). Consider pasiunea asta una de suflet, un fel de hrana a sufletului. Si ii inteleg inclusiv pe aceia carora le place in egala masura (cu muzica si sunetul) sa mestereasca si sa colectioneze trancote vechi pentru ca si eu sunt la fel.
Exista mai multe feluri de bucurie, nu numai cea data de sunet. Asa cum exista bucuria sunetului (obtinut dintr-o gramada de fiare), exista si bucuria mesteritului, bucuria realizarii din mainile proprii, bucuria artistului sau mesterului cand isi vede capodopera.
Insa conditia este respectul pentru ceilalti si mai ales respectul pentru cei care sunt diferiti. Atunci cand acest respect (obligatoriu) este incalcat, incepe galceava si se deschide cutia Pandorei. De exemplu, nu am nimic de impartit cu trancotarii care nu "cred" in cabluri, e treaba lor ce cred, insa problema este atunci cand acestia incearca sa impuna, sa bage cu incaltatorul celorlalti ideile lor, punctele lor de vedere, problema apare cand acestia cred ca au o misiune de convertire a celorlalti, o misiune de "a-i trece strada pe toti, chiar daca acestia nu doresc"; insa problema este si mai mare cand un om aflat in deplina eroare (din lipsa de experienta si posibilitati) refuza sa invete, refuza sa primeasca experiente prin care poate evolua. Refuzul de a primi o experienta posibil revelatoare este cea mai condamnabila actiune si acest fapt defapt devoaleaza gaunosenia, fixismul, incapatanarea in prostie, obtuzitatea. Sunt destui asa iar internetul ii atrage asa cum sunt atrase mustele la balega, aici e un mediu propice de a te erija in ceea ce nu esti, de a te defula, de a scapa defapt de o viata care nu-ti place. Iata inca o exlicatie pentru ruperea vechii comunitati frumoase care exista acum o mie de ani pe forumul initial hifimultimedia.
Intr-un fel, toti invatam singuri (si de multe ori esecurile sunt cele care ne imping inainte), si degeaba avem norocul sa gasim profesori daca noi avem mintea incuiata si suntem blocati in fixisme. De aceea poate par cateodata foarte drastic, adica "hard-core" haudiofil. E vorba de principii si daca ar fi sa fac o lista, printre primele ar fi un lucru firesc, nu poti sa spui ca nu-ti place pana nu gusti, o mica lectie pe care ar trebui s-o invete toti copiii de la tatii lor. Insa unora le lipsesc cei 7 ani de acasa si asa cum bine spuneau batranii din vremurile normale, cu omul fara educatie elementara nu mai ai ce face, trebuie sa-l ocolesti. Asta-i si cauza pentru care de multe ori micuta noastra comunitate s-a rupt.
Intre oamenii cu educatie exista niste limite invizibile (si nu precis trasate dar care se stiu, se simt), limite peste care nu se trece niciodata. Problema apare cand se amesteca si cei fara educatie, adica cei care nu cunosc limite. Si mai este o chestiune, cel care nu-i respecta pe ceilalti in primul rand nu se respecta pe el insusi, intr-un fel exista o cauzalitate a acestui fapt.
Cu toate astea cred eu, chiar si in micuta noastra lume mioritika se vad progrese in ultimii ani. Lumea a devenit mai putin disperata si mai putin agresiva, cazurile care tulbura apele fiind din ce in ce mai rare. Cu timpul cei care nu pot tine pasul cu civilizatia pierd trenul, raman uitati intr-o gara, apoi e uitata si gara. Suntem ca intr-o uriasa sita care ne cerne incet, incet.
Inca o data, bine ai venit pe acest forum!
Nu conteaza cu ce incepi, conteaza cu ce termini.