Intre Yamaha CA-810 si Akai AM 2950 nu este o alegere deloc usoara. Ambele sunt amplificatoare foarte bune la clasa lor (de atunci...iar acum mai bine nu faci comparatii
. Unii ar plange dupa banii dati pe astea noi).
Pe Yamaha as putea spune ca-l stiu chiar foarte bine, l-au avut niste prieteni in anii 80 si apoi l-am mai intalnit si in ultimii ani. Pentru vremea respectiva prezenta o puritate (....nu gasesc alt termen) deosebita a sunetului, lipsa distorsiuni, claritate. Insa nu e un amplificator fortos in amperaje si nu "duce" orice boxa. L-as recomanda cu boxe eficiente, pe vremea aia il ascultam cu niste JAMO (made in Danemarka 1983) care aveau 96dB (reali!). Intr-o camera normala abia bateau acele pana in 5W la o auditie "ne-manelara". Pus pe boxe chinezofile moderne nu cred ca ar suna prea bine, s-ar pierde in "peisajul" noilor difuzoare in care bagi curentul de la locomotiva si scoti un partz.
Yamaha au fost destul de consecventi la stilul de sound al amplificatoarelor produse dealungul vremii. Asta se incadreaza in perioada lor din anii 70 in care ieseau in evidenta prin ceea ce am spus, puritate, claritate, precizie, detaliu, insa sunetul mereu s-a mentinut in zona "un pic mai subtire", "un pic prea delicat". Sa zicem, un pic mai pe gustul japonezilor (sau ceea ce ne imaginam noi despre gusturile lor).
AKAI AM 2950 nu am vazut si nici auzit insa am avut ocazia cu modele similare din aceeasi perioada, ca de exemplu AKAI AM 2800 sau altele de genul asta la care nu prea retin indicativele. Acest 2950 e si el (ca si Yamaha 810) in topul gamei integratelor propriului brand in anii 1976....1979. Deci e un corespondent.
In privinta acelor modele Akai (similare) pe care le-am ascultat pot spune numai cuvinte de lauda si chiar uimire. Dar nici astea nu sunt "prietenoase" cu orice fel de boxe (au puteri mici) si deasemenea, au si ele nevoie de boxe harnice. In ziua de azi aceasta specie de incinta acustica (eficienta) e cam disparuta. Asa ca pe ambele l-as imbuca mai degraba cu boxe vintage din aceeasi perioada.
Un lucru mai trebuie spus - mai mare nu inseamna intotdeauna, mai bun. Multe modele de amplificatoare vintage in top de gama suna mai prost decat modele inferioare si evident mai ieftine, cu puteri mai mici. Cine stie...stie, tranzistoarele de putere mare au "tendinta" sa sune mai prost decat cele de putere mai mica. Alt paradox al existentei, daca folosesti mai multi tranzistori finali pe canal (adica mai mult de doi) apare necesitatea de imperechere drastica (pentru calitate top) si oricum, tot cu 2 bucati "clasice"
are mai multe sanse sa sune bine. Dar astea au ambele numai 2 pe canal, solutie clasica AB onesta si buna.
Ar mai fi ceva de spus despre phono. Habar nu am cum suna partea de phono la aceste Akai-uri "AM" 1976...1979 dar stiu cum suna la Yamaha si as spune ca e chiar exceptional. Oricum, dramatic peste diversele pocnitori din gama entry-level chinezofila din ziua de azi, cutiute laudate pe forumuri de diversi si care cutiute costa mai mult decat aceste amplificatoare second hand in ziua de azi.
Una dintre explicatii inafara calitatii schemelor este si calitatea pieselor (culmea, pana si a sarmelor sau cablajelor!). Pe vremea aia toate piesele erau fabricate in Japan. Tranzistorii (si evident, integratele) au fiecare "sunetul lor". Oricat te-ai da peste cap nu or sa-ti sune tranzistorii moderni (chinezofili) cum sunau astia vechi si "depasiti moral"
. Ba mai mult, alta "ciudatenie", chiar si condensatorii aia vechi si obositi suna mai bine decat "bunaciunile" moderne, astfel ca daca iei un vintage din asta si ii schimbi componente active pe siliciu (ex, tranzistoare) l-ai omorat de tot. Chiar si daca vre'un Dorel electronist spune ca face un pustiu de bine sa schimbe condensatorii electrolitici "obositi" din sculele astea, va kasapi sunetul original de calitate. Aceste scule trebuiesc lasate in pace asa cum sunt si numai daca cedeaza ceva capacitori sa fie schimbati. Daca cedeaza tranzistoare, dupa aceea calea e ori donarea de organe, ori carciuma, maneaua, la tzara sub dud.
Intr-o oarecare concluzie.....mi-ar fi si mie greu sa aleg, de exemplu Yamaha chiar daca nu sta prea "gras" la partea de bas, totusi detaliul si puritatea sunetului sunt cuceritoare si uimitoare in ziua de azi (cand ne-am obisnuit atat de bine cu sunet de cacaolu). Plus executia absolut impecabila, toate butoanele sunt metalice masive dar si la Akai e la fel. De Yamaha ma leaga si ceva aminitiri frumoase si astfel as fi subiectiv....
sau le-as lua pe ambele ca sa fiu sigur !
De remarcat la Akai AM 2950 este iesirea de pre-out; asa ceva se punea in acele vremuri numai la clasa de sus pentru audiofilii vremii. Imi aduc aminte ca o data am ascultat un Akai argintiu cam pe acelasi calapod (nu retin indicativul), fabricat in 1976 si am ramas uimit ce calitate a sunetului putea sa aiba desi nu avea nici un buton de "defeat" pentru corectii; umilea amplificatoare moderne din clasa 1000...2000 euro (am comparat A/B).... dar la modul rusinos! Nu le mentionez ca e lumea nevricoasa, poate se isterizeaza vreunul ca-i stric afacerea. Si oricum, cine e prostalau asa si ramane, nu se desteapta nimeni cu ajutorul forumurilor.
Inca o chestiune, ambele haraie si paraie garantat pe la potentiometre si contacte. Au si ele o varsta si nu e ceva grav. O solutie de moment e sfantul spray de contacte (dar care poate dizolva siliconul de pe axele poturilor si e neplacut) insa leacul e munca de Sisif la desfacut bucatele si spalat, curatat, uns, etc. Acum vreo 15 ani am facut bucati un Yamaha din asta si i-am frecat toate mini tablitele de la multi contacte (facute si alea bucati) una cate una.... Dar e munca, in ziua de azi nu as mai avea rabdarea si timpul. Insa se merita munca, sunt niste scule minunate!
AKAI AM 2950 poze bune:
http://www.canuckaudiomart.com/details/ ... ted_am2950_" onclick="window.open(this.href);return false;
Yamaha CA-810 poze:
http://audioklassiks.de/wordpress/?p=203" onclick="window.open(this.href);return false;
PS - apropos, ambele au finali tranzistori bipolari in capsula rotunda de metal; iar radiatoarele de racire sunt cam jenibile, la Yamaha e o tabla prapadita. Dar....suna Muzica!
Prostu' invata pe pielea lui, desteptu' pe-a altuia.
(ma refer la "consummer class" desigur) 
