SF audiofil si trancotar ( "Aventurile lui Momol" )

Doar o vorba sa-ti mai spun
Kostas
Posts: 1479
Joined: 03 Oct 2008, 16:23

SF audiofil si trancotar ( "Aventurile lui Momol" )

Post by Kostas »

Aflat pe planeta desertica Audaxa pamanteanul Momol il gaseste pe Capcaunul cel Branzos care avea ascunse in pestera sa cele mai bune si cele mai vechi aparate audio din univers. Pentru a se uita la ele Momol este nevoit sa cante in struna Capaunului si sa-i spuna ca boxele din fibra metalica, cu tepi si tinte se aud nemaipomenit, desi se auzeau cumplit. Dar... in pestera cu bunatati audio pamanteanul vede NOS-uri de 10 000 de ani, in cutie, neatinse, lampase care merg in continuu de sute de ani fara sa se uzeze , difuzoare din membrana cu tesut viu si cate si mai cate. Drept dar Momol ofera Capcaunului o doza pamanteana exceptionala si primeste in schimb un amplificator wrapat cu un circuit special numit "Inima" care se ocupa ca aparatul sa cante "cu suflet".
Odata iesit din pestera Momol isi da seama ca aparatele de acolo fusesera proiectate pentru alte atmosfere, cu alte presiuni si cu alte tensiuni dar... cu darul ce il harazise printesa Audiofila va reusi sa adapteze amplificatorul la conditiile terestre.
"Muzica este un răspuns căruia nu i s-a pus nici o întrebare". - Nichita Stănescu

User avatar
momolo
Moderator
Posts: 14345
Joined: 02 Oct 2008, 10:11
Location: Bucuresti

Re: FILME

Post by momolo »

Kostas wrote:Aflat pe planeta desertica Audaxa pamanteanul Momol il gaseste pe Capcaunul cel Branzos care avea ascunse in pestera sa cele mai bune si cele mai vechi aparate audio din univers. Pentru a se uita la ele Momol este nevoit sa cante in struna Capaunului si sa-i spuna ca boxele din fibra metalica, cu tepi si tinte se aud nemaipomenit, desi se auzeau cumplit. Dar... in pestera cu bunatati audio pamanteanul vede NOS-uri de 10 000 de ani, in cutie, neatinse, lampase care merg in continuu de sute de ani fara sa se uzeze , difuzoare din membrana cu tesut viu si cate si mai cate. Drept dar Momol ofera Capcaunului o doza pamanteana exceptionala si primeste in schimb un amplificator wrapat cu un circuit special numit "Inima" care se ocupa ca aparatul sa cante "cu suflet".
Odata iesit din pestera Momol isi da seama ca aparatele de acolo fusesera proiectate pentru alte atmosfere, cu alte presiuni si cu alte tensiuni dar... cu darul ce il harazise printesa Audiofila va reusi sa adapteze amplificatorul la conditiile terestre
Asta a fost in episodul unu. Insa episodul doi ne arata cum Momol reuseste sa scape din pestera Capcaunului Branzos.

Putin zgandarit in orgoliu (urias ca si el) de afirmatia lui Momol cum ca difuzoarele cu tesut viu sunau mort ca in Danemarka, infuriat si violet de suparare, Capcaunul Branzos s-a apucat sa re-cableze NOS-urile cu sarma pieptanata sub clar de Luna martiana din milioane de sarmulite impletite, mai subtiri ca firul din par de fecioara, turnate pe planeta Uranus din cel mai rar aliaj cunoscut in sistemul solar, Debiliu. In timp ce acesta umbla deabusilea printre NOS-uri cu mufele in dinti (cautand gaurile), Momol a reusit sa-si activeze dispozitivul de teleportare ascuns intr-o insigna cu secera si ciocan pe care era chipul lui Lenin pe fond rosu si zicala, "Cablati, cablati si iar cablati!". Intr-o fractiune de secunda, mai putin decat le ia electronilor sa ia curba la nouazeci de grade intr-un cablaj de Accuifaze Spatial, Momol se trezi adus inapoi pe mica lui naveta care gravita parcata pe orbita (fara taxa) in jurul Planetei Capcaunului Branzos.
Mica nava se numea, "Logan-raza albastra-ruginie" si in ciuda faptului ca fusese lovita de un asteroid de gheatza inainte de ultimul solstitiu galactic, inca mai functiona la viteza warp (pe mana unui pilot experimentat si chiar avand combustibil manarit cu apa!).
Momol se trezi in mica nava intunecata si rece. Pe parbrizul crapat in mii de bucatele, imediat se formara aburii unei respiratii sacadate. Inca se mai gandea la senzatia de profunda voma vecina cu lesinul epileptic in timp ce asculta difuzoarele Branzosului cu tinte, tepi si membrane din tesut viu.
In cap ii umbla o idee, parca nu-l lasa in pace sa apese pe butonul pe care scria cu litere slavone, "ignition for the stupid peoples" si gandurile parca ii spuneau in linistea Universului, "Oare, daca Branzosul ar fi impletit cablurile din Debiliu in directie inversa, s-ar fi auzit mai bine ?!".....Alunga acest gand din minte si activa motoarele Loganului spatial. Acestea cu un mare tremurat si un mic duduit pornira la primul impuls electric si noaptea de smoala din jurul Planetei Capcaunului Branzos se dezintegra in mii de scantei stralucitoare iar mica si deformata nava ruginita disparu intr-o clipita spre alte Planete, spre alte taramuri de vis trancotar.
Asa se termina si episodul 2....
"Tinereţea este o noţiune, biologia un adevăr. Ele împreună dau dimensiunea existenţei"(Geo Bogza)

