Spovedania unui invins

Analogic, digital, sisteme audio, casti, revelatii si review-uri
User avatar
biosecurit
Posts: 19
Joined: 18 Aug 2015, 12:15

Spovedania unui invins

Post by biosecurit »

Titlul original: "De ce nu mai am o statie".

"Dupa multi ani am reinceput sa ascult muzica. A trebuit sa platesc un pret greu: sa renunt la cele 2-3 instalatii de inalt nivel pe care le aveam in casa. Putine si simple sunt lucrurile care au ramas, conectate intre ele cu fire de citiva euro, amplificatoare de o anumita virsta sau gindite pentru home video.
Nu stiu daca altii au chef sa citeasca despre experienta mea, care a trecut prin marci clasice (Spectral, Electrocompaniet, Audio Research, Proac, Spendor, Rogers), vintage (Imf, Grundig ecc...), cit si unii italieni mai mult sau mai putin cunoscuti (Sonus Faber, Strateg, Aloia, ecc...).

Sunt constient ca acum ascult in general MAI PROST decit inainte, dar sufletul meu si-a gasit pacea de multe luni, deoarece asteptarile legate de calitatea sunetului au coborit in mod drastic si in mine s-a renascut o mare curiozitate de a sti ce se afla in numeroasele discuri pe care le cumpar.

Cum s-a ajuns la asta? Iata pasii principali.

- Mi-am dat seama ca in masina reuseam sa ma concentrez asupra continutului muzical mult mai mult decit imi era posibil in fata unei instalatii esoterice. In masina ascultam muzica (cintind cu voce tare) iar acasa sau la magazin ascultam instalatia.

- Am asistat la inregistrarea unui disc. Cu masterul acestei inregistrari am colindat magazine esoterice si casele prietenilor, fara a putea recunoaste specificul acestei
inregistrari, cu toate ca ascultam pe instalatii compuse bine, in magazine de prestigiu. Instalatii care costau peste 100'000 eur. In salile profesionale in care aceasta inregistrare a fost mixata, masterizata si montata, calitatile sonore si tehnice erau mereu usor de recunoscut, chit ca pe scari diverse. Si aceasta, fara nici un cablu special, ezoterisme magice samd.

- Am fost deceptionat de slaba legatura pe care majoritatea constructorilor cunoscuti de mine o au cu lumea inregistrarilor.
Cum pot sti ce au de reprodus daca nu sunt la curent cu timbrul ales de cel care a inregistrat CD-ul? Cum pot construi instalatii hifi fara a avea o idee despre standardele din salile de mixare? Cum pot gindi ca sunt in stare de a ridica acea calitate care - daca stam sa-i ascultam pe ei - lasa de dorit, reproducind bine ceea ce dupa parerea lor a fost inregistrat prost?

Cheia acestui mister nu am gasit-o la nimeni.

--------------------

- Hifi-ul este ceva care pasioneaza si aduce divertisment. Este si o mare sursa de manii. Revistele sunt placute de citit deoarece fantezia pleaca la galop precum citirea unor benzi desenate cu continut erotic. Dar atunci cind intr-o zi, cautind ceva ce nu-mi mai aduc aminte pe un raft dintr-o debara m-am trezit cu o ploaie de caramizi magice, spikes care au costat cit o litografie de-a lui Warhol, cabluri pe vremuri magice si acum depasite de altele si mai magice, m-am intrebat:
In toti acesti ani, flendurile astea m-au ajutat, sau si-au batut joc de mine?
Tind catre ipoteza din urma. Nici macar unul dintre accesorii nu a sugerat vreo compatibilitate, nu a oferit o indicatie tehnica, nu tu un sfat legat de o tipologie de difuzoare sau de unire intre preamplificator si finale. Nimic. E totul lasat pe umerii unui telefon fara fir, discutii pe internet, explicatii magice sau si mai rau, mistere de nepatruns.

- M-am saturat sa pun la punct aparatele si difuzoarele. Seri fara sfirsit in care incercam sa ascult de miile de mici reguli ale pusului la punct, fara sa reusesc sa reglez
elementul cheie al ansamblului, si anume ambientul. Intr-o zi am dus o statie de 1000 de euro intr-un teatru de 1000 de metri patrati. Suna mai bine decit orice instalatie ascultata vreodata in vreo casa. Deci cred ca zecile de mii de euro aruncate pe hifi as fi putut sa le folosesc mai bine cumparind un beci, dind mandat unui profesionist sa-mi proiecteze o camera perfecta din pdv acustic si plasind in interiorul ei o instalatie oarecare de nivel bun. As fi cheltuit mai putin si as fi ascultat mai bine. Din pacate traiesc intr-un apartament normal, cu o familie normala si cu normala dorinta de a asculta muzica fara a fi nevoit sa ies din casa.

...

