brighty, imi pare rau ca scrii rar pe aici !
brighty wrote:Poate va mai amintiti de magazinul Koleus de la pasajul Obor, unde gaseai mai ales televizoare si video; acolo am vazut prin '92 un model VHS player GoldStar langa un recorder JVC; JVC-ul, in comparatie, era subtire ca lama pe langa GoldStar-ul ala!
uitasem total de acel magazin !
brighty wrote:Era JVC (Alltrom) pe Calea Victoriei, intr-o locatie mica si neinspirata, unde am ramas perplex ce bine se auzea un disc vinyl Electrecord cu Mirabela Dauer pe un pick-up al unei combine ce tocmai se proba
Ce trista era locatia mereu pustie ! Si inghesuit, un loc neinspirat dar tin minte ca au supravietuit acolo mai mult decat multi altii.
De acolo mi-am luat primul meu cassdeck nou-nout in lada cu prospect, acte si garantie! Era un cap de serie de la JVC (Technics nu voiam pentru ca mi se pareau prea goale pe dinauntru si prea usoare!
), 3 capete, dual capstan, masca metalica eloxata in negru, naveta spatiala, vanzatorul spunea ca el nu stie sa umble ca sa mi-l probeze
. As putea scrie o nuvela cum am ajuns eu sa-mi cumpar acel deck exemplarul numaru 3 in Romania (adica au fost cu totul, in total numai 3 bucati!). Tin minte ca banii erau foarte devalorizati si suma necesara forma o adevarata gramada care ar fi trebuit carata cu "punga de un leu" dar avand in vedere riscurile eu i-am indesat intr-o geaca de blugi oropsita de parca eram gravid si am "nascut" la JVC pe tejghea !
Tin minte ca atunci cand le-am zis ca vreau sa cumpar si am adus banii au incuiat usa magazinului cat timp "am nascut"
Nu mai spun ce aventuri am avut sa fac rost de bani (o parte imprumutati), cum am aflat defapt ca acel deck se afla acolo la vanzare desi, evident, nu era expus.... Retin ca ceilalti posesori erau personaje grele ale zilei, gen patron mare sau mare director de nustiu ce companie, iar eu, un pinguin in blugi rupti venisem sa le cumpar OZN-ul cu geaca umflata de bani, majoritatea in maruntis! Povestea e interesanta deoarece la cumparare mi-au dat un card cu care aveam dreptul sa joc o noapte la cazinoul de pe calea Victoriei, Casa Vernescu !....Unde am fost sa-mi folosesc cardul dupa o vreme de la cumpararea deck-ului... si nu mai spun ce boacane am facut acolo precum Mister Bean !
brighty wrote:Philips-ul de pe Calea Victoriei colt cu General Berthelot, magazin decent, sobru, cu multe combine audio si televizoare, dar in care odata am avut stupefactia sa aud manele dintr-una din combinele lor
Imi aduc aminte, intram rar deoarece nu merita nici vizita "de muzeu". Nu-mi placeau plasticele Philips, usoare, urate si foarte, foarte scumpe. Cred ca aia aveau cele mai nesimtite preturi raportate la ceea ce ofereau si magazinul ala statea numai gol iar vanzatorii erau prosti si scarbosi cand vedeau ca-i "deranjeaza" vreun potential client. Chiar ma intrebam cine cumpara plasticele alea dubioase de la Philips la asa preturi cand concurenta japoneza oferea (inca!) aparate de calitate ?!
Dar, daca nu ma insel, nimeni nu a spus ceva despre faimosul magazinas mic de la "coada calului", Universitate, daca nu ma insel "Master HiFi" unde lucrau aproximativ 3...4 vanzatori "doctori" in ale HiFi-ului si foarte diferiti ca atitudine fatza de potentialii cumparatori. Unul te dadea afara de cum intrai pe usa (cu intrebarea daca ai bani in buzunar sau numai ai venit sa te afli in treaba ?
