Aparitii discografice rock progresiv si jazz rock de top

[Gabriel_Wo]

Brighty, albumul Relayer e aparut in 1974 si dupa mine e cel mai bun album de studio al celor de Yes si are cea mai reusita coperta. Adevarata opera de arta! L am avut pe timpuri sub forma de vinyl italian si suna fantastic. A fi zis, ca aveam un Accuphase DP600, in casa..

Pe vremea mea cand erai intrebat ..ce muzica iti place?..raspunsul invariabil, dat si de nea Tilica de la consiliu si de tanti Florica, cea agatata de gard, era>Yes,Genesis, The Wall, Vangelis, Fur Elise, Adagio, aia de Chopin si acela de Vivaldi !

[Gabriel_Wo]

Mergand pe linia directoare trasata anterior, va propun un album editat de Jarre in 1990, la casa de discuri Dreyfus in US si la Polydor in Europa.

Jean Michel Jarre En Attendant Cousteau

http://www.allmusic.com/album/en-attend ... 0000171145" onclick="window.open(this.href);return false;

Din punctul meu de vedere, i l consider cel mai bun disc al sau, pe langa acel stratosferic Oxygene din 1977. O banda sonora complexa, amintind printre altele de compozitiile exceptionale ale unui Brian Eno, cu ale sale aeroporturi.
O muzica prin excelenta ambientala, relaxanta, sunete maiestrite ce pun in valoare orice sistem calitativ, cu precadere in a doua parte a sa, ce cuprinde in totalitate si piesa care da titlul albumului, o lucrare ..hidrosferica de 47 min!

E ca si cum ai asculta sunetele primordiale de la nasterea Oceanului primar.

Magna cum laude

[brighty]

Brighty, albumul Relayer e aparut in 1974 si dupa mine e cel mai bun album de studio al celor de Yes si are cea mai reusita coperta. Adevarata opera de arta! L am avut pe timpuri sub forma de vinyl italian si suna fantastic. A fi zis, ca aveam un Accuphase DP600, in casa..

Mea culpa! Mai are si brighty rateuri de memorie din cand in cand... Sunt fan Yes de vreo 20 de ani (din generatia aia mai noua de dupa Revolutie, de pustani avizi de muzici vechi si bune) si am in suflet ca masterpiece a trupei Yes albumul "Close To The Edge" (1972)... Insa e dificil de intocmit un clasament stabil, ei au avut atatea lucrari fantastice!... "Relayer", cel mai heavy sound al lor, un album excelent legat, insa din pacate subestimat de multi, poate si din cauza absentei din line-up a lui Rick Wakeman, temporar inlocuit cu mai putin cunoscutul Patrick Moraz. Dar, cred eu, "Relayer" este deasupra unor LP-uri ca "The Yes Album" sau "Fragile", indraznesc s-o spun, cu toate ca sa detronezi "Fragile"-ul este pentru unii yes-isti o blasfemie! Si cand sa crezi ca "Relayer" ar fi "cel mai cel" din discografia lor, vine urmatorul disc, din '77, "Going for the One", cu Rick indarat in formatie prestand la o orga liturgica divina in monumentala piesa "Awaken" din final, unde si Anderson da tot ce e mai bun din el!... Si iarasi apar dileme!... Am fost la Yes la concert, in unicul lor concert din Romania de pana acum, in martie 2000, la Sala Palatului, si am avut fericirea de a asculta live "Awaken". Era un rus la keyboards (Igor Khoroshev, a stat putin la ei), dar nu s-a simtit asta...GENIAL! GENIAL!! A fost o interpretare de VIS!! Multi din sala erau in delir, oameni seriosi, de la 45 de ani in sus, Anderson, in ciuda varstei, a cantat cu o energie de invidiat, mai ceva ca in tinerete... o data in viata te intalnesti cu asemenea senzatii!!

Pink Floyd, uite, nu m-au dat pe spate niciodata. Au albume excelente, nu voi nega asta niciodata, insa partea vocala, cu tenta aia vesnic sumbra, nu m-a atras defel. Prefer un prog dinamic, optimist, asa, ca la Yes, Genesis sau Jon and Vangelis!

