FESTIVAL ENESCU BUCURESTI
ORCHESTRE DE PARIS
Sala Mare a Palatului
Dirijor : PAAVO JÄRVI
Program :
G. Enescu – Simfonia nr. 1 în Mi bemol Major op. 13
S. Prokofiev – Simfonia nr. 5 în Si bemol Major op. 100



http://adevarul.ro/news/festivalul-geor ... index.html" onclick="window.open(this.href);return false;Suntem îngrijoraţi pentru viitorul Festivalului! Şi totuşi, bucuria acestui început a fost agrementată şi de îngrijorări, de întrebări fireşti, de răspunsuri ne-lămuritoare expuse pe parcursul celor două conferinţe de presă care au precedat deschiderea Festivalului, conferinţă de presă şi discursuri susţinute de câţiva dintre oficialii manifestărilor. Ingrijorător a fost acel statement formulat la scenă deschisă de Barenboim însuşi, scandând „Festivalul Enescu, veşnic!” Este o credinţă? Este un avertisment? O nelinişte? Nu pot să nu constat, nu există o poziţie oficială emisă de stat, de guvern, faţă de Festivalul Enescu, de viitorul acestuia. Trebuie exprimată o asemenea poziţie ? Desigur! In condiţiile actuale. Căci sunt cunoscute precedentele în parte fericite, în parte nefericite, legate de istoria de 55 de ani a Festivalului enescian al muzicii. A fost înfiinţat, promovat şi exploatat drept instrument al propagandei unui regim politic care căuta a-şi încropi o anume legitimitate. Observând partea muzicală, artistică, câştigurile pentru publicul românesc au fost imense! O demonstrează suita imprimărilor discografice produse de Societatea Română de Radiodifuziune, imprimări live în variantă CD care reiau concertele primelor două ediţii ale Festivalului, cele ale anilor ’58 şi ’61. Festivalul enescian al muzicii, o instituţie publică susţinută din bani publici. A fost, a rămas şi trebuie să rămână o instituţie susţinută din bani publici. Iar parteneriatul public-privat nu poate fi decât bine-venit. Chiar dacă instituţia mecenatului nu are la noi o importantă tradiţie. In mod cert, istoria ultimelor două decenii, a ultimelor zece ediţii, a adus o nouă atitudine publică, o nouă percepţie, faţă de această importantă manifestare. Festivalul a devenit un veritabil brand de ţară. A devenit un preţios bun public, o poartă către lume pentru muzica enesciană, pentru valorile ţării. Este firesc să cunoaştem poziţia oficială faţă de instituţia Festivalului şi Concursului Internaţional George Enescu. Sper că nu va întârzia să apară. Căci la casele cele serioase contractele artistice se încheie cu doi, cu trei ani înainte!