Tower Records nu mai exista, si noi inca o frecam discutind daca e mai bine vinilul sau CD-ul, daca CD-urile suna mai bine dupa ce au fost puse in congelator sau daca uleiul de rechin uns pe mufe confera lichiditate sunetului. Ce sa mai vorbim, HifI-ul este o lume conservatoare, misterioasa, cu putine inovatii, foarte atenta la marketing si prea putin la realele exigente ale consumatorului.
E o lume care nu da garantii in ceea ce priveste rezultatul. Daca nu merge este deoarece tu nu ai ales cablul just, nu ai gasit amplificatorul corect, deoarece sursa ta sta pe spikes-urile gresite sau deoarece centrala electrica nu-ti da curentul corespunzator.

Ginditi-va la un computer care nu se conecteaza la internet. Ginditi-va ca va intoarceti la magazin si vi se spun aceleasi lucruri pe care ni le spun vinzatorii de Hifi: e din cauza liniei telefonice, trebe sa-ti cumperi o centrala telefonica... E din vina cablului, trebe sa iei un Ethernet de 1000 euro.... Si computerul trebuie sa stea pe un bloc de grafita, acesta din urma sa se odihneasca pe o masa corespunzatoare. Umpluta cu nisip.

EU cred ca le-as da cu computerul in vitrina magazinului. In timp ce aceste lucruri, in domeniul HIFi-ului, sunt considerate a fi frumusetea jocului. Nu inteleg de ce.

-----------------------

- Nu am avut niciodata parte de un vinzator inteligent. Nu am gasit niciodata un vinzator care sa aiba chef de a-mi intelege exigentele, care sa iubeasca muzica, care sa nu ma vada ca pe un drogat bun de muls. Singura exceptie (of, de ce nu l-am ascultat atunci...) : proprietarul unui magazin din Roma. El intelesese mersul si imi propusese: o pereche de Quad, una de LS3/5a si una de Minima. A pus totul impreuna cu niste cablu cu diametru decent, mi-a propus un integrat Sonus Faber sau o pereche de Albarry, si pe urma s-a oprit. Mi-a spus: cheltuiesti prea mult. Opreste-te. Asta este destul pentru a asculta bine muzica buna. Era inteligent. Intelesese ca iubeam muzica, nu vroia sa ma vada ca risc atita.
Nu i-am dat dreptate si am plecat in frustrantul meu voiaj - din fericire cu cale de intoarcere - in infernul HiFi.

- Am vazut prea mult lume legumizata de acest hobby. Nu vorbesc in mod evident de prietenii pe care mi i-am facut pe acest forum sau pe altele... ci de cei care tremura cu privirea pierduta in fata magazinului care are inca storurile trase. Cei care se milogesc de vinzatorul ce nu e de acord sa ia inapoi amplificatorul lor deoarece nimeni nu-l mai vrea si ofera pe el o cifra ridicola pentru ca isi dau seama ca clientul trebuie neaparat sa aiba modelul superior inainte de caderea serii...

- Am avut multe emotii prin intermediul HiFi-ului. Instalatia lui B, de exemplu. A lui A. A lui LC. O alta demult, cu niste Apogee-uri uriase. Dar trebuie sa las jos armele: eu nu sunt in stare sa fac asa ceva. Nici atunci cind am dat la o parte orice frina legata de costuri nu am reusit. Nu stiu s-o fac si mai ales nu VREAU sa invat cum se face.
Ii invidiez pe cei care reusesc, desi trebuie sa subliniez ca marea majoritate a guru-ilor au niste statii de o instabilitate impresionanta. Continue puneri la punct, revolutii in mod continuu, schimbari toata ziua. Nu este pentru mine. Pacat. Pacat ca nu mai exista un vinzator in stare sa te duca pina la satisfactia sanatoasa in acest domeniu.

- Cind imi cumpar un obiect scump am niste asteptari inalte. Si deci gindesc asa: daca acum e ok, daca mai adaug ceva va fi si mai bine: iata upgrade-ul. Daca nu-l faci, esti nefericit, daca il faci, te gindesti imediat la cel succesiv.

- Am descoperit ca in construirea unei instalatii nu am puncte de sosire certe. Necunoscind inregistrarea originala, nu stiu ce trebuie sa caut in rezultatul final. Ce timbrica a fost aleasa in faza de mixare? Ce scena sonora? Citi basi? Ce grosime armonica? Care e criteriul pentru a obtine un rezultat neutru si in acelasi timp placut?

Pe scurt, m-am gindit ca viata e scurta si a dona anii mei unei chestii atit de alunecacioase, contradictorii, discutabile, reversibile, instabile mi se pare o irosire.

Nu vreau sa-i critic pe cei care o fac, evident. Ar fi necinstit si prezumptuos. Sunt sigur ca exista cei care daruiesc anii lor cei mai buni electronicii si o fac fara parere de rau si fara sa aiba dubiul ca ar fi altceva mai important pe lume decit sweet spot-ul.
Exista si o gramada de lume care a transformat acestea intr-o profesiune creativa, inteligenta, pe care o face in mod cinstit, folosind competenta si inteligenta, atit stind de o parte cit si de cealalta a baricadei, ca consumator, ca producator si ca recenzor.

Ce spun eu aici nu este un tras cu mitraliera in populatie. Ca in toate profesiunile, exista cei cu talent, cu inteligenta dar si cu improvizatii, cu necinste, amatori cit si artisti in stare sa creeze opere de arta pe baza componentelor electronice.