), altul era amabil si intra in vorba cu tine avand mereu chef de conversatie si intrai acolo pentru cinci minute plecand dupa doua ore, de obicei gasind un grup constant de chibitzi pregatiti oricand sa indrume orice potential cumparator, altul la costum elegant avea o atitudine profesionala fiind culmea, si cel mai tanar dintre ei si ulterior si-a facut magazinul propriu undeva intr-un spatiu inchiriat in fostul sediu de la Senia, Sala Palatului, vanzand o marca obscura (dar scumpa!) daneza, probabil printre primii care au incercat sa vanda "la strada" firme audiofile si nu numai marci de mari concerne multinationale, adica de cele despre care am amintit cu totii aici.
brighty wrote:Pare de neinteles alegerea multora pentru coreeni si de fapt pentru tot felul de marci 'chinezofile' insa eu cred ca nu doar criza economica si punga stransa sunt motivele pentru care se opteaza pentru sclipiciuri la pret mic. Lumea in general, aici si in alte tari, s-a schimbat radical in gusturi, preferinte, chiar si in caracter, mod de viata, atitudini sociale de cel putin 10 ani incoace... Standardele si exigentele de calitate au coborat dramatic in favoarea luxului si al stilului care imita luxul. Nu conteaza cum suna sau cum se vede, conteaza sa ia fatza cu aspectul poleit, sclipicios si mai ales slim! Totul cat mai subtire! Intri intr-un magazin gen Altex si ai senzatia, vazand telefoanele, sistemele home cinema, televizoarele, BluRay playerele si altele ca ai nimerit intr-un magazin pentru dame! Si amintiti-va, faceti un mic efort de memorie, ca oricum pe aici suntem forumisti mai degraba de gen masculin: acum 20 de ani, electronicele erau apanajul barbatilor, cu aparate mari, negre, grele, dar super functionale, in vreme ce sexul frumos avea alte pasiuni si preocupari... Poate parea bizar, dar iata, s-a produs o mutatie: acum femeile 'dicteaza' producatorilor CE anume sa proiecteze, CUM sa arate produsele si CAT compromis sa faca pentru a nu afecta stilul deluxe al aparatului.
in opinia mea ai dreptate si e foarte interesanta observatia cum ca lumea "se feminizeaza" si observatia ca ceea ce se petrece nu este restrans la o tara sau zona ci e un fenomen mondial.
Am observat si eu ca la dame plac aparatele cat mai mici, cat mai subtiri ("slim"), cat mai sclipicioase dar si simple. Oricum, ce pot spune in mod categoric, la dame nu plac aparatele hifi si audiofile mari, grele, masive, care degaja caldura, complicate si in mod categoric, nici una nu vrea sa vada "fire" prin casa!
(adica aparatele wireless au mare succes la populatia feminina) Deasemenea si cu boxele care in ultimul deceniu au avut tendinta sa devina cat mai subtiri. Cunosc persoane cu totul pe dinafara de ceea ce ne pasioneaza pe noi aici si care in decizia de a alege si cumpara un sistem audio de regula surround sau ceva "de dormitor" care poate fi si stereo dar trebuie sa mearga cu iPod-ul si mp3, acestia isi lasa decizia la bunul plac al consoartei care are intotdeauna un cuvant de zis si care intotdeauna cauta orice este mic, subtire si ocupa putin loc sau mai degraba.... "sa nu se vada!". Sunetul nu are nici o importanta, am vazut probe la sisteme din astea cu familia in jurul chinezariei (sau
ceva brand koreean fabricat in China, asta e deja lux!) care scotea niste zgomote sinistre nefiind vorba de notiunea de muzica sau sunet ci de poluare sonora, zgomot, si nici unul nu parea afectat, dimpotriva, cu totii se uitau la aspect, luminite (albastre) si facilitati, adica daca se poate sa mearga singure fara nici un reglaj si nici o stiinta de butonare ! Si sa le faca pe toate avand puterea "PMPO" de cati mai multi wati ! (pe hartie, evident, iar cum distorsiunile fac orice sa para mai puternic=zgomotos, treaba e rezolvata cu vreo 2 wati !
)
Iar cat priveste decizia in "mana" copiilor, un mare adevar ! Deja e lucru banal prin companiile de publicitate ca atunci cand reusesti sa te adresezi cu reklama la copii si reusesti sa-i cuceresti pe acestia, parintii vor urma tot ce vrea copilul.
Cu totii cand trecem prin supermarket auzim in jur copii care vor de pe raft exact ce au vazut in reklamele TV (alea date cel mai mult la TV in care copilul mananca iaurtul sau mezelul) si parintii in 99% din cazuri le fac pe plac, chit ca produsul respectiv alimentar este o mizerie chimicala si multi stiu asta...
In opinia mea fenomenul "dictaturii" copiilor se vede cel mai bine la americani si cred ca de acolo a plecat pentru ca in realitate lumea s-a americanizat (zic asta cand privesc ca pana si britanicii, de obicei cu staif, aparte, au inceput sa se americanizeze in limbaj, comportament, filme, etc! Pe britanici i-as fi considerat ultima reduta impotriva americanizarii....dar vedem ce se petrece...). Nu stiu daca ati observat, in ultima vreme cele mai mari succese cinematografice sunt ale filmelor pentru copii. Studii sociale au aratat la americani ca cinematografia (de sala) e practic salvata de copii, oamenii maturi nu prea mai au chef sa mearga "la sala" mai ales ca exista atatea scule super performante pentru acasa ("home cinema") insa copiii ii trag pe parinti acolo si acestia au observat ca drumul cu puradeii la cinema ii incanta pe acestia, peste masura, chestie pe care nu ar obtine-o niciodata la domiciliu.
Prostu' invata pe pielea lui, desteptu' pe-a altuia.
. Provincia e zero in materie de desfacere a firmelor audio de orice fel. Rusine! Bucurestiul e plin de toate, si cate ceva prin Cluj, Brasov, Timisoara..In Iasi, s a deschis acum ceva ani un magazinas in care vindeau Denon, Marantz , televizoare CRT Loewe si boxe home cinema printre care Mirage, Dali si alte trompete, dar a rezistat pe piata doar 2 luni! Faliment! Si pe atunci totusi mija bunastarea ..latifundiara, ce va imbogati cu 500% multi romanasi 
, dar interesul pentru cultura si audiofilie NULE..singurele branduri celebre, numim aici Harman Kardon si Becker din Hhaudi, Bie mwieu si Mertanuri 
Acolo gaseai orice, de la tigai si furculite pana la electronice. Atmosfera era foarte dichisita, dar marfa era tare scumpa! Tin minte si acum gramezile de boomboxuri care mai de care mai exotice care se inghesuiau pe rafturi... iar modelele alea nu erau de gasit prin alte magazine gen Panasonic-Technics sau Sony Center! La Gepa am vazut pt prima data un walkman subtire cat o foita, cu un motoras minuscul si cu autoreverse. Piesele erau deosebit de fine, incredibila lucratura, se puteau intrezari contactele si circuitele care pareau de-a dreptul extraterestre in comparatie cu cele ale unor walkman-uri obisnuite!! Nu mai retin marca, dar cu siguranta nu era populara, o marca exotica si obscura oricum. Tot la Gepa am vazut primele CDuri originale EMI in viata mea, intr-o vreme cand casetele pirat faceau inca legea prin Bucuresti. Duran Duran, Blondie, David Bowie, Paul McCartney, The Beatles... ceva de vis! Scumpe si astea, nu te apropiai.
, era Philips-ul de pe Calea Victoriei colt cu General Berthelot, magazin decent, sobru, cu multe combine audio si televizoare, dar in care odata am avut stupefactia sa aud manele dintr-una din combinele lor, asta intr-o vreme cand genul asta era considerat infam, nu ca astazi 
, mai era Sharp, care avea un magazin vis-a-vis de Bucur Obor, plin de cass-deck-uri si aparate superbe, insa nu prea intra lumea pe la ei si n-au avut viata lunga 