Mergand pe linia directoare trasata anterior, va propun un album editat de Jarre in 1990, la casa de discuri Dreyfus in US si la Polydor in Europa.

Jean Michel Jarre En Attendant Cousteau

http://www.allmusic.com/album/en-attend ... 0000171145" onclick="window.open(this.href);return false;

Din punctul meu de vedere, i l consider cel mai bun disc al sau, pe langa acel stratosferic Oxygene din 1977. O banda sonora complexa, amintind printre altele de compozitiile exceptionale ale unui Brian Eno, cu ale sale aeroporturi.
O muzica prin excelenta ambientala, relaxanta, sunete maiestrite ce pun in valoare orice sistem calitativ, cu precadere in a doua parte a sa, ce cuprinde in totalitate si piesa care da titlul albumului, o lucrare ..hidrosferica de 47 min!

E ca si cum ai asculta sunetele primordiale de la nasterea Oceanului primar.

Magna cum laude

Dreptatea e de partea ta, Gabriel_Wo, acesta este ultimul dintre cele mai adevarate albume ale Maestrului! Cred ca si J-Y Cousteau a fost mandru de compatriotul sau! Ca un amanunt, la ambele concerte JM Jarre de la Polivalenta, la care am fost, iti dai seama , piesa aceea atmosferica "Waiting for Cousteau" rula pe fundal inaintea inceperii concertelor.

[domnujim]

Din "copilaria muzicala" imi amintesc cum, intr-o vreme populata de Doors, Hendrix, Joplin, Baez, Fleetwood Mac, Gentle Giant, cu ceva savoare de Iron Butterfly si Van der Graaf, primul contact cu Tangerine Dream a fost socant. Stratosfear - pe fata unei casete de 90 minute. 45 de minute care habar nu am avut cum au trecut, m-a dezmeticit linistea de la finalul casetei. Ulterior sigur ca le-am descoprit si restul albumelor, insa Stratosfear mi-a ramas cel mai aproape.

Legat de mebrii Tangerine Dream - Peter Baumann are un album excelent: Romance '76.

Tot prin Germania se mai intampla si super-proiectul de "Kosmische Musik" numit Cosmic Jokers. Printre altii s-au invartit pe acolo Klaus Schulze, Manuel Göttsching (Ash Ra Tempel).
Ash Ra Tempel (ulterior Ashra) .... Muzica aia trebuie experimentata, ma infior doar cand ma gandesc la ea ... Fabulosi.
In fine, perioada aia era exploziva: Gila, Dzyan, Agitation Free, Mythos, Guru Guru, am pomenit deja de Grobschnitt - doar alte cateva trupe incredibile pe langa "clasicii" numiti pana acum.

Din nu stiu ce motiv, mi-am amintit acum de High Tide. Primele doua albume de-a dreptul distrugatoare, rockul progresiv dus la paroxism. Oarecum pe filonul Atomic Rooster sau poate un Collosseum mai putin slefuit si fara saxofon.

In fine, e de scris fluvii. pe masura ce scriu de o trupa imi amintesc alte trei ... ma opresc.

[acustik]

Excelenta de asemenea colaborarea Klaus Schultze cu Lisa Gerrard in proiectul Liquid Coincidence.. si nu numai.

[Gabriel_Wo]

Dupa cum Relayer din 74 i l consider, ca fiind cel mai elaborat album de studio Yes, Yessongs este cel mai bun album al celor 5 magistrii. Sper, ca are un maxim de voturi si din partea voastra!

Yessongs, editat in 1973, un an de gratie pentru rock ul progresiv britanic, atunci cand vor apare cele mai valoroase albume, precum legendarele The Dark Side of the Moon - Pink Floyd, Selling England by the Pound la Genesis, In A Glass House la Gentle Giant si Tales from Topographic Oceans de la Yes.

Initial editat pe 3 vinyle la casa Atlantic Records va apare in doua editii pe cd in 87 si o reeditare in 94 remasterizata, la aceasi casa. Apare si in Japonia pe 2 SHM CD si 2 HDCD. Primeste Discul de Aur in 73 si Discul de platina in 98. Va aparea si pe suport VHS, drept unul dintre cele mai bune concerte rock inregistrate vreodata, pe langa filmul Pink Floyd At Pompeii din 1972. De asemeni, poate fi gasit si suport pe Bluray Audio.

http://www.allmusic.com/album/yessongs-mw0000196431" onclick="window.open(this.href);return false;

La fel ca si ulteriorul Yesshows din 1982, are ca piesa de inceput un extras din Firebird Suite de Igor Stravinski. Cuprinde materiale inregistrate live intr un turneu american de pe albumele The Yes Albume, Fragile si Close to the Edge.