Vreau doar sa spun ca PE MINE acesti ani nu m-au dus nicaieri.
Nu am invatat nimic, nici nu mai am o instalatie demna de acest nume.

Deci: stop!
"

----------

Textul a fost conceput si scris/postat inainte de impunerea legislatiei cu "î din a", pe un forum audiofil romanesc defunct de ani buni (hifi & multimedia).
Nu ma lasa inima sa nu transmit mai departe aceasta clipa unica de (alta) sinceritate absoluta si sper sa fiti de acord ca asa ceva sa aude/citeste mai rar, muuult mai rar!

Am pastrat integral, fara nicio modificare, topica frazei, punctuatia si vocabularul/lexicul original al autorului.

Imi pare, doar, rau ca nu stiu (si n-am stiut niciodata) cine este autorul "spovedaniei".
Daca cineva recunoaste textul, contextul si, mai ales, autorul, astept precizari.

Cuvintele de mai sus mi-au prilejuit multe momente de reflectie in decursul timpului. In zeci de ani de muzica si incercari DIY, cautari si teste interminabile, renuntari si inceputuri, am avut destule momente de deziluzie si frustrari personale, asa cum pateste orice om caruia ii pasa de el, de cei din jur si de viata, in general.
Cel care poate transpune in cuvinte momentele de rascruce este un om intelept. Iar intelepciunea trebuie impartasita...
<Appreciation of audio is a completely subjective human experience.> Nelson Pass

User avatar
momolo
Moderator
Posts: 14345
Joined: 02 Oct 2008, 10:11
Location: Bucuresti

Re: Spovedania unui invins

Post by momolo »

biosecurit wrote: asa cum pateste orice om caruia ii pasa de el, de cei din jur si de viata, in general.
judecand dupa textul de mai sus e vorba de un om caruia ii pasa numai de el (si mai ales de pasiunea lui), nu si de ceilalti. Un om care a ars repede, adica a fost consumat de obsesie. Povestea cu vanzatorul din Roma arata ca in dependentza lui de obsesie isi dorea cu ardoare ca cineva sa-l opreasca asa cum un criminal in serie isi doreste pe ascuns sa fie prins si sa-i fie recunoscute crimele. In final un om slab care-si marturiseste slabiciunile.
biosecurit wrote:Cel care poate transpune in cuvinte momentele de rascruce este un om intelept. Iar intelepciunea trebuie impartasita...
greu de definit inteligenta. Poate in final s-ar rezuma la fraza, dupa ce am invatat mult am aflat ca sunt prost.

Textul de mai sus s-ar aplica inclusiv unor oameni pe care-i cunosc si reprezinta (in opinia mea) cea mai buna descriere a ratacirii. Imi pare un om care nu si-a putut infrana (struni, doza) obsesiile si pasiunile. Asta-i o mare problema si evident, nu se reduce numai la domeniul asta. L-as putea asemana chiar cu un om alcoolic, care intr-un moment de luciditate isi da seama cat s-a irosit si cat se iroseste.
Morala pe care o vad eu - trebuie sa existe o masura in toate sau cum spunea bunica, tot ce-i mult, strica!
"Tinereţea este o noţiune, biologia un adevăr. Ele împreună dau dimensiunea existenţei"(Geo Bogza)

User avatar
biosecurit
Posts: 19
Joined: 18 Aug 2015, 12:15

Re: Spovedania unui invins

Post by biosecurit »

Bineinteles ca toate lucrurile sunt discutabile!
Pasiunea pentru muzica si instrumentele care o reproduc este eminamente personala; faptul ca o impartasim sau nu cu ceilalti... este alta poveste...

Acest om a "ars", consumat de pasiune/obsesie/manii, poate nu chiar repede (vorbeste de ani de zile de cautari), dar a ajuns la un moment in care isi poate explica (de fapt ne explica, deoarece nu mai cauta nimic!) cum si-a irosit (dintr-o anumita perspectiva) anii cei mai buni, alergand dupa himere, cautand certitudini, trecand dintr-o convingere intr-alta, marcand snobisme si umilinte, cautand explicatii, apeland cand la stiinta, cand la ezoterisme, avand revelatii si pareri de rau, amintiri si nazuinte.

Mie mi se pare ceva foarte real, aproape prea personal/intim pentru a fi destainuit, apartinand vietii "normale", dincolo de aparente, dialog public si pozitie sociala.

<momolo>, spune-mi ca n-ai regasit in experienta acestui om idei sau momente prin care ai trecut si tu (si noi toti, de altfel), si-atunci pot privi textul si ca o confesiune a unui om slab!

Pasiunea (indiferent in ce domeniu), entuziasmul (uneori fara limite) ce o acompaniaza, aparenta lipsa de logica si ingustarea campului de interes/concentrarea intr-o singura directie ne fac si tari, dar si slabi; depinde cum privesti si ce repere ai...