User avatar
SOLO
Moderator
Posts: 1768
Joined: 25 Sep 2008, 22:42
Location: Milan

Re: FILME

Post by SOLO »

Uau !!!!!!!!!!!

Impresionant , trebuie neaprat facuta in versiunea fumetto ( jur ca in Ro nu mai stiu cum se spune,, "desen animat pe hartie? " ) , cred ca ar avea un success ENORM !!!!!!!!!
Hai momolo ca tu esti tare la desen , ce mai astepti :-)
Every foot from the wall adds 1000$ to the sound
*Doneaza pentru libertatea si sustenabilitatea forumului

User avatar
momolo
Moderator
Posts: 14345
Joined: 02 Oct 2008, 10:11
Location: Bucuresti

Re: FILME

Post by momolo »

Episodul 3 incepe cu interiorul micii navete “Logan-raza albastra-ruginie” unde fatza lui Momol este slab luminata de panoul de bord. Calatoria se desfasura linistit cu viteza warp cand deodata un beculet de avarie se aprinse insotit de un semnal intermitent. Era al treilea si ultimul avertisment de rezervor gol inaintea opririi iminente a motorului. Momol stia ca primele doua puteau fi ignorate insa acest al treilea ii spunea ca nu mai are mult pana se va opri in punctul fara de intoarcere. Defapt plecase inca de acasa cu semnalul rosu aprins stiind ca tipul asta de naveta mai are destula rezerva sa-l aduca si inapoi. Insa pe drumul catre Planeta Capcaunului Branzos fusese reperat de Politia Galactica in timp ce vorbea la interfonul planetar tinand de mansha doar cu un singur deget. Reusise sa scape de urmaritori ascunzadu-se dupa cercurile lui Saturn insa lucrul asta a fost platit cu pretul combustibilului. Mica lui naveta, “raza albastra-ruginie” incepuse de la o vreme sa consume cam mult iar in momentele cand o forta, sugea ametitor, insa ce conteaza, scapase cu viata!

Isi dadu seama ca nu are de ales, trebuie sa opreasca la cel mai apropiat punct de alimentare. Insa se afla exact in cea mai dusmanoasa zona a Galaxiei si ghinion, cel mai apropiat punct unde putea gasi combustibil era chiar Planeta Digitalia !

Momol apartinea unei alte lumi, opusa digitalienilor. Pe vremuri incercase de cateva ori sa se infiltreze printre acestia si tot de atatea ori fusese demascat si abia scapase de linsaj. Un lucru era clar, salvarea lui venea acum de la baltile de combustibil care se gaseau din abundenta tocmai pe Planeta unde era declarat persoana non grata si cica umbla zvonul ca se pusese chiar un premiu pe capul lui!

Reduse motorul la viteza indetectabila si cauta un loc cat mai intunecos pe orbita planetei Digitalia. Opri toate aparatele de bord, stinse toate luminile si in mare liniste inveli cu o blana mitoasa de oaie ugandeza amplificatorul wrapat cu circuit special numit “inima” pe care-l primise de la Capcaun si cu care reusise sa se teleporteze de pe planeta acestuia in episodul anterior.
Pe Digitalia era interzis sa aduci orice dispozitiv analogic. Legea dura a acestei planete spunea ca cine ar fi fost prins cu un dispozitiv care canta Muzica (cu M mare) ar fi condamnat pe loc la moarte!

Momol se deghiza ca de obicei in beduin digital, isi prinse emblema rosie cu Lenin de fularul negru si se teleporta pe Digitalia cu o damigeana goala in mana.

Micul aparat il lasa intr-un loc pustiu langa o autostrada. Pe ici, pe colo cresteau mici tufisuri digitale. O liniste de mormant il inconjura. Pe Digitalia nu exista zgomot de fond ca la el acasa unde inaintasii studiasera secole trecute diverse metode de reducere a naturalului zgomot de fond, insa in ultima vreme toti renuntasera dandu-si seama ca e ceva neimportant pentru viata lor fericita si sentimentala, ba chiar, fashaitul de fond le arata ca inca mai sunt vii!