In opinia mea, poate fi numit si cel mai ..excitant album live inregistrat vreodata, o prezentare maiastra a celor membrii !

Eu l am avut pe suport LP in doua exemplare, unul din ele adus direct din USA, o editie luxoasa si o editie germana. Acum mai detin doar remasterizarea digitala din 1994.

Daca remasterizarea are un sunet teuton, onest si dinamic, nu acelasi lucru se poate spune despre varianta americana analogica. Pur si simplu, este una dintre cele mai BUNE matritari turnate, pe care le am avut! Varianta live al piesei Close To The Edge, ce apare pe fata A a discului nr. 3, are o captura stereo audio fantastica, la fel si Siberian Khatru.. Heart of the Sunrise , 2 piese ce apar la inceputul albumului. Contine si unul dintre cele mai bune solo uri pe chitara bass, oferit pe piesa Fish (Schindleria Praematurus), de Rickenbacker ul lui Chris Squire.

Rulat acum 1000 de ani, pe venerabilul meu pick up, un Dual cu o doza Shure, ai fi zis ca folosesc drept sursa, superbul cdplayer Pathos Endorphin, ascuns dupa perdea.. Asemeni si pe vechea mea casca Grundig, avea un sunet grandios! Nici nu imi dau seama cum ar fi sunat pe acel fruntas transport Accuphase DP 900 si casca de top a celor de la STAX SR 009, cea la 6000 de euro.

Rock ul progresiv simfonic al celor de la Yes, o adevarata referinta elevata si spirituala, a urcat pe drept cuvant, muzica lor pe inalte cote de profesionalism, devenind astfel un etalon printre formatiile britanice.

Magna cum laude!







l

[brighty]

@domnujim: de la Tangerine Dream imi amintesc cu placere de clasice precum Stratosfear, cum ai amintit tu, Ricochet, Rubycon dar in special de Encore, dublul LP live inregistrat in turneul lor din State, cam prin 1977. E o nebunie de concert psyhedelic, piesa aceea "Monolight" este parca venita din alta lume, se simte categoric aportul lui Peter Baumann acolo! Baumann m-a impresionat, in scurta lui cariera solo, inainte de a deveni managerul unei case de discuri la care si-a lansat discurile inclusiv marele artist Yanni (!), datorita excelentului "Trans Harmonic Nights" din 1979. Daca tot vorbim de concerte bune, sa nu uitam nici de live-ul Tangerine Dream intitulat "Poland", din anul 1984, cu 4 bucati mari si devastatoare, inregistrate intr-o Polonie ravasita de evenimentele social-politice din acea perioada.

Dintre numele enumerate de tine, ca fin cunoscator prog (mi se pare ca te stiu de pe forumul progressive romanesc, unde am si eu cateva postari! ), cele mai cunoscute imi sunt desigur Klaus Schulze dar si Manuel Gottsching si al lui proiect Ashra, de la ultimul amintindu-mi cu placere de albume precum E2 E4, New Age of Earth ori de sensibilul Dream & Desire. Erau multi artisti minunati teutoni in acea vreme, bine ar fi sa am timp sa-i descopar pe majoritatea, daca nu chiar pe toti!...

@ Gabriel_Wo: desigur, "Yessongs" din 1973 este o culegere live a celor mai bune interpretari in concert ale formatiei din turneele lor din '72, insa m-as feri sa-l numesc album. Pe mine, titulatura de album ma duce cu gandul la o creatie de studio Este o selectie live foarte reusita "Yessongs", ca de altfel si ulteriorul "Yesshows", foarte inspirat si acesta din urma, cu piese ca "The Gates of Delirium" sau "Don't Kill The Whale" bine interpretate! "Yessongs", pe care il am si eu pe 2CD remasterizat digital de Joe Gastwirt, a fost pentru multi melomani din epoca discul (sau discurile) datorita caruia au descoperit trupa Yes, fiind o selectie de piese reusite, interpretate live, pe un 3 LP care avea si un pret avantajos atunci in shopuri. Multi si l-au luat de curiozitate, poate ca auzisera de Yes dar nu stiau ei prea bine ce e cu tipii aia, intr-o epoca in care Beatles sau Bob Dylan inca mai aveau ecouri. De la Yessongs, microbul a intrat in ei si au devenit fans for life!