Asa este: acest om afirma ca s-a oprit din cautari (in acel moment!), insa din experienta personala si a multor altor oameni, pot spune ca nu raman doar nostalgie si amintiri de tot felul, ci si tendinta/imboldul de a relua ceea ce (macar temporar) a facut parte din fiinta ta, te-a subjugat si te-a dus si sus de tot, dar si mai jos decat pe multi altii.

Oamenii sunt masochisti, pana la urma, cautand si placerea, dar si durerea; de ce nu putem trece cu totul, definitiv peste lucrurile care ne-au marcat viata... nu stiu, insa asta este!

Spovedania unui invins se aseamana, intr-un fel, cu cantecul Someone Like You (Adele), unul minunat, insa muuult prea intim (cel putin pentru gustul meu) si care, recunosc, imi raneste putin sensibilitatea si nevoia de intimitate personala.
De aceea, am apreciat "puterea" acestei femei de a-si face publica durerea... O fi fost "slaba", o fi fost "tare"?
<Appreciation of audio is a completely subjective human experience.> Nelson Pass

porto
Posts: 416
Joined: 08 Nov 2008, 04:47
Location: Montreal

Re: Spovedania unui invins

Post by porto »

Pana la un anumit punct si eu ma regasesc in ceea ce spune acest `frate de suferinta ` dar...diferenta intre el si mine este ca eu am cautat mai departe si am ajuns la un anumit rezultat care acum ma multumeste...adica mai lejer spus...acum pot sa stau linistit in fotoliul meu si sa uit de `analiza facuta pe text``...adica ma `scufund ` in muzica ...
Nu pot sa spun nici un moment ca ce am eu ca sunet acum ma multumeste 100% si cred ca niciodata nu voi fi multumit 100% adica sa ating sunetul `ideal` asa cum mi-l inchipui eu ca ar trebui sa fie...
Ce am observat este ca nu ma mai deranjeaza aproape nimic si s-au oprit tendintele de a alerga repede la sistem si sa incerc sa mai `dreg busuiocul` .
Acum ce vad eu este diferenta foarte mare ce o poate da un disc extraordinar fata de un disc mediocru.
Si am ajuns acum sa cumpar discuri scumpe ( in general ) de pe ebay ( in general discuri vintage ) si ce am observat este ca in general discurile scumpe fac diferenta in sensul ca trebuie mers pana la capat si pur si simplu ..prima editie este cea care sclipeste si care sunt cele mai echilibrate ca sunetsi...nu in ultimul rand , ba dimpotriva , aduc bucuria deplinaa muzicii.
Totusi aceste multe cautari au un sens daca treci peste o...bariera...si cine nu trece aceasta bariera pentru el , din pacate , se cheama timp pierdut dar nu la modul absolut...adiac trebuie sa recunoastem ca in aceswte cautari am avut mereu mici victorii dar si multe deceptii si vorbind si de deceptii si de victorii ele impreuna ne-au arata o directie pe care daca o pierzi te poti invarti in cerc si...de aici poate veni resemnarea.
Directia este ca o busola si as vedea o directie prin muzica din salile de concert unde se interpreteaza muzica clasica .( bineinteles )
Si ce cred ca mai conteaza tare mult sunt ( bineinteles ) prietenii adevarati care-ti spun verde in fata ca ceva nu e corect...

User avatar
remoteviewer1
Posts: 925
Joined: 14 May 2011, 11:13
Location: Bucuresti

Re: Spovedania unui invins

Post by remoteviewer1 »

Nu as dori sa ma dau viteaz, de multe ori m-am regasit in trecut, aparent in unele momente, in situatia domnului de mai sus. Insa, asa cum multi exploratori celebri si-au pierdut viata la cativa metri de tabara salvatoare, multi "pasionati" au senzatia de sucombare fiind probabil foarte aproape de un sunet decent. Eu cred ca inafara de fortza majora (camera total potrivnica, boli ale aparatului auditiv sau lipsa crunta de mijloace financiare) doar unele persoane fixiste, incapatanate, mandre pot da gres total intr-un astfel de demers(adica de a construi un sistem de reproducere a muzicii preferate).

Exista din pacate si unele adevaruri in eseul de mai sus (nepotriviri de imepedante si tensiuni intre surse si amplificari, sarcini dificile, lipsa de standardizare, etc.) insa dracul nu e chiar atat de negru in acest domeniu. Daca nu te descurci, cere ajutorul, asta e prima regula ca experienta de viata.

Daca iti place sa experimentezi si sa te joci, poti sa amesteci componente, cabluri, fara nici o jena. Daca nu prea te pricepi (cazul de fata), iei banul (adica bugetul disponibil) si te duci la un dealer ( :lol: nu la ala X, la orice dealer de pe planeta asta, chiar si la ala de la Roma) si ii spui sa iti puna un sistem sa asculti, ii explici ce iti place tie, ce muzica asculti in general, si e imposibil sa nu te atinga un pic la suflet cu ceva de prin debaraua lui sau cu o livrare intr-un interval de timp decent. Daca nu merge la primul, il iei pe urmatorul la rand si tot asa. Sau gasesti vreun "cunoscator" cu un sistem decent pe placul tau, dornic de upgrade, ii cumperi sistemul la cheie si pam pam! Ai rezolvat problema. Ganditi-va daca in lumea auto am cumpara ce ne place pe componente, motor de Reno (economic) cu tren de rulare de la BMW(confortabil si sportiv in acelasi timp), interior de la Audi(cel mai frumos si sclipitor) si cutie de viteze de la Porsche (ce ar schimba treptele ca fulgerul), ce masina are iesi...un rahat carpit.