Dar aici pe Digitalia nu existau sentimente, nu exista zgomot de fond, totul era rece si clinic, totul mergea cu o precizie inspaimantatoare pe care nici un savant din lumea lui Momol nu o putea intelege.

Aici pe Digitalia toate drumurile erau perfect drepte, abaterile neputand fi masurate, pana si acuplarea intre femelele digitale si barbatii digitali se desfasura conform unor ecuatii uimitor de precise. Insa, asa umbla zvonul prin Galaxie, de cand cu Marea Depresiune Universala, femeile din Digitalia incepusera sa fie nemultumite de barbatii lor. Motivul era simplu, acestia nu mai puteau oferi consoartelor lor o rata de sampling indestulatoare si asta, pe timp ce trecea se tot micsora, se tot micsora...!

Femeile digitaliene o voiau mare dar o primeau mica, o voiau lunga dar o primeau scurta si astfel aparuse de la o vreme o miscare subterana a sufragetelor digitaliene care insepusera in secret sa-si aduca amanti analogici din lumea lui Momol. Asa ca situatia era cum nu se poate mai rea. Dupa ce in trecut Momol fusese haituit de hoardele digitaliene, acum el personifica o lume si mai dusmanita pe aceasta intunecata planeta digitaliana (si nu numai) !

Cerul era gri posomorat. Pe nori umblau proiectiile binelor verzi, lungi siruri de cifre binare produse de Matrix. Nici o adiere nu exista si oricum, tufisurile digitale nu produceau zgomot nici cand erau calcate in copite sau infulecate de animalele locului. Momol stia ca prezenta lui mai indelungata ar fi deformat anvelopa binara a planetei si astfel ar fi fost detectat pe radarul local. Trebuia sa se grabeasca!

Cand deodata, de pe soseaua argintie se auzi un zgomot. Era ceva ca o motoreta, un fel de mic partzait intermitent care crestea semn ca sursa acelui sunet se apropia.

Momol se piti indata intr-un boschet digital. Pe soseaua dreapta, perfecta, argintie aparu un mic vehicul paralelipipedic de culoare neagra ducand o fiinta nu foarte mare dar oricum, prea mare pentru micul vehicul care gemea sub acesta. Momol il recunoscu indata! Era Sconcsul Naimit, un personaj celebru pe Digitalia, care pe vremuri facuse istorie. Intre timp acesta cazuse in uitare si dizgratie dar mai aparea din cand in cand. Lumea digitaliana incepuse sa se cam sature de el, prea era monoton. Toti de cand il stiau, inca din cele mai uitate vremuri observara ca micul Sconcs Naimit spunea mereu si mereu aceleasi lucruri pana la saturatie. Acesta avea o fixatie cu micile lui vehicule, toate mereu la fel, mici, paralelipipedice, anoste, negre, goale pe dinauntru si fara nimic de remarcat. Numai micul Sconcs facea diferenta intre ele si ii batea pe toti la cap. Unicul lucru pentru care poporul digitalian il mai suporta era contantza de care dadea dovada. Intotdeauna si fara abatere vorbea aceleasi lucruri, isi lauda colectia lui de mici vehicule negre si goale pe dinauntru, umbla pe aceleasi sosele incat oamenii ajunsesera sa-si regleze ceasurile atomice dupa trecerea micului Sconcs Naimit. Daca l-ai fi auzit la Radio Galactica ai fi zis ca-i cine stie de huiduma amenintatoare, dar in carne si oase era doar putin mai mare decat un sobolan cu care s-ar fi asemanat la aspect daca ar fi trait in alta lume.

Momol astepta sa treaca Sconcsul Naimit, lucru care dura peste masura deoarece micile vehicole negre si goale pe dinauntru nu aveau destula putere si abia se tarau pe superba sosea argintie, imensa, dreapta si perfecta.

Dupa ce se facu liniste, Momol iesi din tufisuri si cauta cea mai apropiata balta de combustibil, bodoganind. Il enerva obtuzitatea de care dadeau dovada digitalienii ! Aveau o planeta atat de manoasa in combustibil cum nimeni nu avea in toata Galaxia insa lor nu le pasa, il lasau sa putrezeasca pe campuri. In loc sa-l adune se tot zgarceau sa faca economie la slaba sursa digitala pe care o descoperisera nu cu mult timp in urma. Erau fanatici, de cinci ori pe zi se rugau zeului lor, Usebe, si dadeau matanii binare cu rata de sampling din ce in ce mai mare insa fara nici un folos.

In loc sa-si piarda vremea cu asemenea inutilitati, gandi Momol, ar fi fost atat de simplu sa adune combustibilul natural care zacea vraiste pe peste tot si nu ar mai fi dus lipsa de nimic caci putini galactici ar fi fost mai bogati decat acesti digitalieni obtuzi!