Eu unul am inceput mai intai cu "Highlights" din 1993, apoi am luat la rand "Time and a Word", "Close To The Edge" si restul au venit de la sine. "Time and a Word" (1970), desi mai mereu a stat intr-un con de penumbra din pricina succesului discului ulterior "The Yes Album" ('71), a fost, fara urma de indoiala, unul din albumele Yes la care am tinut mult, avand niste piese strong, dinamice si de efect, cu un Peter Banks vanjos la chitara, spre deosebire de urmasul sau Steve Howe, care era mai mult cu fineturile, ori cu orga lui Tony Kaye, fara multe farafastacuri , asa cum obisnuia Wakeman mai tarziu. Balada din final, "Time and a Word", are poate cele mai simple, directe dar coplesitoare versuri de dragoste... n-ar fi rau daca si tinerii din ziua de astazi ar face bine s-o asculte.

Eu va multumesc tuturor pentru contributia adusa la acest topic, citesc cu placere tot ce gasesc postat aici!!

[momolo]

Ma alatur fanilor Tangerine Dream inca din momentul zero, acum o mie de ani ! Stratosfear l-am ascultat prima oara pe banda trasa de un prieten care avea LP-ul si doua Akai Gx 636 (tragea pe directie inversa ca sa-mi faca in ciuda ). Am fost vrajit total, pentru mine Tangerine Dream fac parte din acel mic raft cu discuri numarul 1 ever ! Imi aduc aminte de anii 90 cand au aparut CD-urile bulgaresti la tarabele din talciok (cele originale nici nu existau iar bijnitarii le vindeau cu preturi fabuloase). Bulgarestile pirate costau accesibil atat ca nu aveai pe ce le pune, playerele erau la preturi astronomice pentru rumanul de rand care muncea si nu fura. Incepusem sa cumpar CD-uri din astea bulgaresti dar nu aveam pe ce le pune, le adunam in speranta ca vreodata voi aduna bani de player. Ei bine, printre primele CD-uri alese din gramada cu bunatati au fost cele cu Tangerine Dream. Printre CD-uri pe care nu le puteam asculta dar le puteam cumpara eram ca Alice in Tara Minunilor, era greu de ales deoarece le-as fi luat pe toate, fiind scapat din saracia anilor 80 !

[brighty]

Incepusem sa cumpar CD-uri din astea bulgaresti dar nu aveam pe ce le pune, le adunam in speranta ca vreodata voi aduna bani de player. Ei bine, printre primele CD-uri alese din gramada cu bunatati au fost cele cu Tangerine Dream. Printre CD-uri pe care nu le puteam asculta dar le puteam cumpara eram ca Alice in Tara Minunilor, era greu de ales deoarece le-as fi luat pe toate, fiind scapat din saracia anilor 80 !

Cunosc senzatia, vedeam prin '94-'95 CDuri pirat la unele tarabe din Bucuresti, ba chiar si in mag. Unirea. Incepusera sa apara si ele timid, dupa valul de casete audio care practic acaparasera piata dupa '90. N-aveam nici eu atunci player optic, inca aveau playerele preturi uriase iar pirateriile bulgaresti ma "topeau" cand le vedeam Imi imaginam cat de bine ar putea suna un album sau altul pe CD... Faza e ca atunci CDurile pirat parca aratau mai bine, din ce-mi amintesc. Aveau niste coperte si niste culori incat puteai sa juri ca-s originale! Cand a inceput lumea sa le cumpere din ce in ce mai intens, calitatea s-a cam dus si ea...

