Cand m-am intors de la spectacol ,fiind foarte obosit-veneam dintr-o calatorie lunga in tara-mi-am propus sa nu scriu nimic,dar in final n-am rezistat sa-mi pastrez impresiile pentru mine si mi-am zis-hai sa scriu cateva randuri macar.
Cele cateva randuri s-au transformat in cateva ZECI de randuri si dupa vreo ora de scris,pe la unu noaptea,pe cand ma pregateam sa trimit articolul am ramas impietrit:dintr-o eroare de manevrare(nu stiu precis ce am facut) am sters tot articolul!!!!
.Am o oarecare experienta in manuirea PC-ului si am incercat toate trucurile cunoscute,dar nici o sansa:era totul pierdut.
Ei,mi-am zis,asta e:o sa scrie altcineva,nu e musai sa scriu tot eu si despre asta.
Din pacate,asa cum sugera dinica se pare ca destul de putini se grabesc sa scrie de spectacol,ca sa nu spun ca destul de putini par sa fi participat la un asemenea spectacol.
O sa incerc sa rescriu parerile mele,din pacate fara entuziasmul din seara respectiva,cand scriam"la cald".
Spectacolul a inceput genial:au aparut doar cei doi maestri care au inceput sa-si acordeze instrumentele.
Si tot acordandu-si ei instrumentele asa,deodata am realizat ca de fapt ei cantau deja prima piesa,DAR CU AERUL SI MIMICA specifice acordarii instrumentelor,ceea ce te facea sa stai relaxat si neatent,asteptand sa termine de acordat si sa inceapa OFICIAL prima piesa.Si ca sa fie clar pentru toata lumea ca aia a fost o piesa si nu o acordare mai melodioasa si prelungita a instrumentelor,mai tarziu,in prima parte a spectacolului au intrebat daca a recunoscut cineva acea prima piesa.Cu mandrie patriotica trebuie sa va spun ca au fost voci in sala care au recunoscut piesa,asa ca nu suntem iremediabil pierduti ca natie.Din pacate eu nu m-am numarat printre ei,cred ca era "Silent Way".
Dupa aceasta introducere au aparut ceilalti trei:Vinnie Colaiuta-percutie, Christian McBride-bass si Kenny Garrett-sax, intr-un cuvant Five Peace Band si au inceput in forta prima piesa "de grup".
Si cand spun in forta vreau sa zic poate PREA in forta pentru o sala neincalzita inca,cred ca volumul era la maxim.
Cu aceasta ocazie unele consoarte ,venite doar sa-si etaleze toaletele "de jazz" si-au bagat indignate degetele in urechi si unele chiar au parasit sala urgent,adica nici la spectacolul asta nu putem spune ca au fost doar fani.
Sunetul,desi mai bun decat la celelalte spectacole,tot prost a fost si aici vreau sa-i raspund "criticilor" lui dinica:La asemenea adunare UNICA de MARI MUZICIENI cum n-am mai avut in Romania,ma asteptam ca totul,inclusiv SUNETUL sa fie pe masura.Sunt un fan al sunetului aproape PERFECT si e pacat ca sonorizarea nu s-a ridicat NICI PE DEPARTE la nivelul artistic de mare exceptie al spectacolului.Si apropo de organizare:ma asteptam ca la un asemenea spectacol sa-ti dea fie si pe bani un program,ceva,macar o foaie simpla tiparita cu ceva legat de spectacolul respectiv,cum se mai obisnuieste:nici vorba,singura chestie tiparita primita a fost o reclama la o firma de turism,parca.
Revenind la spectacol,pot sa va spun ca inca de la a doua piesa,toata sala era in aplauze,ovatii si fluieraturi aproape la fiecare schimbare de ritm sau scadere a volumului.
Lucru cumva de inteles,cei cinci instrumentisti sunt fiecare un geniu luat separat,inchipuiti-va ce au putut sa faca impreuna !!!
Primul lucru care m-a socat a fost usurinta cu care se exprimau,fiecare cu instrumentul lui,astfel incat singurul lucru la care pareau sa se concentreze putin era aspectul artistic si de aici o degajare fantastica.
Nu stiu daca doar mimau,dar pareau intr-adevar sa se distreze si efectiv sa se simta bine,lucru pe care sala l-a sesizat si i-a incurajat sa prelungeasca solo-urile si improvizatiile de cate ori era nevoie.Superb!
Initial mi s-a parut usor excesiva aceasta participare a salii,uneori acoperind unele pasaje interesante cu aplauze si ovatii,dar in partea a doua practica asta a dat roade: daca prima parte a durat 40 de minute,era de asteptat ca si a doua parte sa dureze cam la fel,ori "impinsi" de participarea salii,muzicienii,vadit incantati pareau sa tot prelungeasca cu inca o piesa pana cand au depasit o ora.
Sincer,nu stiu cat a durat a doua parte,a fost un delir,cine mai statea sa se uite la ceas,dar a depasit bine o ora.A fost cel mai frumos concert la care am participat pana acum si nu am cuvinte sa va descriu cat de buni au fost cei cinci:pur si simplu ti se face pielea de gaina cand participi "pe viu" la atata virtuozitate si talent genial strans la un loc pe o scena.Pur si simplu oamenii aia SE JUCAU: cu instrumentele,cu sunetele,cu sala,o incantare pentru toata lumea!!
Dupa parerea mea,a fost un spectacol complet,mai presus de jazz: s-a trecut prin toate genurile,cu pasaje trecand prin toate genurile posibile,care au ajuns pana la rock,sigur aici Colaiuta si-a dat din plin silinta:absolut genial acest baterist,nu mi-a fost dat sa vad baterist mai bun pana acum.De altfel,la prezentari Colaiuta primea maximum de aplauze,dovada ca era preferatul salii(si al meu,trebuie sa recunosc).McBride a alternat dupa caz chitara bass cu contrabasul,iar Chick Corea a schimbat orga cu pianul,cu care ocazie a dovedit,daca mai era nevoie ce MARE talent e.
Toti,dar ABSOLUT TOTI niste MARI MAESTRI !!.
Pacat ca nu a inregistrat nimeni tot concertul,as fi dispus sa dau bani buni sa-l am in colectia de DVD-uri(sau de ce nu ,de BluRay-uri,deja am un Bluray cu Al Jarreau,Chick Corea si multi altii),pacat ca nu se ocupa nimeni cu asta.
In masura timpului o sa revin mai incolo cu detalii,deja e a doua oara cand scriu despre concertul asta si mai am si altele de facut...
Nu-mi venea sa cred ca voi avea ocazia sa ascult 4+1 dintre numele de referinta ale jazz-ului contemporan cantand in romanica intr-un cvintet oarecum improvizat.(marturisesc ca de Vinnie Colaiuta nu auzisem) 