Momol isi umplu damigeana din cea mai apropiata balta de combustibil natural si duse mana spre fularul negru cand dinspre sosea se auzi un alt zgomot! Indata se arunca pe burta sub niste tufisuri digitale cu damigeana plina langa el!

Dupa scurta vreme pe superba sosea argintie aparu un cortegiu de motociclete spatiale care inconjurau un imens, lucitor si argintiu vehicul ce gonea cu viteza ametitoare!

Nu mica i-a fost mirarea lui Momol cand il recunoscu pe Tanarul cu Parul Alb sezand in noul sau vehicul Sugiden, imens, superb, elegant si dotat cu motor bicefal. Auzise in ultima vreme zvonuri despre Tanarul cu Parul Alb; cica acesta ajunsese sus de tot in conducerea Planetei Digitalia, cica ar fi fost consilier special chiar langa Fiurarul Oscilator, foarte popular in ultima vreme; unii se jurau ca l-au vazut chiar si la televizor in anumite momente, chiar in spatele Fiurarului cum zambea fermecator probabil gandind la achiztionarea altor si altor modele mai mari, mai argintii, mai rapide de Sugiden, marca lui de suflet!

Convoiul cu girofar si sirena tacuta la minus o suta douazeci si sase decibeli se topi repede la orizont si linistea se asternu din nou peste sumbrul tinut gris-cenusiu al Digitaliei.

Momol vru din nou sa-si activeze teleportarea insa ca un facut, iar se auzira zgomote dinspre sosea!
De data asta sunetul nu parea sa fie de natura tehnica sau tehnologica, ci culmea, suna oarecum natural ! Si venea din directie inversa, carevasezica cineva nu pleca ci se ducea spre Capitala Digitaliei, marele oras Sepedif.

Nu mica i-a fost uimirea lui Momol cand ascuns din nou in boscheti vazu apropiinduse agale o caleasca trasa de cai digitali ! Inauntru umplea spatiul calestii lasate de arcuri pana in pamant, un personaj imens si planturos. Semana cu Jaba de Hud si avea fatza la fel de scarboasa daca nu, chiar si mai si!

Momol recunoscu din nou personajul, se numea Travestit-Doktor. Din cate stia toata lumea (datele galactice fiind si la ora asta incerte), acesta locuia dincolo de Muntii Digitali, departe de capitala Sepedif. Toti il stiau ca fiind un personaj discret dar pitoresc de la tzara, un pic controversat insa foarte vocal la posturile de radio galactice dar in acelasi timp, rar la vedere, acesta parand mereu sa stie tot si sa fie informat de orice. O adevarata eminentza cenusie ale carui aparitii sonore erau totusi teribil de monotone si plictistoare precum ale Sconcsului Naimit cu care, toata lumea stie, era prieten de o viata dar numai prin corespondentza (pentru ca locuiau la distante ametitoare unul de altul).

Insa exista o mare diferenta intre ei, pe cat era Sconcsul de punctual si precis, pe atat era Travestit de neserios si lipsit de punctualitate. Nu-i de mirare avand in vedere ca prefera chiar si la ora aceasta tractiunea animala in ciuda progreselor tehnice din ultima vreme petrecute pe Planeta Digitalia!

Umbla zvonul compromitator ca Travestitul ar fi incercat in secret un amplificator NOS introdus prin contrabanda pe Digitalia de catre iurofili, un popor mic si obscur care se ocupa cu bijnitza locala si spatiala. Cica i-ar fi scuturat atat de mult canapeaua Travestitului incat la final a pus-o pe foc suparat. Mana Legii ajungea greu acolo departe la el la tzara dar asta nu a scutit lumea digitaliana de cleveteli si barfe pe subiectul acesta!

Frumosii cai digitali erau inhamati la caleasca Travestitului cu hamuri foarte speciale, subiect de controverse, barfe, certuri si multa pizma pe razboinica Planeta Digitalia. Acestui popor ii placea mult barfa, adora micile discutii de canapea, iubea umblatul cu vorba pe la spate, adopta oricand dosnicia si pizma ascunsa dupa zambete, iar cand mai si defilezi cu astfel de hamuri in vazul lumii, atunci in mod cert ai parte de scandal !

