a privi o femeie la metrou...sunt doua chestii diferite total. Privitul te ajuta un pic la modul general, insa nu are de-a face nimic cu f....-ul. Asa ca nu mai priviti, puneti mana si carati scule(grele) pe scari, asta e viitorul!

[doru]

Asa ca nu mai priviti, puneti mana si carati scule(grele) pe scari, asta e viitorul!

Din pacate (pentru unii) sau din fericire (pentru altii), viitorul nu cred ca va fi al sculelor grele carate pe scari. La fel cum, in lumea automobilelor, viitorul in care autoturismele electrice vor detine ponderea se apropie cu pasi mari, nu va mai trece probabil mult timp pana cand muzica mp..x va fi redata de pe diverse “device-uri” minuscule, pe langa care chiar smartphone-urile actuale vor parea grele si demodate, iar astfel de sisteme (precum cel din link-ul atasat) vor fi tot mai raspandite in casele “audiofililor”: https://www.youtube.com/watch?v=zRhBrcvguR8" onclick="window.open(this.href);return false;
Probabil ca o mana de “oameni seriosi” care sa se desale carand scule de 25 de kile pe scari sau mutand sifoniere cu difuzoare (numite boxe) prin casa, va exista tot timpul, dar acestia vor fi priviti ca niste curiozitati pierdute in spatiu si timp, ceea ce, sa recunoastem, e deja valabil in multe cazuri si astazi.
Astazi, in lumea sculelor audiofile, pare ca se intampla ceva paradoxal. Pe de o parte apar tot mai multe “bijuterii” ale tehnologiei moderne (in genul sistemului Leedh - Devialet dat ca exemplu) dar, totodata, vechile formate si scule audio par a trai o noua tinerete (oare utima?), dupa “revolutia digitala”. Pickup-ul si vinilurile, benzile de magnetofon si casetele, sculele cu lampi, incep sa revina tot mai mult in atentia si casele audiofililor, cel putin a celor trecuti de o anumita varsta si cu ceva experienta in domeniu. Nu se poate stii cu siguranta ce ne rezerva viitorul dar, foarte posibil, astfel de scule audiofile “grele” din perioada de glorie a analogicului, vor ramane in “muzeul audiofiliei” si, la fel ca automobilele de epoca, vor fi pastrate cu sfintenie de fericitii proprietari si colectionari si scoase din cand in cand, pentru a fi admirate, la o mica plimbare (auditie muzicala).

[momolo]