Totul este sa nu te zgarcesti, sa nu te pripesti, sa ai incredere in unii oameni si sa ai mintea un pic deschisa. Apai daca esti un Dorel de autobaza infumurat (deghizat in om de sotzietate fin cu familie, casa, catel, cariera, etc.-ohooo sunt multi din astia!), ce emana numai citate cu teste de 5 stele citite de pe net, ce ii este lene sa iasa din scorbura proprie, sa compare, sa testeze, sa poarte niste discutii cu diferiti interlocutori pasionati din acelasi domeniu, ce are mintea blocata in zicale gen sunet japonez pitzigaiat, sunet francez aspru, sunet analogic plin de distorsiuni, sunet american vanjos si bubuit, sunet teuton rece si steril, etc., imi pare sincer rau, finalul aventurii "haudiofile" este departe... Macar sa aiba niste rabdare sa citeasca un forum ca acesta de fata, sa descopere caracteristicile minime de a avea un sunet decent in casa...Un scurt abc(in cazul in care dispui de banii necesari-nu se poate scapa fara cateva miutze de euroi minim de obicei, mai sunt si exceptii rare, imi pare rau dar asta e adevarul):
-cauti boxele ce iti plac (iesi din casa, mai bati la usi, vizitezi, compari) si le asculti (de mai multe ori) pe muzica preferata
-la boxele respective atasezi o sursa(in functie de ce format te coafeaza) si un amplificator potrivite, activitate mai usor de realizat cu scule imperecheate fabricate de firme cu traditie in domeniu (sanse mai mari de potriveala);sfaturi poti sa primesti de la dealeri, useri de pe forumurile straine sau autohtone, amici, cunostinte, etc.
-mai adaugi o parte de cablare (poti sa incepi cu solutii clasice, simple, de bun simt ce merg cu respectivele componente)
-gasirea unui rack decent sau a unei improvizatii (daca se poate din lemn) pentru depozitarea sculelor tocmai achizitionate
-ajuns acasa, niste sudoare trebuie consumata cu pozitionarea boxelor cu ruleta in mana
-la sfarsit o perdea groasa, un covor flocos si niste mobila decenta poate imbunatati situatia din nou

Salata de componente cumparate dupa te miri ce motive(oferte, reduceri, stele obtinute, vechituri reciclate) alaturi de ignorarea totala a activitatilor de bun simt din acest hobby(cablare, depozitare, pozitionare), impreuna cu asteptari nerealiste datorate lipsei de experienta in redarea sunetului in propria casa (ureche plimbata la ateneu gadilata de un laptop legat amplificatorul haudiofil de cateva mii de euro-fail!) poate duce numai la situatii frustrante in care iti vine lehamitea.

PS. nu incerca sa iti furi caciula cu ieftineli, sarme de veioza, mega hiper oferte (gen Oppo), pozitionare lipita de perete in camera cu gresie rigips si termopane din belsug, muzica furata, prost inregistrata si alte lucruri stupide ce ignora, dupa cum zice francezu' - "le bon sens paysan", bunul simt (gen boxe imense in camera mica, boxe minuscule in camera mare, boxe insensibile cu amplif pe lampi de 3 W, etc.)
“Without music, life would be a mistake.”― Friedrich Nietzsche

User avatar
momolo
Moderator
Posts: 14345
Joined: 02 Oct 2008, 10:11
Location: Bucuresti

Re: Spovedania unui invins

Post by momolo »

biosecurit wrote:<momolo>, spune-mi ca n-ai regasit in experienta acestui om idei sau momente prin care ai trecut si tu (si noi toti, de altfel)
nu numai ca nu ma regasesc in "confesiunea" de mai mai sus insa genul asta de individ imi trezeste un amestec de mila cu dispret. Nu-i departe de alcoolism sau orice alta dependenta si obsesie bolnava. Parca e spovedania unui drogoman dupa o cura de dezintoxicare cand isi da brusc seama ca si-a irosit viata. Dupa aia il tine o vreme tratamentul si se apuca din nou sa traga pe nas.
biosecurit wrote:Pasiunea (indiferent in ce domeniu), entuziasmul (uneori fara limite) ce o acompaniaza, aparenta lipsa de logica si ingustarea campului de interes/concentrarea intr-o singura directie ne fac si tari, dar si slabi; depinde cum privesti si ce repere ai...
pasiunea e una, ingustarea campului de interes e cu totul alta. Exista oameni pasionati cu un camp de interes aproape fara limite. Ba chiar acestia sunt adevaratii oameni pasionati, restul sunt doar bolnavi ("pasionati") de cate un viciu (sau mai multe). Sa nu confundam pasiunea cu viciul! De exemplu, putem bea oricand un vin sau o tarie buna si asta nu ne face alcoolici. Insa in momentul cand viata ta trece prin sticla, atunci e alta poveste.
biosecurit wrote:Asa este: acest om afirma ca s-a oprit din cautari (in acel moment!)
tocmai asta m-a deranjat in poveste si mi-a dat un semnal de alarma. Ca sa fac o analogie orice alcoolic sau orice fumator se lasa periodic de bautura sau de tigare. Opritul asta din cautari arata tocmai boala dependentzei, viciul maniacal. Maniacii (oameni bolnavi) tocmai prin aceste extreme se caractezeaza, trec de la o stare la alta complet opusa, pun mereu punct "la tot" dupa care o iau de la capat.