Defapt ce le face pe aceste hamuri atat de speciale?! Se pare, asa umbla legenda, sunt creatia unui englez hulpav si mincinos care intr-o zi de ratacire prin groapa de gunoi galactic a gasit o sonerie klingoniana de la demolari. De aceasta masiva si primitiva sonerie atarnau niste firicele impletite si pe cat era obiectul asta de masiv, urat si brutal pe atat erau firicele de subtiri, frumoase si suave! Dar, aspectul inseala de cele mai multe ori caci, asa subtirele cum erau, se dovedeau de o trainicie fara de seaman. Englezului i-a picat fisa in acea mareata zi de inspiratie divina si puse bazele unei companii galactice denumite Kikimer. De atunci incepu sa vanda in toate colturile Universului, chiar si pana in cele mai obscure si intunecate, conteinere pline cu hamuri Kikimer de diverse culori si diverse impletituri, scumpe pentru saraci, ieftine pentru bogati si astfel faima si averea ii crescu peste masura. Chiar si Planeta Digitalia, in ciuda marimii si pozitiei ei centrale nu detinea prea multe hamuri Kikimer ori Travestitul nostru se mandrea cu cele mai aurite, cele mai impletite pe care le vazuse vreodata un digital de rand!

Ok....Povestea se apropie de sfarsit. Caleasca Travestitului se indeparta agale in drumul sau spre capitala Sepedif si Momol al nostru reusi intr-un final sa se teleporteze pe orbita Digitaliei unde il astepta mica naveta ruginita cu o ditamai amenda galactica lipita pe parbrizul crapat in mii de bucatele. Ignora hartia scotand aburi pe nas, turna combustibilul si grabit demara spre alte si alte destinatii de vis trancotar! Asa se incheie si episodul 3.
"Tinereţea este o noţiune, biologia un adevăr. Ele împreună dau dimensiunea existenţei"(Geo Bogza)

Kostas
Posts: 1479
Joined: 03 Oct 2008, 16:23

Re: FILME

Post by Kostas »

Ceea ce am starnit este din ciclul : capra sare masa (de mixaj), iedul sare din planeta in planeta!

Urmeaza publicarea romanului, filmul holywoodian (care nu mai respecta scenariul initial) si apoi alte filme Momol 2,3,4 cat si filme de sinteza - Momol vs Alien, Momol vs Predator (si predatorii au niste scule audio foarte tari).

In stil americanesc-comercial, in rolul lui Momol este bagat un actor care nu are nici o legatura cu audiofilia , gen Alexandro di Caprio, Ricky Martin, si care nu e interesat decat de gagici. :D
"Muzica este un răspuns căruia nu i s-a pus nici o întrebare". - Nichita Stănescu

Kostas
Posts: 1479
Joined: 03 Oct 2008, 16:23

Re: FILME

Post by Kostas »

http://mariadahvanaheadley.tumblr.com/image/24547167916" onclick="window.open(this.href);return false;

Momol victorios dupa uciderea unui castravete digital ce ii atacase walkmanul pe lampi. :D
"Muzica este un răspuns căruia nu i s-a pus nici o întrebare". - Nichita Stănescu

User avatar
DorinD
Posts: 255
Joined: 20 Nov 2008, 16:18
Location: Bucuresti
Contact:

Re: FILME

Post by DorinD »

Multa bafta, asteptam episoadele urmatoare!
"It is never too late to have a happy childhood"

User avatar
SOLO
Moderator
Posts: 1768
Joined: 25 Sep 2008, 22:42
Location: Milan

Re: FILME

Post by SOLO »

:)))) regele UseBe si tufisurile digitale

Momolo fa un thread separat cu aceasta minunata carte ca sa fie mai usor de urmarit si sa nu alteram acest topic . Asteptam toti cu sufletul la gura continuarea !
Every foot from the wall adds 1000$ to the sound
*Doneaza pentru libertatea si sustenabilitatea forumului

User avatar
Gabriel_Wo
Posts: 899
Joined: 14 Sep 2010, 19:56
Location: Iasi

Re: FILME

Post by Gabriel_Wo »

Superba poveste audiofilica, scrisa de maestru! Si astfel Lordul luminos Momol ajunse la inceputurile Universului, unde intr o complicata gaura de vierme numai de el stiuta, sparse 7 cutioare cu cele 7 lacate si acolo daduse peste Ceva ce i era harazit numai Lui. Ghici, ghicitoarea mea, ce era? Tremurand de emotii reptiliene, grabnic isi sterse mainile cu cele 6 degete de transpiratie si apucand acel Ceva, se retrase catre corabia intergalactica. Calcand pedala de acceleratie la maxim, baga in treapta I a si trecand printr un coridor temporal , ajunse cu bine pe planeta Kobaya, unde multimile supuse, i l asteptau nerabdatoare din lunga incursiune in..trecut. Dar totusi ce putea sa fie acel Ceva?! Fiecare acum, isi poate da cu parerea.. :idea:
"Este intotdeauna de preferat compania oamenilor care cauta adevarul, fata de a celor care l-au gasit deja" Terry Pratchett

User avatar
momolo
Moderator
Posts: 14345
Joined: 02 Oct 2008, 10:11
Location: Bucuresti

Re: FILME

Post by momolo »

Episodul 4 in care nu se intampla nimic:

Momol lasase Digitalia in urma. Naveta tinea cursul drept pe pilot automat. Motorul torcea ca o pisica multumita. Ultimele harti qvadridimensionale pe care le scosese pe piata Compania Galactica Goagal erau mai exacte ca niciodata asa ca se simtea in siguranta desi urma sa intre intr-o zona plina de incidente de circulatie, centuri de asteroizi haotice si drumuri galactice desfundate.