Observ in ultima vreme, ultimii cativa ani o revenire in forta a vinilului, observ din ce in ce mai multe filme (licuricesti dar nu numai) care arata oameni folosind pickup; chiar aseara la HBO a fost o premiera, un film SF nou foarte dragut pe model "Razboiul Stelelor" in care la loc de cinste era un casetofon cu VUmetre analogice cu ace si o caseta cu muzica din anii 70, chiar si un casetofon walkman cu casti stil anii 80. Cateodata prin filme mai vedem si cate un magnetofon. Iar LP-ul e deja vedeta in zilele noastre. Asta in ciuda tehnologiei IT cu fisiere din servere sau net comandate cu tablete si telefoane. Intr-un fel se observa si o usoara saturatie a oamenilor cu tehnologie moderna. Nici calculatorul personal nu mai este ce a fost o data, mare vedeta in viata omului majoritar. Tinde sa ajunga precum masina de spalat automatica sau cuptorul cu microcunde, adica o unealta casnica. Atentia este acum focusata pe telefoanele inteligente, defapt niste mini calculatoare la purtator. Dar intr-o zi se va ajunge si cu astea la saturatie, probabil atunci cand pana si ultimul somalez va mana vacile cu un smartphone agatat de gat. In substrat omul ramane acelasi si se satura de prea mult (ziceau bunicii nostri, ce-i prea mult strica!). Tehnologia in ultimii 30 de ani a crescut prea repede si prea agresiv. Noi astia intre doua varste am prins ambele lumi, cea dinainte si cea de dupa explozia tehnologica a calculatorului si telefonului mobil, defapt explozia comunicationala. Astia micii s-au nascut cu calculatorul in manute, li se pare firesc asa cum le este suzeta in gura. Dar interesant este cum generatiile actuale de adolescenti sunt atrasi de pickup/LP, poate chiar si de banda magnetica atunci cand au ocazia sa vada, sa auda, sa pipaie. Interesant cum sunt atrasi si de muzica veche, mai ales muzica anilor 70-80 atunci cand au ocazia s-o asculte.
Astfel eu cred, intotdeauna calitatea va exista si va incolti chiar si de sub cea mai grea patura de zapada dupa cea mai grea iarna. Calitatea cea adevarata nu va muri niciodata. Pentru ca asa cum am spus, omul e in substrat acelasi ca acum cateva mii de ani cand umbla cu blana pe el si vana cu ciomege si bolovani.
Ceea ce-i omului aproape de suflet, ceea ce ii este firesc si bun, va dainui indiferent cat va avansa tehnologia si va incerca sa substituie "mama natura" (defapt natura umana - care de exemplu vrea sa posede materie, vrea sa pipaie, sa simta fizic greutatea, posesia). Oricat ar avansa tehnologia, omul nu se schimba. Chiar daca acum piata ar dicta brutal disparitia completa a analogicului si a formatelor fizice (vinil, banda magnetica, chiar si discuri optice), omul majoritar nu va suporta multa vreme si va veni ziua cand se va intoarce cautand ceea ce a pierdut chiar daca atunci poate nu va sti ceea ce a pierdut (dar va simti acut un gol, o lipsa, o pierdere). Nu e in firea omeneasca chestia asta de a nu avea ce tine in maini, ce pipai, ce cantari, de a nu simti materia, greutatea, adica de a nu avea nimic. Oricat s-ar incerca spalarea creierului la oameni, nu se se va reusi, va fi un alt experiment nereusit ca si comunismul. Iar daca se va impinge prea departe politica asta de deposesie materiala (sa nu mai avem formate fizice, totul sa stea in "cloud", pana nici softuri sa nu mai detinem, sa fie doar online, etc), raspunsul de revolta al naturii umane ca fi cu atat mai violent, mai radical si de respingere. Pentru simplu motiv ca nu e in firea naturii umane asa ceva. Asa cum a fost si cazul comunismului, o utopie care nu a tinut cont de natura umana si la urma a iesit urat. Defapt deja se observa un "rezultat", scaderea dramatica in calitate a muzicii pop, imbatranirea si pietrificarea rockului de toate felurile, mortificarea jazz-ului ca o relicva rebela, degringolada generala in muzica noua, lipsa de creativitate datorita careia au ajuns sa fure cu calculatorul din muzica anilor 70-80, plictisul general in legatura cu subiectul muzica-creativitate-originalitate. Chiar si in cinematografie lucrurile nu stau deloc bine, se intra in saturatie, blazare, standardizare (inspre rau, lipsa originalitate, monotonie si in final plictis si dezinteres general). Omenirea pare sa intre intr-o perioada de stagnare a creativitatii si originalitatii iar asta se intampla din cauza tehnologiei care impinge lucrurile contra naturii umane.
Iar evolutia nu este un proces liniar crescator, dimpotriva, cu cat se dezgroapa mai multe relicve, cu atat aflam cate ramuri superbe si marete s-au uscat in copacul evolutiei. Ni s-a bagat in cap ca noua tehnologie este automat (crede si nu cerceta) mai buna decat cea veche. Dar rezultatul se vede in om. Ceea ce ne face mai rai si mai nefericiti nu este automat mai bun si nici automat o evolutie pozitiva. Asa cum calitatea audio se "masoara" la ureche, si efectul tehnologiei si "evolutiei" ar trebui masurat in fericirea omului.
In concluzie, sa nu ne mai vaicarim ca suntem prea putini si prea pe duca! Istoria ne-a aratat, cateodata chiar si un singur om poate schimba o lumea intreaga. Mereu am spus, omenirea nu este impinsa inainte de cei multi, ci de cei putini. Cei putini dau valoarea si greutatea, nu cei multi.

[remoteviewer1]

Din pacate gasculitza majoritara (bajet, frezat, cu glugi de firma, cu smartfone, cu ochelari de designer, si cu capul cam sec in general)nu prea stie el de calitate audio. Daca vede un sistem, sau o saorma cu de toate, Pac! o poza si posteaza pe faisbuck sau instantkaka. In cel mai fericit caz apuca un ipod si o pereche de casti decente, daca aude calitate sonora nu are nicio sansa realizeze ce i se intampla, surzit de doape si mp3-uri, ca un pui de Avicola scapat in padure prin gaura din gard, nu supravietuieste nici o noapte fara furaje la retzeta, bec aprins, antibiotice, etc.