[Gabriel_Wo]

Brighty, tin sa ma repet..lucrarea Close To the Edge, asa cum este interpretata si pusa pe Yessongs , NU o vei gasi defel pe albumul de studio ! Si Yes e o trupa de studio.. Pe editia americana, desigur..era o aparitie din 1983, o editie luxoasa cu o carte plina cu poze color din concerte. E posibil sa fi fost un norocos si sa fi prins una dintre acele prime serii turnate, care se stie ca au un sunet perfect. Am avut si editia germana, dar fara cartea cu poze si calitatea sonora nu avea savoarea si delicatetea variantei americane.

Dupa cum ne spunea odata si maestrul Momolo, inregistrarile pe vinyl pot fi extrem de neuniforme calitativ, fata de variantele digitale.

Tin minte, ca am avut 3 exemplare a celui mai titrat album ELP..Brain Salad Surgery, 1973..poftim, tot acelasi an de gratie ..unul era englezesc ce suna grandios, al doilea grecesc, multumitor si al trilea, o editie Yugoton, asta cand l am pus pe platan, mi am frecat urechile si nu imi venea sa cred..era inregistrat la un volum extrem de mic, un sunet anemic . In alta ordine de idei, am avut doua albume Yugoton cu cele mai bune discuri Return to Forever si Chick Corea si anume Hymn of the 7Th Galaxy, 1973 si Where Have I Known You Before ? din 1974, ce avea si piesa de generic al emisiunii Muzica la cerere a lui Radu Theodoru la Bucuresti 4, Europa Libera, care o ascultati.. ambele de la Polygram. Vreau sa ti spun, ca acele albume pomenite, erau turnate in extremis, adica putine LP europene pe care le am avut, aveau dinamica si smantana acelor yugoslave..poate doar cele frantuzesti Basul lui Stanley Clarke, si percutia lui Lenny White faceau ravagii ..

[brighty]

Brighty, tin sa ma repet..lucrarea Close To the Edge, asa cum este interpretata si pusa pe Yessongs , NU o vei gasi defel pe albumul de studio ! Si Yes e o trupa de studio.. Pe editia americana, desigur..era o aparitie din 1983, o editie luxoasa cu o carte plina cu poze color din concerte. E posibil sa fi fost un norocos si sa fi prins una dintre acele prime serii turnate, care se stie ca au un sunet perfect. Am avut si editia germana, dar fara cartea cu poze si calitatea sonora nu avea savoarea si delicatetea variantei americane.

Doar n-o sa stau sa te contrazic tocmai pe dumneata, "vulpoi batran" intr-ale Yes-ului, care ai avut acces la editii rare si de calitate ale vinilurilor lor!! Categoric, te pricepi mai bine la Yes decat mine, care am venit din urma
Nu erau ei doar trupa de studio...in concerte se transfigurau si faceau niste show-uri memorabile, multe au si fost filmate si lansate pe VHS, ulterior pe DVD si BD. Erau deja batraiori cand au ajuns la Bucuresti si mi-era teama personal, cu toate ca eram fan inrait, ca voi vedea o sezatoare rock linistita, gen "manutele suuuuuuusss!!" Mi-au demonstrat ca - in ciuda varstei - inca se tineau extraordinar, aveau o conditie fizica de invidiat, putand sustine cu brio efortul unui concert rock! Au cantat impecabil, multe dintre piese sunau ca pe discuri, desi erau 100% interpretate live! Am iesit bulversat de acolo... mult timp de atunci, numai Yes a contat pentru mine in ceea ce priveste muzica adevarata!

Si apropo, nu stiu cum naibii se face, dar mai toti artistii rock straini care vin si concerteaza pe aici dau clasa mai tuturor formatiilor noastre...inclusiv Holografului, Irisului, Voltajului si altora! Nu doar prin calitatea actului artistic, dar si prin forta cu care isi interpreteaza partiturile rock; tin minte ca acum vreo 9 ani a concertat Patricia Kaas prin Piata Revolutiei, intr-un eveniment francofon, parca. La un moment dat, dupa cliseele pop cu care ne familiarizase de ani buni, a dat-o, nene, pe un rock dezlantuit impreuna cu trupa ei de acompaniament de am zis ca ...nu se poateeee!!! N-am vazut asemenea 'duritate' la nici un show Iris, ca sa fac o comparatie (ai nostri parca sunt matze lesinate...)