Prin parbirzul murdar privea luminile alungite de viteza warp 1 si se gandea la ce lasase acasa. Ultima data cand o vazuse pe Printesa Terfelina i se paruse ca arata cam imbufnata. Ei bine, ea era de felul ei cam imbufnata, dar de data aceea mai ceva ca oricand. Se gandea la ea, stia ca-i fusese fidela un car de ani solari insa parca nu se mai intelegeau in ultima vreme. Abia dupa mult timp se obisnuise cu gandul ca, biata de ea, nu putea distinge un casetofon cu autorevers de o nava imperiala romulana si cu obiceiurile ei ciudate legate de pantofi si haine care parca, la vederea lor ii zburau creierii.....in fine, atata cat putea sa aiba si ea in capusorul ei frumos! In zadar incercase s-o faca sa asculte macar un sistem audio modest, invariabil ea prefera sa vada telejurnalul la plasma sexadimensionala cu sunet certificat THX 8 si 344 de canale audio surround! Pana si emisiunile Oteveului Spatial ii erau mai dragi decat muzica de Bach !...Insa tinea la ea, biata faptura lasata atata vreme singura, la cratitza....si o lacrima curse pe obrazul lui Momol !

Deodata pornira isterice toate semnalele de la bordul „razei albastre-ruginii”! Isi alunga brusc toate gandurile din minte si privi pe geam. Nu apuca nici sa clipeasca si vazu cum o Duba Spatiala plina cu navetisti trecuse cu mare viteza la cativa polici de naveta lui ! Socul veni abia cand se mai vedea doar spatele Dubei Spatiale care se indeparta cu viteza in zig zag si in zgomotul specific de manele. Scapase ca prin urechile acului !

- Firar ale naibii de Dube cu tzarani spatiali ! zice Momol cu un nod in gat. Fira-ti voi sa fiti de manelari !

Stia de unde proveneau aceste Dube Spatiale, cele mai multe erau din zona Planetei Manelaria. De acolo proveneau si ultimii mecanici spatiali care-si batusera joc de Loganul lui zburator! Nenorocita specie de oameni traiau doar acolo! Nu aveau decat vreo cateva ocupatiuni din care-si castigau umila existenta de zi cu zi. Cei mai multi furau nimicuri, aia cu mai multa scoala.... vorba vine, majoritatea erau semi-analfabeti, ajungeau mecanici spatiali si pe ce puneau mana stricau. Cei care nu reuseau sa se faca mecanici, adica erau pana la urma respinsi dupa ce distrugeau un numar impresionant de motoare, ajungeau soferi de Duba Spatiala, niste imputite de masini zburatoare care carau claie peste gramada muncitori zilieri in toate partile Galaxiei. Toate incarcate peste capacitate si conduse bezmetic!

Majoritatea manelarilor munceau cu ziua, de obicei la negru, multi nici nu-si incasau banii, adica isi luau tzeapa de la uratii de klingonieni (astia erau cei mai tzepari dintre toti dar numai ei detineau cele mai manoase contracte galactice!) si faceau muncile cele mai murdare si mai josnice. Numai de acolo, de pe Manelaria cea saraca si zgomotoasa se puteau recruta zilieri pentru cea mai josnica si mai periculoasa munca din Galaxie, mulsul de Yaci Uranieni. Acestia dadeau mult cautatul lapte gros de yac flocos, specie care crestea numai pe planeta Uranus. Traiau liberi, nimeni nu-i putea vreodata obliga sa stea in acelasi loc, erau extrem de greu de prins, imposibil de legat dar si mai greu de muls. Niste bestii uriase si urat mirositoare, aveau pe ele un par atat de flocos incat era o adevarata arta sa le gasesti ugerul miniscul dupa care in timp ce se zbateau de mama focului, trebuia sa obti putinul lapte atent sa nu-ti zboare galeata in vantul cumplit de pe Uranus! Un adevarat supliciu, se spunea ca abia dupa 10 ani de ucenicie puteai sa mulgi prima ta galeata de lapte si-ti mai trebuiau inca 5 ani sa inveti cum sa n-o versi !

Lichidul gros pe care-l dadeau se numeste Gheee si ori se bea direct, pentru cine are matzele tari (in general klingonienii erau singurii care rezistau), ori din el se extrage renumitul Alcool de Gheee (sau Gheee alcoolizat, multi spun numai Gheee caci oricum, pe nimeni nu l-a dus matzele sa-l bea crud) dupa care se dadeau in vant toti betivii Galaxiei.