Noroc cu "batranii"(unii si cu bani) ce mai sustin acesta industrie ce trage sa moara...Cine e destept acuma...doseste scule grele deoparte, ca de Devialet-uri sclipicioase nu o sa ducem lipsa in viitor(nici de streamere). Sa dea Domnul sa o mai duca macar clasicii, cel de fatza, japonezii cu VU-metre si altii ce se ocupa de ceva vreme de bizniss, ca daca mor si astia, sa vedeti ce preturi la SH o sa avem...O sa vinzi un Accuphase si cumperi o garsoniera in berceni, sau un Dual si cumperi un Logan. Sper sa apuc sa "dosesc" niste exemplare din astea sa stau linistit restul vietii...ca de cutiutze parlite sclipicoase fabricate prin china nu o sa scapam prea curand. Drragi Tovarasi si pretini, traisca Tidalu', traisca FLACU', traiasca hardul cu multi GiGi, traiasca fatuca in kolanti ce canta ca o cizma cu 1 miliard de vizualizari pe ytb, traiasca cioroiul (dealtfel simpatic)cu ochelari de soare din backround, traiasca dealerii ce isi alinta clientii cu trufandale prin blushtutz sau di pi net, traiasca globalizarea si aruncarea valorilor la buda! Traiasca...eh nevermind...sunt dinozaur stiu...cel putin in gandire.

[doru]

Noi astia intre doua varste am prins ambele lumi, cea dinainte si cea de dupa explozia tehnologica a calculatorului si telefonului mobil, defapt explozia comunicationala. Astia micii s-au nascut cu calculatorul in manute...

Noi, astia intre doua varste (eu mai mult spre a doua decat intre), am fost, as spune, intr-un fel, norocosi. Am prins niste vremuri cand, zicem noi, valorile erau autentice si, in general, asezate la locul lor (cel putin pana prin anii ’80). Inclusiv in ce priveste pasiunea noastra, muzica si sculele audio. Chiar daca, “gratie” cenzurii comuniste, nu aveam decat un acces limitat la intreaga informatie muzicala existenta pe piata, iar, in ce priveste sculele audio, trebuia sa ne multumim cu produsele autohtone sau cele importate “cu lingurita” de la vecinii nostri comunisti, am avut marele avantaj sa ascultam muzica in singurul format si pe singurul suport in stare sa redea cel mai mult din complexitatea si bogatia sa – cel analogic. Fie ca era vinil, banda de magnetofon sau caseta. Poate exagerez, dar as spune ca am avut sansa de a ne forma si cultiva gustul si pasiunea pentru ascultat muzica, fara a fi alterat si denaturat iremediabil de formatul digital compresat, ce a luat avant dupa anii ’90 si a explodat in ultima perioada.
Nu e de mirare ca “astia micii” de azi, nascuti cu mana pe tastatura calculatorului, nu mai stiu nici sa scrie si sa vorbeasca normal si dupa regulile gramaticale elementare, darmite cum si ce muzica sa asculte.
In ciuda faptului ca si eu impartasesc optimismul si usorul "idealism", ce mi s-a parut ca-l simt in comentariul de mai sus al lui momolo (doar suntem din generatii apropiate!) trebuie sa recunosc ca descrierea pitoreasca a tanarului audiofil de azi si de maine, facuta anterior de remoteviewer1, mi se pare mai aproape de realitatea vremurilor actuale si, posibil, a viitorului apropiat.

Desigur, valoarea autentica va supravietui atata timp cat, probabil, va exista si omenirea. Nu stiu insa daca va fi suficient sa o influenteze, in sensul bun, intr-o masura semnificativa. Si, mai ales, la timp!