[momolo]

La un moment dat, dupa cliseele pop cu care ne familiarizase de ani buni, a dat-o, nene, pe un rock dezlantuit impreuna cu trupa ei de acompaniament de am zis ca ...nu se poateeee!!! N-am vazut asemenea 'duritate' la nici un show Iris, ca sa fac o comparatie (ai nostri parca sunt matze lesinate...)

am fost si eu atunci si am avut aceeasi impresie ! Nu puteam sa nu ma gandesc in comparatie cu ai nostrii care nu s-au schimbat cu nimic din vremea impuscatului, poate in si mai nasol.
Probabil cauza este hranirea cu "salam de soia" si parizer care contine zeama de sorici si rumegus, cert este ca ai nostrii "rockeri" nu au convingere dar au din plin sabloane (proprii). Hai ca pe vremea impuscatului le mai gaseam scuze, situatia din gulag, insa dupa aia ce probleme au mai avut ?! Exista in opinia mea un fel de "prafuiala" in felul cum canta "rockerii" nostrii, ceva care le da o patina de amarati, de coplesiti. Tarziu am aflat ca nu au nici justificarea aia cu sculele, adica exista impresia ca nu au scule pe ce sa cante, chestie de saracie dar nu e adevarat, dupa 1990 au avut unii tot ce au si aia dincolo. Insa degeaba.

[West]

Au scule dar nu au spirit. Nici o pasiune nu le devoreaza matzele.

Posibil sa fi avut cind erau tineri, dar nu se puteau dezlantui pe timpul comunismului, militia statea cu ochii pe ei ca sa nu se umfle taritza in tineretul muncitor. Imi amintesc anii '79-'80 cind Iris cinta in Bucuresti oarecum conspirativ, pe la Casa de Cultura Sector Cutare, fanii aflau unul de la altul, la munca sau la scoala.
Dupa atitea oprelisti, poate ca au intrat intr-o rutina, efuziunile artistice si 'rautatea' s-au inchircit, banii au venit si asa, anii i-au cernit. Ce sa le mai cerem acum!

Apoi a venit epoca in care calculatorul si player-ul fac pitzipoanca mare artista, tineretul a vazut ca merge usor, publicul needucat se duce la orice manifestare, unde se rage ca la ferma, etc.
Afara, daca nu esti exceptional, nu apuci sa cinti nici la clubushorul de cartier. Viata grea la Romanika.

[domnujim]

Exista exceptii. Anemia prezentarii se manifesta poate la trupele mainstream, insa in spatele lor pulsa viata.
Cele mai notabile exceptii? Metropol, Roata lui Chifiriuc, trupa de blues Quo Vadis din Cluj, Survolaj - trupa complet dementa din Timisoara, un soi de raspuns romanesc la Led Zeppelin, care in '88 sau '89 castigau Premiul Publicului la festivalul de rock TOP T din Buzau. Ulterior Survolaj s-a spart, a aparut Chin, trupa cu exagerate nuante alternative. Cu ceva ani in urma se reunisera. Cam batrani dar tot frumosi. Nu stiu daca au ramas impreuna, nu i-am mai urmarit.
Imi aduc aminte, insa, in ce hal au rupt la festivalul de rock Bucuresti '91 sau '92.

La Rock Panorama lui Pittis pe la inceputul anilor '90.
Si DA!, am gasit clipul de la Rock '92: http://www.youtube.com/watch?v=JKD2K-pcvMA" onclick="window.open(this.href);return false;.

Imi pare rau ca nu gasesc "Strazi bantuite de noapte", tot din concertul lor de atunci.
In studio: aici
In Bucurestiul minerilor si al lui Iliescu, baietii de la Timisoara urcau pe scena si cantau asa:
"In orasul acesta cu flori de pomana, idiotii zambesc si au fata umana
In orasul acesta orice poti sa vinzi , chiar si palide umbre din palide oglinzi."

Si putin Metropol.

[West]

Interesant, am constatat ca imi place. Am ascultat si 'Broken flight'. Te transpune intr-o stare muzica lor.
Am cautat cu google, dar nu am gasit de cumparat discurile lor. Vali Padure nu pare sa aiba pe site, stoc 0. Nici la MusicBox.