Dubele astea care carau mulgatori de Yaci flocosi erau cele mai periculoase. O data pentru ca erau conduse de Manelari si a doua oara pentru ca erau incarcate peste masura cu muncitori si galeti goale! Niste inconstienti cu totii, mureau pe capete pe drumurile proaste ale Galaxiei pentru ca nici unul nu-si putea permite autostrazile internationale drepte, perfecte dar scumpe!

Scapa Momol si de asta data ca prin urechile acului dupa care arunca o privire cursului qvadridimensional hakuit de la Goagal (in vremea aia Torentii capatara proportii gigantice de Niagara, orice gaseai pe ei!) curs care-i arata corectia necesara cu mici semnale verzi. Incidentul il abatuse usor de la calea dreapta si asa ajunse sa treaca pe langa Planeta Urechilor de Tabla, exact locul pe care-l ocolea intotdeauna.

De mult nu mai trecuse el pe acolo ! Parca si uitase drumul. Fusese o vreme cand locul i se parea atat de familiar, cand parca se simtea ca acasa! Acum se uita prin geamurile Loganului Spatial la ovala Planeta a Urechilor de Tabla ca la ceva strain, indepartat, extraterestru. I se facu dor de sunetul prost, din ala de care te doare capul si-ti vine sa versi, brut dar onest ! ...Ce vremuri frumoase!

Pe aceasta planeta salastuia un personaj celebru pe nume intreg, „Rak si Vrejul de Fasole”. Acest straniu Rak nu era nascut pe acea uriasa planeta ovala ci undeva la marginea Galaxiei, pe micuta planeta rotunda situata in zona de granita denumita Arara.

Isi aduse aminte Momol cand il vazu acum multe milenii pe mai tanarul Rak abia venit cu boccelutza in mana de pe Arara. La inceput fusesera buni prieteni si nu trecea o rotatie planetara sa nu se intalneasca la vreo beuta de Gheee alcoolizat.

La inceput Rak era cunoscut simplu, doar prin numele de Rak si atat! Abia mai tarziu i se adauga si denumirea, „Vrejul de Fasole”.
Nimeni nu stia de ce ?! Exista doar o banuiala si aceasta era legata de firea dualista a acestui venetic de pe Arara. Cica in el salastuiau doua fiinte opuse, una prietenoasa si amabila, cealalta rea, uneltitoare si pizmoasa. La inceput numai cea buna se arata lumii cat si fostului sau prieten, Momol (cu care beau impreuna Gheee alcoolizat cat era ziulica de lungaa ascultand sunet prost din boxe mici). Dar cu timpul, de cand daduse de bani si putere, cealalta fiinta iesise la suprafata, probabilul motiv pentru care se rupse relatia dintre ei. Oricum, nimeni nu stia cu cetitudine, doar presupuneri care stim, doi bani nu valoreaza.

De multa vreme Momol nu mai trecea pe la el, amar de ani galactici se dusera si doar foarte rar i se intampla sa mai intersecteze planeta unde salastuia Rak. Insa de fiecare data Momol vedea de pe orbita toate luminile aprinse si auzea sunet de bairam. Se pare, Rak al nostru....sau Vrejul de Fasole (nimeni nu-si mai da seama) incepuse sa prinda gustul chermezelor unde se consuma din belsug toate felurile de Gheee alcoolizat. Rak avea bani si isi trata frumos musafirii, dealtfel multi veneau chiar si de pe planeta Digitalia la Gheee pe deamoaca. Toata lumea invatase, cand anunta Rak un bairam, se lasa cu mult Gheee turnat pe beregatile tzutzerilor care erau nelipsiti la tot ce putea fi mai pe gratis si mai la pleashca. Toate pomenile si parastasele de la Vrejul de Fasole erau culmea incununarii si de multe ori jurai ca-i parastasul Sunetului Mort sau nunta Urechilor de Tabla atat de stralucitor era totul, atat de glorios arata din afara!

Momol avand doar luminile cadranelor de bord vedea deja sa citeasca pana si caractere de un milimetru din cauza luminii aurii ce-i intra in valuri pe hublourile laterale dinspre Planeta Urechilor de Tabla. Sunetul Prost umplea pana departe spatiul din jurul bairam-parastasului dat de faimosul „Rak si Vrejul de Fasole”, chihaieli si chiuieli se auzeau de la petrecaretii incinsi in Hora Binara si Perinitza Digitala, boxele mici si cutiile mari duduiau de te mirai ce Sunet mic iese din asemenea gagalici si ce distorsiuni colosale zgaltaie panourile absorbante din floc mitzos de yac uranian (extrem de scumpe!) si bibelourile utrasonice agatate peste tot in Palatul aurit al lui Rak !