In rest e ca in bancul cu pictorul care cere parerea la crocodil, elefant si sarpe despre portretul nevestei lui. Primul ii recomanda un portret cu cat mai multi dinti, al doilea (elefantul) recomanda un portret cu nasul cat mai alungit, daca se poate o trompa si ultimul recomanda un bust fara maini si daca se poate o piele cu solzi. Adica fiecare judeca intreg Universul prin micutul si ingustul sau puncticel de vedere cat o graunta de nisip pe o plaja infinita.
"Tinereţea este o noţiune, biologia un adevăr. Ele împreună dau dimensiunea existenţei"(Geo Bogza)

User avatar
remoteviewer1
Posts: 925
Joined: 14 May 2011, 11:13
Location: Bucuresti

Re: Spovedania unui invins

Post by remoteviewer1 »

Ca in orice domeniu, trebuie sa stii cand sa te opresti...altfel exista riscul ca hobby-ul sa iti consume sufletul si sa se transforme intr-o sursa de frustrari. Eu imi recunosc frustrarea la inceputul carierei cand am adus acasa primul sistem ce canta ca un porc. Problema mea era, fara sa stiu sursa...citisem eu pe forumuri ca cd-ul e bun si nici nu prea stiam multe despre masterizarea muzicii, credeam ca toate cd-urile sunt ok si ar trebui sa sune bine. Aveam o suma de componente si o camera potrivnica ce nu erau compatibile cu muzica. Problema era ca desi nu aveam curaj sa ascult muzica clasica la vremea respectiva, ce se auzea horror, nici muzica contemporana nu era de ascultat. Eram racan si imi luam primele lectii dure. Asa am descoperit forumurile de profil, din nevoia de cunoastere, de evolutie. Nu intelegeam de ce exista multi oameni multumiti de muzica pe care o asculta acasa si eu, dupa ce investisem o suma considerabila (la vremea respectiva), ascultam o tigaie sparta. Puteam sa vand tot si sa ma intorc la zgomotec, insa am persistat in greseala :lol:. La un moment ajunsesem sa am si Accuphase in casa, si sistemul suna tot a tigaie sparta, aici chiar ma enervasem rau. In showroom-urile de profil auzeam un sunet suav, fin, viu, insa la ce preturi...Cred ca la un moment am intrat intr-o hibernare, am lasat sistemul cum era si imi vedeam de viata mea, ascultam periodic muzica, cateodata cateva ore pe saptamana doar.

Am dibuit ca pestele de la cap se impute si am inceput sa schimb surse, una, doua, douazeci si noua...Am inteles, iarasi pe pielea mea, ca sursele digitale bune sunt scumpe, am incercat si vintage. Veneam de la magazin acasa si imi veneam sa le arunc pe geam..., nu ajunsesem sa simt vreo indurare pentru ele. momolo spunea in citat ca era mandru de sunetul sau de acasa si accepta ca exista valoare in alta parte, dar ce faci cand te intorci de la o plimbare cu e-klasse la dacia ta 1310 cu motor cu injectie, ajungi sa o iubesti mai mult? Trebuie sa ajungi la o anumita valoare acasa pentru a-ti aprecia sistemul, adica sa te intorci si tu de la mercedes la o skoda macar. In fine...anii au trecut...sistemele s-au mai schimbat si ele, la fel si camera si am descoperit vinilul inr-un final...de atunci zorii de lumina au invins intunericul in hobby-ul asta. Consider ca mai am mult de invatzat si de evoluat in aceasta audiofilie, insa as observa totusi o deschidere la nou si o dorinta de izbanda personale, ce nu m-a lasat sa las garda jos definitiv.

Am intalnit oameni cu sisteme mult mai scumpe decat al meu, ce ascultau sisteme de peste 100 000k euro(mult mai scumpe decat ale respectivilor) si spuneau ca ale lor suna mai bine, ca ei are cele mai bune boxe, amplificatoare. Nu exista cea mai tare masina, cea mai frumoasa nevasta, cea mai buna bere, cel mai "audiofil" sistem, decat poate in mintea unora. Daca iti faci din audiofilie un scop in viata, risti sa suferi derapaje.Cel mai bine e din toate cat un pic, decat canalizarea pe o singura directie.