[momolo]

Din pacate gasculitza majoritara (bajet, frezat, cu glugi de firma, cu smartfone, cu ochelari de designer, si cu capul cam sec in general)nu prea stie el de calitate audio. Daca vede un sistem, sau o saorma cu de toate, Pac! o poza si posteaza pe faisbuck sau instantkaka. In cel mai fericit caz apuca un ipod si o pereche de casti decente, daca aude calitate sonora nu are nicio sansa realizeze ce i se intampla, surzit de doape si mp3-uri, ca un pui de Avicola scapat in padure prin gaura din gard, nu supravietuieste nici o noapte fara furaje la retzeta, bec aprins, antibiotice, etc.

cuprinzatoare descriere a tanarului majoritar de la oras (ala de la sat e cumva altfel, manuie maneaua ca pe o ghioaga cu care-si maciuleaza vecinii intre doua violuri in grup).
Astia din oras par fabricati la fel, exista un model unic, parca-s facuti intr-o fabrica chineza in pauza de masa dupa ce au uitat linia in modul automat. In descriere trebuie adaugati blugii gauriti si postura de asezare pe scaunul de la metrou cu picioarele neaparat cracanate in asa fel incat sa ocupe cate o juma' si din scaunele invecinate (scaunele garniturilor de metrou facute de Bombardier in Suedia si firma lu'peste prajit platitor de spaga in Spania, niste gaoace pentru pitici care nu se compara cu scaunele late si comode de la fostele garnituri de metrou "comuniste", vremuri cand tinerii nu stateau asa de cracanati ca astazi).
Insa, tre' sa tinem cont de cateva aspecte - 1) am imbatranit (si ca batranii nostrii devenim cu timpul cam acri si mai ciudosi), erau trufandale din astea si pe vremea copilariei noastre daca ne gandim ca papitzoii cu pantaloni evazati cat perdeaua de la sufragerie, claie de par ca la maimuta si haine stramte cu zorzoane sclipicioase, chestii care-i oripilau pe bunicii nostri obisnuiti sa umble din anii 50-60 rasi/frezati cu parul tuns scurt si la costum. 2) Un singur exemplar din asta deranjeaza un vagon intreg de metrou insa in acelasi vagon mai exista inca cinci tineri normali si destepti care nu ies cu nimic in evidenta, nu stau bascacarati pe scaun, nu au pantalonii rupti si sunt cuminti ca si cand nu ar exista.
Exemplarul trufanda, bascacarat cu blugii gauriti, cu castile zuzuind de la un kilometru, prost ca noaptea si cu desavarsire tontalau si mitocan in acelasi timp, da senzatia ca e majoritar, ca asta-i trendul, dar in realitate nu-i asa, nu-i chiar majoritar insa e foarte la vedere, nu poti sa faci abstractie de existentza lui, ca te baga el in seama chiar daca nu doresti.
Si asa a fost mereu, in toate generatiile din cele mai vechi timpuri. Dar astia nu conteaza pentru lume. Ceilalti, tacuti, cuminti si nevazuti ajung mereu sa conduca si sa decida sa-i trimita pe papitoi la abator.

O sa vinzi un Accuphase si cumperi o garsoniera in berceni

Exista garsoniere in Bucuresti care se vand cu 6500....8000 euro. Este o realitate!

Drragi Tovarasi si pretini, traisca Tidalu', traisca FLACU', traiasca hardul cu multi GiGi, traiasca fatuca in kolanti ce canta ca o cizma cu 1 miliard de vizualizari pe ytb, traiasca cioroiul (dealtfel simpatic)cu ochelari de soare din backround, traiasca dealerii ce isi alinta clientii cu trufandale prin blushtutz sau di pi net, traiasca globalizarea si aruncarea valorilor la buda!

eu ma intreb, puiutzii astia de Crevedia crescuti la bec cu calculatorul, cand se vor face batrani (si ciudosi) ca noi, cu ce vor fi depasiti atunci, cum si cu ce vor fi facuti si ei dinozauri la randul lor ?!

Desigur, valoarea autentica va supravietui atata timp cat, probabil, va exista si omenirea. Nu stiu insa daca va fi suficient sa o influenteze, in sensul bun, intr-o masura semnificativa. Si, mai ales, la timp!

Asta-i marea intrebare, mai este timp si mai ales spatiu ?!....
Deocamdata nici marii savanti ai lumii nu stiu sa raspunda.
Cert este ca ne-am inmultit ca viermii si incepem sa ofilim marul din care traim. Ceasul bate tic-tac pana in clipa cand se va rupe coditza.

[remoteviewer1]

momolo

eu ma intreb, puiutzii astia de Crevedia crescuti la bec cu calculatorul, cand se vor face batrani (si ciudosi) ca noi, cu ce vor fi depasiti atunci, cum si cu ce vor fi facuti si ei dinozauri la randul lor ?!