Si dupa cum glasuie un proverb american venit din negura vremurilor, „O petrecere pare mai interesanta daca este auzita prin peretele vecinului”, se gandi inteleptul Momol inghitind in sec la gandul unui Gheee rece in care plescaiesc multe cuburi de gheatza albastra de pe planeta Aqua.
La gandul vremurilor apuse, Momol incerca un sentiment de nostalgie insa brusc fu alungat de senzatia Sunetului Prost pe care trebuise pe vremuri sa-l consume cu nesatz, tanar si inconstient cum era pe atunci cand aproape facuse o alergie cronica! Greu reusise sa se trateze dupa aceea, moment in care o intalnise pe Printesa Terfelina care membra a Ordinului Asistentelor Universale, ii aducea pe vremea aia ceaiul din Flori de Hertzi la pat si ii punea comprese cu zeama de wow&flutter pe frunte !

Zgomotoasa si petrecareata, Planeta Urechilor de Tabla ramase in urma, zgomotul se diminua, luminile parca mureau lent in imensitatea neagra si rece a Universului iar Momol se aseza confortabil in fotoliul Loganului Spatial langa aburii unei cafele frecventzometrice, calda si amara in timp ce introdu la radiocasetofonul navei, o caseta TDK (NOS) cu muzica de Bach.

Asa se termina si episodul 4 in care, asa cum am spus si la inceput, nu s-a intamplat nimic.
"Tinereţea este o noţiune, biologia un adevăr. Ele împreună dau dimensiunea existenţei"(Geo Bogza)

Kostas
Posts: 1479
Joined: 03 Oct 2008, 16:23

Re: FILME

Post by Kostas »

Ehee, pe vremuri Momol si-a pierdut ani buni din viata printre reciclatorii de roboti si cautatorii de recompense, sortand mii de containere pentru a descoperii un preamplificator de doza bun in interiorul unei trancote proaste sau recicland cablurile din cupru de calitate ale unei baze spatiale parasite. Din aceste motive, puterile i-au mai scazut si era nevoit sa se injecteze cu ulei de sarpe si sa se hraneazca cu zeama de oscoane dar, in compensatie i se ascutise insa intuitia. Putea mirosi un aparat audio bun de la mii de kilometrii, chiar cand acesta zacea intr-un cufar al unei vrajitoare retrasa in pestera adanca a anei planete pantecoase si ostile. Putea recompune un amplificator trecut printr-o explozie cu riscul de a se iradia ireversibil. De aceea era urmarit permanent de fosti si viitori prieteni care doreau sa afle cu o clipa mai devreme ce pune la cale, ce a mai descoperit si pe unde a mai umblat. :D
"Muzica este un răspuns căruia nu i s-a pus nici o întrebare". - Nichita Stănescu

Kostas
Posts: 1479
Joined: 03 Oct 2008, 16:23

Re: FILME

Post by Kostas »

Momol a fost declarat terorist spatial dupa explozia planetei Digitalia.

http://www.thatericalper.com/wp-content ... h-star.jpg" onclick="window.open(this.href);return false;

El platise o echipa de fluierasi si calusari gorjeni sa cante si sa joace pana cand dac-urile planetei vor ceda si intreg sistemul de codare decodare va crapa - ceea ce a dus la explozia planetei. :D
"Muzica este un răspuns căruia nu i s-a pus nici o întrebare". - Nichita Stănescu

User avatar
momolo
Moderator
Posts: 14345
Joined: 02 Oct 2008, 10:11
Location: Bucuresti

Re: SF audiofil si trancotar

Post by momolo »

Topicul a fost supus operatiei de fisiune ceruta de fanii genului, astfel, acum se afla (corectat gramatical, atat cat a fost in stare autorul aflat in rarele lui momente de luciditate), pus gratis la indemana tuturor cititorilor fan-clubului SF.

La finalul fiecarui episod scrie cu litere rosii:

"Orice asemanare cu personaje si fapte reale este pur intamplatoare."
"Tinereţea este o noţiune, biologia un adevăr. Ele împreună dau dimensiunea existenţei"(Geo Bogza)

User avatar
SOLO
Moderator
Posts: 1768
Joined: 25 Sep 2008, 22:42
Location: Milan

Re: SF audiofil si trancotar ( "Aventurile lui Momol" )

Post by SOLO »

Bravo !
Every foot from the wall adds 1000$ to the sound
*Doneaza pentru libertatea si sustenabilitatea forumului

User avatar
momolo
Moderator
Posts: 14345
Joined: 02 Oct 2008, 10:11
Location: Bucuresti

Re: SF audiofil si trancotar ( "Aventurile lui Momol" )

Post by momolo »

(de obicei) Bravo se spune la magari.
Asa zicea bunica.
"Tinereţea este o noţiune, biologia un adevăr. Ele împreună dau dimensiunea existenţei"(Geo Bogza)

Post Reply