si iata niste fragmente interesante adunate de pe netul romanesc anonim, merita citit si astfel se poate intelege mai bine scopul acestui topic:
" Pe vremea aceea muzica suna mult mai bine, boxele erau mai bune decat cele uzual folosite ( trancote tip Cora, MediaGalaxy ), folosite acum, inregistrarile erau mult mai bune, aveau dinamica, basul era bas, inalta era inalta, fara comprimare la comprimarea comprimarii.
Fara suparare, dar generatia actuala lojitec empetrei este cam varza atunci cand vine vorba despre sunet.
Nu pune pret pe muzica si de aceea nu are habar ce insemana in acele vremuri sa faci rost de un album cu formatia preferata. Acum dau drumul la torent si descarca orice vrea buricul lor. Majoritatea tinerilor care ne dau lectii, avand o morga de superioritate, nu au cumparat in viata lor un disc original ( vinil sau CD ) si nici nu stiu de ce merita sa platesti 20 Euro pe un CD cu 45minute de muzica. Acum se considera normal sa ai TB de muzica pe care o descarci mica de pe net si o tii acolo, fara sa o asculti.
Acum 25 de ani nu era asa. Muzica buna era un privilegiu. Putini erau cei care aveau acces si banii nu contau, de cele mai multe ori.
Incercati sa realizati ca cu 2500 lei, insemnand salariul pe o luna al majoritatii romanilor de atunci, abia daca puteai sa cumperi 7-8 benzi cu muzica bine inregistrata.
Acum muzica este moca si nu mai se considera a fi ceva de valoare.
Fanariotul spune ca era muzica pe toate drumurile, dar si atunci, ca si acum, muzica buna, diferita de cea comerciala era practic inaccesibila majoritatii oamenilor. Nici nu se gasea si daca o gaseai te costa foarte mult.
Eu luam muzica de la Florian Pitis, de la Andrei Partos si stiu cat de greu reuseau ei sa o procure si ce eforturi implica sa aduci muzica de calitate in tara.
Oamenii care aveau ceva in cap, la fal ca si acum, nu ascultau Modern Talking si BZN, cum nici acum acestia nu asculta Riana sau
50 Cent.
Stiu, este complicat sa pricepi raul epocii comuniste in integralitate, mai ales daca nu ai trait acel vremuri.
Au fost vremuri nasoale pentru oamenii normali, dar trebuie sa recunosc ca pentru ciurucurile societatii au fost timpuri bune. Statul le-a dat casa la bloc si closet in casa, curent electric si cartela.
Intradevar, foarte mari realizari, pentru niste tipi veniti de la tara.
Tomaso spune bine ceea ce spune despre manele. Educatia muzicala se formeaza in prima parte a vietii ( de la 14 la 30 de ani ). Dupa aceea, pe masura ce inaintam in varsta, interesul pentru muzica se rafineaza, dar per ansamblu incepe a se reduce. Daca in tinerete au avut acces la muzica buna si ti-ai format o cultura muzicala adevarata, altcumva te raportezi la muzica de mahala.
Ne miram ca generatiile crescute in ceausism sunt devoratoare de muzica de duzina si adora emisiunile de doi bani.
Problema este ca o parte din vina pentru incultura de masa se datoreaza sistemului comunist. Acesti oameni nu au avut sansa sa aleaga si nici sa poata asculta si altceva decat produsele subculturii ceausiste. Au devenit adulti si isi cresc copiii asa cum au fost crescuti si ei, adica intr-un mediu cu muzica de periferie. Manelistii actuali provin din familii cu un nivel cultural extrem de scazut, iar partea cu adevarat trista este aceea ca acest tineri isi vor invata progeniturile sa traiasca tot pe ritm de manele. Efectul se propaga pe principiul bulgarelui de zapada. Daca pe timpul lui Ceausesc aveai o scuza, acum, cand muzica se gaseste aproape fara bani, nu mai exista scuze pentru nimeni.
Benzile de magnetofon si casetele pline cu Europa-Countdown, Modern Talking, CC Catch, Sandra plus inca multe altii de care nu-mi mai amintesc circulau intr-o mare veselie. Bineinteles copiate dupa alea originale.....
...........
.....Exista o întreagă filieră prin care muzica ajungea în ţară.