Problema mea (avand in vedere ca am 35 de ani si nu sunt batran (tare) insa poate ciudos) este ca ma invart peste tot in acelasi mediu, indiferent de tara, descrierea de mai sus este valabila peste tot. Pe vremuri, poate ma insel, sau am imaginatie debordanta, sa fii cool, tare, cum vreti... la moda, popular, nu retin expresia cea mai potrivita, insemna sa cunosti cat mai multe lucruri, sa fi fost cat mai citit, cu o cultura generala cat mai vasta, sa fi avut aptitudini peste medie, ceva talente, macar sa fi provenit din familie de soi ceva acolo. Astazi tot majoritarul este un geniu, un talent innascut, in viziunea lui ingusta stie tot si nu mai are nevoie de nimic. Asculta muzica (gratis) din telefon, mananca parizer cu plastic, se imbraca cu chinezarii din plastic, are ochelari dah dizainer, si nu-i mai ajungi la nasul fin tratat cu colonie dah dizainer deasemeni...Nici macar nu are curiozitatea sa compare, are atatea idei preconcepute despre absolut orice, incat nu mai poate de atata autosuficienta. Are aiphone in buzunar si ii ajunge! Exact ca puiul de Avicola, daca vede iarba fosnind, fuge repejor la pipeta cu furaje. De fapt aici e mahnirea mea, chiar si daca ai lua 10 tineri oarecare si i-ai expune la "calitate"(in orice domeniu), 9 din 10 ar fuge panicati si al 10-lea ar posta imagini pe faisbuck sa vada lumea ce cool e. Comoditatea si prostia sunt ridicate la rang de arta astazi! Atat conteaza, sa fie ieftin si usor disponibil, majoritarul sa miste un deget (maxim) si sa fie totul de-a gata. Astazi, poate spre deosebire de trecut, elitele (cate mai sunt) au o misiune imposibila sa miste multimea. Generatia smartfone este cam greu de urnit...sper sa se ajunga la ce zicea momolo, la o respingere pana la urma. Toate hobby-urile sufera in general din cauza calculatorului si a smartfone-ului, muzica, fotografia, filmul, cartea, teatrul, etc. si cam orice forma de socializare in general...Pentru a "lucra" cu generatia tanara, trebuie sa fim subtili, sa le inducem ideea ca lucrul X (de exemplu vinilul) este cool, ca il face deosebit (fatza de semeni), si daca va descoperi in plus o camera foto si va citi si o carte poate..., va realiza ce orizont ingust avea pe cand clickaia la laic-uri in fiecare zi...in fine, cine are urechi aude, cina are ochi vede...

[doru]

Slabe sperante...Solutia nu poate fi decat una radicala: interzis calculatorul si accesul la internet. Din pacate aceste lucruri au si alte scopuri si utilitati decat omorarea timpului de catre tanara generatie de Crevedia. O respingere da, e posibila, dar, aceasta sa vina, mai degraba, tot din partea calculatorului. Cu timpul, calculatorul (numit generic) va ajunge atat de „destept” (inteligenta artificiala nu va mai fi o utopie) incat se va opune singur utilizarii in alte scopuri decat unele bine si strict definite. Probabil, atunci, omenirea va fi deja la un mic si ultim pas de autodistrugerea finala, ca o incununare a evolutiei tehnologice necontrolate.

Partea buna e ca, si in acest caz, noi astia mai intre doua varste, suntem norocosi. Nu vom apuca acele vremuri!

Si, uite-asa, am ajuns de la Harbeth la sfarsitul lumii...

[remoteviewer1]

Pentru a mai inveseli atmosfera si a-l mai imbuna pe doru as avea o intrebare sa va pun. Ce caracter ati prefera la o pereche de boxe ipotetice?
-auditie extraordinara pe discuri bune si realista(adica slaba) pe discuri mai slabe
-un nivel de auditie mediu, ce impaca si inregistrarile bune si mai putin bune, insa nu "straluceste" pe cele impecabile, dar nici nu iti scoate in ochi defectele celor slabe calitativ

Ipotezele de mai sus ar trebui luate in considerare intr-un anumit context muzical, in functie de preferintele fiecaruia.