Eu nu cred ca trebuie sa ii victimizam sau sa-i condamnam pe cei ce cheltuie sume enorme(pentru unii) in acest hobby, in viata poti cheltui bani multi pe lucruri de 10 ori mai inutile, nu as dori sa le enumar, insa sunt extrem de facil de exemplificat. Un sistem de 100k daca e bine facut poate sa iti aduca clipe fericite cateva zeci de ani, pe langa un Gipan ce se depreciaza cu cateva mii de euro pe luna si mananca bani pe toata durata vietii pe impozite, combustibil, revizii,piese de schimb, etc. La final, dupa 10 ani, il vinzi cu o fractiune din pretul initial, adica pe nimic.

Pentru cine a citit interesat si nu s-a plictisit inca, asta era micul meu graunte de nisip pierdut in marea furtuna din desert. Important este ca personal, povestea mea a fost cu happy-ending si acest lucru se datoreaza si unor amici si cunostinte ce mi-au influentat deciziile direct si indirect. Este vital sa ajugi sa nimeresti gustul sunetului bun, caci atunci nu mai exista cale de intoarcere, in acel moment poti merge doar inainte!
“Without music, life would be a mistake.”― Friedrich Nietzsche

User avatar
doru
Posts: 248
Joined: 16 Oct 2008, 14:28

Re: Spovedania unui invins

Post by doru »

biosecurit wrote: Cel care poate transpune in cuvinte momentele de rascruce este un om intelept. Iar intelepciunea trebuie impartasita...
Desi aceasta fraza a mai fost citata o data, mi s-a parut interesant a o readuce in discutie. Nu fraza propriu-zisa, ci concluzia care se desprinde din ea si care reprezinta in acelasi timp si motivatia impartasirii catre noi a textului-spovedanie al autorului necunoscut, expus in primul post.

Trecand peste caracterul vizibil melodramatic al “spovedaniei” (in ce ma priveste nu sunt de acord cu titlul ales "Spovedania unui invins"), si citind cu atentie textul si ideile expuse, observ o serie de afirmatii contradictorii, unele adevaruri si lucruri de bun-simt, general valabile, amestecate cu multe afirmatii subiective, din care razbat frustrarile exagerate acumulate in timp, fara motive aparent logice.
Cred ca asta e lucrul care, de altfel, m-a “frapat” cel mai mult: logica din spatele unor afirmatii (adica lipsa ei). Logica, din punct de vedere al unor afirmatii facute de un asa-zis audiofil pasionat. Aici, multe lucruri nu prea se leaga.
Avem de-a face cu o persoana care a “aruncat” zeci de mii de euro pe aparatura hi-fi, dar si-a gasit linistea abia cand, intr-un final nefericit al vesnicelor si inutilelor cautari, le-a vandut si acum asculta la niste scule de cativa euro, vechituri sau sisteme home-cinema. Iar motivul vanzarii, cum lasa sa se inteleaga autorul textului, nu a fost ivirea unor probleme financiare stringente si nedorite ci, pur si simplu, nemultumirea pentru faptul ca sistemele audio de zeci de mii de euro nu sunau cum trebuie (in raport cu banii platiti sau cu inregistrarile originale din studio?), presupunand permanent alte si alte upgrade-uri, bani aruncati pe cabluri si alte accesorii la fel de costisitoare, rezultatul fiind acelasi: nemultumitor!
Concluzia trista a autorului a fost ca, in cele din urma, instalatia audio din masina, era suficienta si chiar mai potrivita pentru ascultatul muzicii, decat sistemele din casa, pe care a cheltuit zeci de mii de euro (probabil mai mult decat costa masina cu totul!).
Pai, fara suparare, astea sunt niste lucruri care mi se par lipsite de o logica elementara, sau, altfel spus, nepunand la indoiala sinceritatea autorului, pura prostie, care nu are cu nimic de-a face cu pasiunea pentru audiofilie sau audiofilia in general. Nu stiu cum sa numesc altfel afirmatia (repet, presupun sincera) ca ai constatat faptul ca poti asculta mult mai relaxat si mai placut muzica la radioul din masina, dupa ce ai aruncat zeci de mii de euro (cum afirmi singur) pe sculele audiofile!
Iata alte cateva “mostre” in plus:
"Am descoperit ca in construirea unei instalatii nu am puncte de sosire certe. Necunoscind inregistrarea originala, nu stiu ce trebuie sa caut in rezultatul final."
Intra-adevar, un mare impediment, greu de realizat! Cine are posibilitatea sa asculte inregistrarile originale din studio, pentru a-si “calibra” sculele de acasa, indiferent cate zeci sau sute de mii ar costa?
"Nu am avut niciodata parte de un vinzator inteligent. Nu am gasit niciodata un vinzator care sa aiba chef de a-mi intelege exigentele, care sa iubeasca muzica, care sa nu ma vada ca pe un drogat bun de muls..."
Un vazator inteligent e ala care te face sa cumperi de cat mai multi bani de la el. Cu inteligenta cumparatorului e mai problematic…Fiindca asta presupune multa experienta proprie castigata in timp si, inevitabil, bani cheltuiti. Nu-ti va oferi nimeni totul de-a gata, din prima, si, daca e posibil, si ieftin!
"M-am saturat sa pun la punct aparatele si difuzoarele. Seri fara sfirsit in care incercam sa ascult de miile de mici reguli ale pusului la punct…"
Exista pasiune care nu presupune si multa munca?
"Vreau doar sa spun ca PE MINE acesti ani nu m-au dus nicaieri.
Nu am invatat nimic, nici nu mai am o instalatie demna de acest nume.
Deci: stop!"

