In vara am urcat pentru prima data in viata mea mai sus de 2500 m (cat masoara muntii nostri), pana la 4 500, in Alpi, pe Monte Rosa. Cu o noapte de aclimatizare la altitudinea de 3 600.momolo wrote:glucica wrote: Pe astia i-a omorat furtuna in doua moduri, vantul a batut cu o viteza halucinanta, temperatura (in conditii de vant de peste 160km/ora) scazuse la - 40 grade iar nivelul oxigenului care si asa este o treime la peste 8000 metri, scazuse din cauza depresiunii atmosferice cu 17% (dintr-o treime!)! Deci au fost practic asfixiati si congelati. Unii care au scapat au ramas fara mana, nas, obraz, etc.
Cert este ca au facut doua greseli majore, nu au luat mai mult oxigen cu ei si nu au plecat in jos mai devreme.
Interesant este ca la urcare se facuse un fel de busculada pe ultimii metri pana la varf. Adica s-au dus ca naucii si au avut ghinion.
Practic la 3 600 de metri eram ca o masina cu motor cu 4 cilindri, la care functionau doar doua pistoane. Au fost dureri de cap, greturi si totul se face mult mai greu. Urcam doua etaje pe scari la refugiu si abia imi trageam sufletul (in conditiile in care am la intoarcerea din Alpi am participat la un semimaraton montan, 22 km, terminat in mai putin de trei ore si urc fregvent pe munte, deci nu eram chiar nepregatit). Dupa o noapte de aclimatizare m-am simtit mai bine, dar cand am ajuns la 4 500, durerile de cap au inceput sa imi dea din nou tarcoale, asa ca am inceput ca cobor(oricum nu aveam in plan sa stau prea mult acolo).
Daca vorbim de peste 7 000 de metri altitudine, totul e altfel calculat. Un tub de oxigen in plus sau in minus cantareste mult, il ai in spate, efortul e considerabil mai mare. Majoritatea nu reusesc fara el si de obicei nu iti ajunge un singur tub. Cei care ajung la 6, 7, 8 000 de metri, risca foarte mult, cheltuiesc resurse financiare si nu numai, foarte mari, asa ca nu renunta foarte usor la varf, mai ales cand sunt foarte aproape de el.
Dupa ce am ajuns la 4 500 si am vazut care e suferinta pe care o induri aici, mi-am spus ca nu o sa urc nici o data in Himalaya. Mai sus de altitudinea de 5 000 de metri nu imi doresc sa ajung, imi place confortul si lipsa durerilor de cap.
Cat despre film, nu pot decat sa il recomand.