[eXtremZ]

Din experienta personala :
Incercand sa gasesc sunetul care sa ma faca sa ascult 2-3-4 ore fara sa ma oboseasca am incercat tot felul de trancote si boxe...si lazi cu difuzoare (bugetul inca nu imi permite sa incerc un lampas).
Ca amplificare m-am oprit la un amplituner de prin 1979 [Roadstar 5850] dupa ce am testat : Denon DRA 1000, Onkyo 8031, Yamaha AX 930, Technics Su VX 700 si un Sansui midi de 20WPC cu mai multe perechi de boxe : Uher Fairplay 1000, Philips fb 330, Magnat art 144xxx, Magnat MIG Ribbon 7, Arcus TM 65 si Siemens RL 706 si am ramas la ultimele.
Cablurile interconnect si de la aplif la boxe sunt facute diy din cupru 99.99 ...sau cel putin asa se lauda producatorul.
Problema in configuratia actuala este urmatoarea : nu mai pot asculta muzica de pe net gen flac, mp3 , youtube ... pentru ca a inceput sa ma zgarie pe ureche, asa ca am ramas cu radio, CD si pickup [un Dual fara nimic scris pe el vechi si tot din lemn] ultimul fiind cel mai "dulce" la sunet problema e ca l-am imprumutat si la un moment dat trebuie sa-l dau inapoi.
PS: cand am intrat in comunitatea de aici credeam ca cea mai buna sursa de sunet e flacu' de pe net....voi m-ati facut sa caut si sa experimentez...stiu ca sunt la inceput ... dar cu timpul incerc sa transform urechile de "tabla" in ceva mai bun... tot o chestie personala : cel mai bun etalon e tot concertul live ... in general unde auzi o vioara, un pian, un violoncel netrecut prin nici o amplificare ... pacat ca memoria auditiva nu e prea lunga si in general "amplificata" de ce simti in momentul ala.

Concluzie: prefer sa ascult mai putin dar de calitate, deci, boxele sa fie transparente, cat mai "necolorate".

[hondaru]

Cred ca ceea ce a vrut sa zica remoteviewer este daca se prefera sunetul cu o multime de detalii, viteza, ce devine obositor si suna sec, rece, chirurgical sau sunetul cald, carnos dar cu mai putine detalii si viteza gen vintage care este neobositor pe termen lung dar nici nu prea face diferenta intre o sursa buna si una slaba.
Cred ca adevarul e undeva la mijoc am vrea din toate intr-una singura dar e imposibil fiind antagoniste. Ideal ar fi 2 perechi sau sisteme.
Exact pe sistemul Luxman + Harbeth am facut comparatie intre 2 Cd-uri cu Alifantis unul nou si unul cu imprimarile vechi. Cel vechi a sunat mai bine mai placut, dar nici cel nou nu era de aruncat doar se simtea diferenta masterizarii in digital si analogic. Sistemul fiind rezolut nativ o imprimare noua fortata sa sune "bine" suna prost pe cand o imprimare old school suna perfect. Chestie de gusturi si gen de muzica ascultat. Alifantis are un gen de muzica simpla, putine instrumente probabil alta ar fi fost situatia in cazul cand am fi trecut la muzica clasica. Pentru urechile mele un sistem ce reda si ultimul fir de praf ce cade pe jos devine obositor la auditii indelungate. Si apoi ascultam muzica sa ne faca placere si sa ne induca o anumita traire sufleteasca nu doar sunete si perfectiunea aparatelor/masterizarilor.

[doru]

Pentru a mai inveseli atmosfera si a-l mai imbuna pe doru as avea o intrebare sa va pun. Ce caracter ati prefera la o pereche de boxe ipotetice?