Nemultumirile, ce culmineaza cu aceste fraze de la finalul “spovedaniei”, dovedesc, din pacate, faptul ca autorul textului nu a inteles nimic din aceasta pasiune (si nu numai), si oricum nu a inteles lucrul esential: drumul e cel care conteaza, mai mult decat destinatia. De multe ori, destinatia nici nu conteaza, si nu ajungem niciodata la ea. Cu exceptia vietii, a carei destinatie e sigura(inca un exemplu ca drumul conteaza de fapt)! :)

Probabil ca am dezbatut deja prea mult si cu foc pe marginea textului scris de necunoscutul audiofil deceptionat, dar, ceea ce am vrut sa subliniez, revenind la citatul pus la inceputul comentariului, este faptul ca, dupa parerea mea, “intelepciunea” ce se desprinde din ideile expuse in respectivul text este cel putin indoielnica, in niciun caz de dat ca exemplu, poate doar la categoria “asa nu”.

Exista insa si posibilitatea ca acesta sa nu fie decat un caz nefericit si probabil izolat al unui om care si-a gresit vocatia si pasiunea, sau a confundat lucrurile, un meloman, poate, care s-a crezut … audiofil, dandu-si prea tarziu seama ca poate asculta cu placere muzica la radioul din masina sau bucatarie, fara a cheltui o avere pe sculele audiofile.
Most people use their stereos to listen to music. Audiophiles use music to listen to their stereos.

User avatar
biosecurit
Posts: 19
Joined: 18 Aug 2015, 12:15

Re: Spovedania unui invins

Post by biosecurit »

Mi se pare interesant ca subiectul a "prins", chiar daca fiecare intelege ce doreste din text...

Asa cum am specificat, am pastrat textul integral al nefericitului meloman/audiofil, inclusiv titlul si subtitlul (respecitv "Spovedania unui invins" si "De ce nu mai am o statie").

Pentru mine, intelepciune este si momentul adevarului, atunci cand poti explica (uneori fara un fir logic evident) ce s-a intamplat, de ce si sa poti si trage o concluzie din toate acestea.
Unii trec ca pestii prin apa peste diverse intamplari, altii le ascund cu grija, iar in timp deformeaza adevarul, dupa cum le convine. Altii dau explicatii conventionale, stereotipe, asteptate de catre auditori, dar putini sunt in stare sa se auto-analizeze "la rece".
Un intelept aduna fapte, intamplari, experiente de viata si trage o concluzie care il imbogateste spiritual nu numai pe el, deoarece o impartaseste, iar experienta spirituala este cu atat ma valoroasa, cu cat este mai personala. Cei care manevreaza frumos si corect cuvintele, intr-o apreciere generala a unor evenimente sociale/politice/istorice nu sunt neparat intelepti!

Este extrem de dificil, si aproape imposibil de etalat in public, sa poti admite ca ai avut un esec, sa o faci stiind ca poti fi etichetat ca fraier/prost s.a.m.d., indiferent de context, deoarece fiecare are viata si momentele lui deosebite (fericite, nefericite); (aproape) nimeni nu face asta!

Admiratia mea pentru acest om de aici a aparut: de la curajul de a admite ca a esuat, ca poate fi etichetat in fel si chip, si totusi a facut-o, nu atat pentru el, ci pentru altii, expunand adevarul nud, asa cum l-a vazut el!
Omul nu pare deloc mandru pentru acest gest, nu doreste sa epateze; isi pune viata (OK, o farama a ei) pe faras, ca altii sa o poata arunca la cos, iar altii sa gaseasca (cum se intampla la aflarea oricarei experiente de viata, indiferent a cui) ceva care merita retinut (bun sau rau).

Toti colegii care au comentat textul au retinut cate ceva, au catalogat, au admis/respins diverse afirmatii, dovada unui oarecare interes pentru o experienta de viata.
S-ar putea ca elementele contradictorii sa fi aparut si din naratiunea nefiltrata, din impulsul de-a scrie fara sa faci corectii, reordonari, eliminari si reformulari, ca intr-un roman...

In general ma feresc sa comentez, mai ales fara argumente. Datorita profesiei, cunosc crampeie din viata a mii de oameni; dac-ar fi fost sa fi fost impresionat adanc de fiecare, probabil ca ma dereglam serios, insa intotdeauna mi-a ramas o mica/mare lectie de viata invatata de la fiecare, ceea ce, in final, mi-a influentat propriul mod de-a privi viata.

Acest text a aparut pe hifi & multimedia cu cateva zile inainte de inchiderea forumului (1-2 zile?), insa, fiind pe-atunci moderator, citeam tot, asa incat l-am "prins" inainte de a fi, probabil, remarcat si/sau comentat de altcineva.
Iata, deci, ca tot n-am aflat cine este...
<Appreciation of audio is a completely subjective human experience.> