http://www.gandul.info/stiri/motivare-i ... t-12872343" onclick="window.open(this.href);return false;MOTIVARE INCREDIBILĂ a judecătorului care a decis ca TORŢIONARUL disidentului Ursu să NU FIE ANCHETAT: „Opoziţia victimei faţă de regimul comunist a fost nesemnificativă. Şi-a făcut concediile în străinătate, a fost privilegiat”
http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1052 ... e-ursu.htm" onclick="window.open(this.href);return false;
Intamplarea face sa fi cunoscut persoanele implicate direct in acest caz deoarece ma aflam la un moment dat in practica (imediat dupa ce s-a intamplat totul) la institutul de proiectare de unde a fost arestat Gheorghe Ursu. Am vazut-o si pe aia care l-a turnat si am aflat ca defapt a fost un complot al fostilor lui colegi de munca. Ursu era sef de colectiv si era exigent, le pretindea sa munceasca, nu sa chiuleasca. Pe vremurile alea in genul ala de institut de proiectare era viata buna (mai cu seama in anii 70), acolo erau angajati "pilosii", in mare parte rude, copii, neveste de tovarasi, salariile erau de multe ori suplimentate de asazise "acorduri", bani suplimentari in urma platirii proiectelor, prime diverse, etc. Programul de lucru nu era strict precum la fabrica, defapt depindea de directori insa salariatii aveau libertate, multi chiuleau la greu, mai nimeni nu "statea la program", pe scurt, in perioada comunista era viata buna in astfel de institute. Gheorghe Ursu era un tip interesant, inteligent, cunostea multe, era preocupat si de altceva inafara de existenta animalica, era deasupra mediocritatii din jur. Cu timpul a intrat in conflict cu anumiti subalterni colegi de munca deoarece pretindea seriozitate si respect pentru ceea ce faceau (proiectare). Asa ca pe Ursu l-au terminat mediocrii si putorile din jurul lui. Pe vremea aia, anii 80 deja se vorbea destul de liber, oamenii faceau chiar si la serviciu glume cu Ceausescu, colectivele erau intesate de turnatori care dadeau rapoarte lunare la Securitate pentru care erau platiti cu aproximativ 3000 lei pe luna, adica un salariu suplimentar. Insa Securitatea nu facea nimic, nu se lua de aia care spuneau bancuri (cand intrau dimineata in birou), practic pana si securistii se faceau ca fac, asta era societatea romaneasca a anilor 80. Insa, in momentul cand un cetatean depunea reclamatie scrisa oficial la Securitate, atunci sistemul era obligat sa intervina. In cazul lui Ursu nu ar fi intervenit, l-ar fi tinut sub observatie. Insa a existat un complot al catorva colegi subalterni, din ce am aflat eu 3 au fost implicati din care o individa (desenatoare tehnica) a depus oficial reclamatia in urma careia "organele" au fost puse in situatia sa intervina. Se pare ca pe astia Ursu ii pusese la disciplina, le-a taiat niste bani de la "acord", ii mustruluia pentru prea mult chiul, ceva de genul asta. Asa ca jegurile astea umane s-au gandit cum sa-si sape seful de colectiv.... si l-au terminat (dovada fiind jurnalul pe care i l-au sustras din dulapiorul de sub planseta). Tot din relatari de la fata locului am aflat ca proastele astea (din cei 3, doua erau femei) s-au speriat cand au vazut ce a urmat, Gh. Ursu ridicat de Militie si apoi s-a auzit zvonul ca il bateau, dupa care s-a declarat moartea acestuia. Atunci mare majoritate din oamenii de la intitut i-au acuzat tacit si marginalizat pe cei 3 turnatori, culmea, chiar secretarul PCR pe institutie (un om extrem de cumsecade) era revoltat si daramat de toata intamplarea. Pe vremea aia era cumva o situatie asemanatoare cu cea de azi, toata lumea stia, toata lumea incalca legea in frunte cu cei care cica trebuiau sa o respecte insa nimic nu se intampla pana cand aparea un cetatean care sa depuna o declaratie oficiala.
Dupa parerea mea si dupa ceea ce am aflat, Securitatea si "organele" nu aveau de gand nimic cu Ursu, il tineau probabil doar sub observatie insa a aparut complotul colegilor de munca, tradatorilor care mancau cu el din aceeasi strachina. Atunci "organele" au trebuit sa actioneze, cazul fiind vechi. Intradevar, pe motiv de detinere de valuta l-au arestat, defapt intai l-au luat cu duba si apoi i-au facut perchezitie la domiciliu unde inevitabil i-au gasit niste valuta (el fusese de mai multe ori prin concedii in strainatate de unde i-au ramas diversi bani, maruntis - legea spunea ca si daca detineai 2 dolari erai pasibil de puscarie!), se pare in sume extrem de mici, ceva monezi si hartii de mica valoare. Asta a fost motivul oficial, asa se lucra pe atunci, nu te aresta nimeni oficial pentru opinii politice, ti se punea in carca ceva penal clasic.
Ghinionul lui Gh. Ursu a fost cu inima, se pare avea probleme la inima (nu stia) si evident, nu a rezistat la bataie. Pe atunci bataia era ceva firesc in beciurile Militiei. Era om inteligent si stia ce sa spuna ca sa atinga, de unde si i s-a tras, probabil le-a spus alora ceva care i-a durut si astia au dat mai tare cu pumnii si sacii de nisip. Un lucru pe care putini il stiu, in vremurile anilor 70 si chiar 80 cand se mai stransese surubul, lumea era sloboda la gura, toti vorbeau impotriva lui Ceausescu, spuneau bancuri, criticau si faceau misto. Ursu era slobod la gura, toti isi aduc aminte ca nu-si ascundea ideile, dimpotriva, nu era secret pentru nimeni. Reclamatia oficiala si predarea jurnalului l-au infundat.
In fine, ar fi multe de povestit, atat cat imi aduc aminte. In opinia mea acest caz e mai degraba unul al tradarii si mizeriei umane decat politic. Ursu a fost facut dizident de catre radio Europa Libera si presa occidentala, el nefiind in fapt un dizident autentic ci doar un om intelectual inteligent care traia destul de bine intr-un regim comunist destul de tolerant. Trebuie spus adevarul, regimul ceausist a fost special, greu de descris pentru cineva care nu a trait atunci. In anii 70-80 viata intr-un institut de proiectare cum a fost acela unde a lucrat Gh. Ursu a fost foarte buna.
Nu vreau sa apar decizia judecatorului aceluia, fara indoiala toti cei implicati din partea Securitatii si Militiei in acest caz sunt vinovati insa Gh. Ursu nu a fost un dizident, a fost doar un intelectual de calitate care a protestat doar pasiv, verbal si in scris intre oameni cunoscuti asa cum in vremea anilor comunismului existau la lumina zilei destui oameni asemanatori in DDR, Cehoslovacia, Ungaria fara sa pateasca nimic din partea regimurilor de acolo. Nu ar fi patit nimic nici din partea Securitatii daca nu ar fi fost la mijloc tradarea si mizeria umana tipic romaneasca. Balada Miorita are totusi un inteles.