Dar nu sunt deloc rau sau suparat, sa fie nevoie sa ma “imbunezi”. Poate am alunecat putin pe panta sentimentala, gandindu-ma la vremurile tineretii, cand eram “lipsiti” de fisierele mp3 ce cantau din simpla apasare pe tastatura si trebuia sa muncim sa intoarcem vinilurile pe platan iar magnetofonul cu lampi nu era tocmai usor de carat la petreceri.
Cred ca diferenta dintre inregistrarile bune si cele mai putin bune e facuta mai degraba de sursa de redare. Cu cat sursa este de mai buna calitate, cu atat diferenta dintre o inregistrare buna si una proasta, este mai evidenta. O sursa de o calitate mai slaba va conduce la o oarecare “egalizare” a calitatii auditiei, in sensul rau, adica inregistrarea buna isi va pierde din calitatea care o diferentia sesizabil de inregistrarea slaba.
Caracterul boxelor isi pune, desigur, in final, amprenta specifica asupra sunetului pe care il ascultam. Am constatat ca, in general, primul lucru care iese in evidenta si face deosebirea intre doua perechi de boxe diferite, este care dintre ele, la prima auzire, suna mai strident, tipa mai tare, cu medii-inaltele scoase mai mult in evidenta sau care are un sunet aparent mai estompat, mai sters, mai lipsit de inalte, de viata. De multe ori, sunetul tipator, cu accent pe frecventele inalte, este asociat cu o rezolutie superioara, cu capacitatea de a reda detalii mai multe, pare un sunet mai viu, mai apropiat de live (realitate), intr-un cuvant este asociat cu calitatea hi-fi. Este o impresie falsa, carei ii cad prada in general persoanele cu mai putina experienta in domeniu, dar nu neaparat numai ele. In general, boxele care atrag atentia de la prima auditie printr-un sunet aparent deschis, rezolut, detaliat, devin in scurt timp, la o auditie pe termen lung, obositoare, detaliile si asa zisa rezolutie ce te impresionau la inceput, incep sa-ti zgarie timpanele.
La cealalta extrema, nu inseamna ca boxele cu un caracter al sunetului mai “inchis”, mai putin tipatoare, sunt automat mai bune. Daca ar fi totusi sa aleg intre cele doua extreme, la prima vedere, eu, personal, le-as prefera pe cele din urma, dar asta nu inseamna ca sunt mai bune. Cred doar ca ai mai mari sanse sa gasesti in aceasta categorie sunetul de calitate, natural, muzical.
Muzical este cuvantul “magic”.
Desi, am mai spus, pare aproape de la sine inteles ca un sistem audio care reda muzica sa fie in primul rand…muzical, totusi, din ce am observat eu cel putin, aceasta calitate elementara, de baza, nu este tocmai usor de gasit sau de obtinut la un sistem audio ori niste boxe (despre care discutam in cazul de fata). Si aceasta calitate, muzicalitatea, iti “sare in fata” de la prima auditie, dar, in acest caz, experienta este esentiala pentru a o recunoaste. Trebuie sa ai urechea bine formata si educata, in sensul de a fi ascultat multa muzica, in forma ei naturala (concerte live) sau pe sisteme audio care o deformeaza cat mai putin si, neaparat, in format analogic. Adica, revenind la discutia de mai inainte, daca asculti mp3 si iphone, nu vei sti ce inseamna muzicalitate, oricat de multa informatie muzicala vei accesa in acest mod.
Pentru a nu ramane doar la stadiul ipotetic, as da si cateva exemple practice, de boxe care m-au impresionat de la prima auditie, tocmai prin aceasta calitate “simpla” numita muzicalitate, si nu vorbesc de niste boxe foarte scumpe, putin accesibile pentru majoritatea dintre noi, ci de niste boxe de buget mediu, la indemana unui audiofil pasionat. Este vorba de Triangle Lyrr, Harbeth SHL5 (evident!) sau micile boxe de la sistemul Luxman SQ 100N (din pacate observ ca aceste boxe nu mai fac parte din oferta actuala a producatorului - pacat, un astfel de mini-sistem atat de muzical, mai rar).
Fiindca oricum suntem la topicul dedicat Harbeth, ma voi referi in special la aceste boxe, pe care, de altfel le-am si detinut o lunga perioada de timp. Aceste boxe, cum le-am desfacut din cutie si cuplat la amplificator, au inceput sa “debordeze” de muzicalitate. Am sesizat acest lucru imediat, prin simplul fapt ca atentia mi-a fost exclusiv atrasa de continutul muzical ascultat si nu de cum suna anumite pasaje bine-cunoscute. Nu ma interesa sa schimb repede CD-urile, sa vad cum suna inregistrarile cele mai bune pe care le stiam pe de rost, ci am lasat pur si simplu muzica sa “curga”. Chiar daca erau inregistrari de calitate mai slaba, mai vechi, conta muzica, adusa parca la viata de acest sistem, cu ajutorul probabil esential al boxelor respective.
Un sunet echilibrat, cu suficienta rezolutie, dar aceasta pusa in valoare cu finete, fara a fi “aruncata” ostentativ in fata ascultatorului (de aceea poate mai greu sesizabila la prima auditie), un sunet natural si extrem de muzical, astfel as caracteriza acest sunet, care, pentru a raspunde si la intrebarea pusa de remoteviewer1, cred ca are cate ceva din ambele variante de raspuns propuse, dar “amestecate” in acea proportie optima care face diferenta.