Muzica nu venea pe benzi pre-înregistrate, stimabile priceput în toate.
Nu existau benzi "originale" ci doar nişte înregistrări ( complilaţii sau albume întregi ) făcute după discuri vinil.
Discurile erau cumpărate şi aduse pe şest de către diverşi tipi care călătoreau des prin occident, precum ar fi aviatorii.
Imediat cum veneau în ţară, aceste discuri erau înregistrate pe benzi. Acestea se numeau "matriţe" şi costau cam 750 - 1000 lei, dacă erau pe OrWo sau
chiar 1200 - 1500 lei dacă erau benzi meseriaşe, înregistrate DBX.
De aici plecau la reţeaua înregistratorilor obişnuiţi, care vindeau mai departe altora cu 350 - 500 lei o copie după "matriţe".
.............
Orice papagal ştie că multiplicarea analogică se face cu o deteriorare a raportului S/Z.
În plus, datorită corecţiilor ( curbele NAB ), balansul tonal se schimbă dramatic, se injecteză defazaje din cele mai naşpa, distorsiunile armonice cresc exponenţial, etc Orice prelucrare suplimentară a semnalului duce la o înrăutăţire, iar prin repetare se obţinu un cumul de abateri de la forma semnalului iniţial.
Nu mai spun că cu cât se reînregistrează un program muzical, se pierd frecvenţe la capetele spectrului. Dacă se pleacă iniţial pe un spectru larg, de la 20Hz până la 25Khz la prima copie, la capătul lanţului, după copieri repretate, abia dacă mai ajungea un biet şi nenorocit 50-12000 Hz, hai, maxim 14000Hz cu o garnitură de fâşâit şi artefacte.
Cu cât eşti mai la coada lanţului, cu atât primeai o înregistrare mai proastă.
.............
În concluzie, doar fraierii dădeau bani puţini pe muzică, primind nişte înregistrări de cacao.
În ultimii ani ( 85 - 89 ) se umpluse ţara de magnetofoane Rostov. O grămadă de pulinfrici se ocupau cu copierea la a 15-a mână. Ţinând cont că o bandă OrWo de 540m costa 175 Lei, mai puneau şi ei 75 - 100 Lei, revânzând-o fraierilor. În aceste condiţii, preţul minim era de 250 lei pentru o bandă trasă de ne Gogu, de la sifoane, sau de nea Costel de la 3. Evident, la banii aceeia, suna ca porcu, cu fâs de fâs, vumetrele băteau aiurea, ba prea tare ( +5dB ), ba pe la -15 dB, mai mirolaia pe la sfârşit ( din cauza că nea Costel folosea ca unitate de redare un majak 205 obosit, cu motorul legat la retea şi dependent de fluctuatiile acesteia ), ultima piesă se termina prea devreme, ori pe la jumătate. Bucurii din acestea.
Sunt sigur că tu ( sau tăticul tău ) eraţi clienţii lui nea Costel şi habar nu aveaţi că există nişte tipi care preferă să plătească mai mulţi bani pentru a cumpăra o muzică bine înregistrată, la prima mână, pe Akai Gx-747 dbx, ori pe Revox B77 ( favoritul meu ), direct de pe un pick-up adevărat, folosind un preamplu RIAA în clasă A profesional. Un ansamblu format dintr-un pick-up serios + un Revox B77 + preamplif RIAA costa în 1986 peste 100.000 lei. O bandă de calitate -ferro-, BASF, Maxell, Agfa, costa 15 -20 DM, iar una profesională, de 1100m, ( NAB ) cu bandă FeCr - Ampex sau Basf , costa cam 500 - 800 lei, neînregistrată.
Ar mai fi ceva.
poate că poporul aflat într-o stare de manelism incipient o fi preferat CC Catch, Modern Talking, Bad Boys Blue, dar trebuie să ştii că mai existau şi oameni pentru care muzica însemna Led Zeppelin, Iron Maiden, Uriah Heep, Black Sabath, AC-DC, Pink Floyd, Isao Tomita, Tangerine Dream, John Coltraine, Miles Davis, etc, etc, etc "
.............
....democratie.
). Azi multi pasionati (forever) de asanumitul sector audio-vintage.
Si nu oricum, ci in versiunea Jennifer Lopez! 