http://www.diannereeves.com/
Aseara concertul a avut doua parti distincte cu pauza prelungita intre ele, pentru schimbarea instrumentelor.
Intai trebuie mentionat faptul ca a inceput la ora 20.00 desi era anuntat, inclusiv pe afisele tiparite in oras!, ca va incepe la ora 19.00. Pe bilete era tiparita ora 20.00 insa concertul de joi a fost la ora 19.00 desi pe unele bilete era tiparita ora 19.00 si pe altele 20.00! Nu stiu daca vineri a fost la 19.00 ? Din cate am aflat....da!....O aiureala!
Astfel ca aseara majoritatea au ajuns la sapte fara ceva afland ca au peste o ora pana la concert!
Deci, organizare proasta si rusinoasa in cel mai cunoscut stil mioritik, deja un fapt ca de la sine inteles in tara noastra!
Evident, nu a inceput la 19.00, ci un pic mai tarziu si tot in mod evident, multa lumea venea si dupa 30 minute de la inceperea concertului, foindu-se prin sala, pe intuneric.
Sala nu a fost plina ochi, undeva cam 15...20% goala. Asta a fost bine, lumea a fost un pic rarefiata, s-a stat lejer.
ERIK TRUFFAZ a venit insotit de 3 muzicieni, un clapar (orga-sintetizator + pian de concert, chitara bas si baterie tobe).
A inceput prin a stalci ceva in romaneste scris pe un biletel. Francezii au probleme cu limba romana, dar omul si-a dat silinta.
Concertul lui a tinut aproape o ora, fiind o compliatie din mai multe albume.
Sala in general inerta, se vedea cu ochiul liber ca unii se aflau cam in treaba pe acolo.
Truffaz si acompaniamentul lui a cantat absolut IMPECABIL! Nici macar cea mai mica greseala. Astfel ca la un moment dat il suspectam de playback! Prea...perfect! Suna ca un master final...insa era totusi pe direct!
Am stat la balcon, primul rand, fix central, probabil cele mai bune locuri din sala.
Insa, amplificarea foarte proasta. Lipsa oricarei senzatii stereo sau spatiale, sunet fix mono din centru, nefiind despartiti prea bine instrumentistii in spatiu.
Nivelul nu a fost mare, nici mic, dozat destul de bine, cel care a masterizat sunetul din mixer se simtea ca e meserias, insa era ca un pilot de formula 1 care se straduia sa scoata tot ce se poate dintr-o Dacie harbuita.
Sculele de amplificare nu puteau, neavand nici o alta calitate inafara de cea PROASTA. La diverse interventii verbale din partea lui Truffaz nu se intelegea ce spunea.
Insa per ansamblu, harbul ala rusinos de PA amplificare a fost strunit atat cat se putea mai bine. Nu excedau inaltele, nici basul, totut bine dozat.
Sala mizerabila cum o stim, acustica ucide sunetul, probabil prea multa absorbtie.
La anume frecvente joase niste decoruri din zona scenei zbarnaiau si foshganeau.
In concluzie, un adevarat profesionist acompaniat de alti adevarati profesionisti. Pur si simplu fara nici cea mai mica greseala, fara cea mai mica zbarca! Impecabil!...fiind totusi priza directa!
DIANNE REEVES - negresa (o tipa destul de corpolenta) a venit insotita de un clapar, un basist (contrabas si chitara electrica), un baterist negru si un chitarist, chitara clasica.
La aceasta parte a doua, volumul amplificarii a fost considerabil mai ridicat.
Tipa este profesionista de nota 10+, au fost pasaje cand a cantat singura...pur si simplu ma uitam daca nu cumva acompania vreunul?!, nu!, pur si simplu umplea sala cu vocea ei formidabila !
Se simte clar ca vine din zona barurilor americane (high-end al genului jazz vocal) deoarece a dialogat continuu cu publicul stiind perfect ce sa spuna. Evident, numai in americana, nu si-a batut capul sa zica ceva in mioritika, insa sala intelegea perfect.
Si ei au cantat perfect! Nici o eroare, nici cea mai mica greseala!
Toti instrumentistii ei, absolut de top! In evidenta a iesit in special bateristul negru care a insufletit sala in multe randuri. Insa in opinia mea, claparul si chitaristul la chitara rece au fost de exceptie!
Sala a fost mult mai animata ca in prima parte. Se vedea ca majoritatea venisera pentru Reeves. Evident, cei mai multi au fost puternic animati de ceva in stil national, bateria pe care se rupeau betele si sonorul dat spre maximul suportabil , defapt o harmalaie de distorsiuni teribile mai ales spre sfarsit.
Amplificarea a fost aceeasi ca la Truffaz insa data mai tare si mixata ceva mai bine. Vocea a fost inteligibila insa sssassaita, de multe ori se auzea brum de joasa frecventa si zgomot de amplificare proasta. Per ansamblu un sunet prost, insa deasemenea, o "Dacie" rapanoasa chinuita in fitze de cascadorie de catre un sofer profesionist de formula 1 care la urma a calcat la maxim pedala de acceleratie.
Astfel ca spre sfarsit nivelul a urcat spre zona totala de distosiuni, presiunea fiind destul de mare (deja ma dureau urechile...de la balcon, primul rand!). Ca de obicei, poporul mioritik a intrat in extaz o data cu cresterea volumului audio in zona de distrugere a auzului dar si de distorsiuni aproape totale peste care s-a adaugat talentul bateristului, reteta sigura pentru a scoate la iveala sufletul de taran-manelist din rumanul majoritar!
In concluzie, doi interpreti de cel mai inalt nivel si profesionalism. Au cantat fara nici o greseala, acompaniati de instrumentisti exceptionali dintre care fiecare cred ca poate sustine propriul sau concert! La Dianne Reeves basistul a fost la primul sau spectacol, ne-a spus tipa acest lucru. Si-a facut bine datoria!
Publicul ca deobicei, multi nechematzi, te intrebai ce i-a adus acolo? La prima parte unul in stanga mea dormea si se plictisea. Insa la a doua parte maimutzoiul (cu cercel in ureche) s-a trezit din toropeala si a inceput sa aplaude (aiurea) la pasajele cu multa baterie si sonor distructiv!
Dar si un public cunoscator de engleza si care a acompaniat chiar suprinzator de bine la momentele cerute.
Deci si parti bune.
Una peste alta, un spectacol care a meritat din plin timpul consumat, la nivelul bun, atat cat se poate la noi in zilele noastre!
).Oricum,la primele acorduri ale trupei lui Truffaz,o tipa de langa mine a exclamat:aoleu,astia canta muzica electronica? 