[RaimondAudio]

Aseara am avut ocazia sa ascult si eu 2 modele de boxe de la Harbeth, P3ESR si C7ES-3 pe amplificatorul meu AudiophileStarer. Foarte greu sa mai poti alege alta marca dupa ce le audiezi. Senzatia de scena mi s-a parut atat de puternica incat incerc sa-mi aduc aminte daca alta firma mi-a mai produs aceeasi senzatie. Tot ieri si cu o zi inainte am ascultat Dynaudio Focus 160 si Kef R-500, boxe excelente care pe alocuri depaseau Harbeth , dar care nu reuseau sa aduca emotia auditiei atat de pregnant in fata, sa scoata mesajul muzical la suprafata. Tragand linie as zice ca cine merge pe Harbeth merge pe o mana castigatoare.

[dca_member]

Acelasi lucru l-am observat si eu la P3, pe langa bass-ul neasteptat de puternic pentru niste boxe asa mici.

[johndoe21ro]

Cred ca ceea ce a vrut sa zica remoteviewer este daca se prefera sunetul cu o multime de detalii, viteza, ce devine obositor si suna sec, rece, chirurgical sau sunetul cald, carnos dar cu mai putine detalii si viteza gen vintage care este neobositor pe termen lung dar nici nu prea face diferenta intre o sursa buna si una slaba.
Cred ca adevarul e undeva la mijoc am vrea din toate intr-una singura dar e imposibil fiind antagoniste. Ideal ar fi 2 perechi sau sisteme.
Exact pe sistemul Luxman + Harbeth am facut comparatie intre 2 Cd-uri cu Alifantis unul nou si unul cu imprimarile vechi. Cel vechi a sunat mai bine mai placut, dar nici cel nou nu era de aruncat doar se simtea diferenta masterizarii in digital si analogic. Sistemul fiind rezolut nativ o imprimare noua fortata sa sune "bine" suna prost pe cand o imprimare old school suna perfect. Chestie de gusturi si gen de muzica ascultat. Alifantis are un gen de muzica simpla, putine instrumente probabil alta ar fi fost situatia in cazul cand am fi trecut la muzica clasica. Pentru urechile mele un sistem ce reda si ultimul fir de praf ce cade pe jos devine obositor la auditii indelungate. Si apoi ascultam muzica sa ne faca placere si sa ne induca o anumita traire sufleteasca nu doar sunete si perfectiunea aparatelor/masterizarilor.

EU cred ca se fac niste confuzii, pe undeva. Exista niste prejudecati vis-a-vis de rezolutie si de viteza... ca aceste doua cocoane determina un sistem sa sune agresiv, sec, steril, etc. Nu exista 'prea multa rezolutie', 'prea multa viteza', samd. Rezolutia si viteza sunt naturale si au o contributie decisiva in iluzia de 'eveniment live', asa cum vrem noi sa-l percepem. Insa, trebuie sa existe un echilibru in toate si un sistem foarte detaliat si rapid, daca este dezechilibrat tonal (suna subtire, deci cu prea multe inalte, tipator, agresiv, etc sau, dimpotriva, suna gros, infundat, samd) sau daca este sarac timbral oboseste mai repede urechea ca unul care nu exceleaza la nici un capitol dar care astfel nu iese in evidenta. Tocmai in asta sta muzicalitatea, in echilibrul tonal, in bogatia timbrala, in microdinamica... Ele nu se exclud, nu sunt elemente antitetice... Nu exista prea multa rezolutie - este ca si cum ati spune ca preferati un tablou in locul unei fotografii, pentru ca fotografia nu este reala avand prea multe detalii. Dimpotriva, ne putem uita cu lupa la fotografie pentru mai multe detalii, atata timp cat aceasta are o compozitie deosebita, atata timp cat avem o dinamica de expunere si o paleta de culori naturala (bogatia timbrala).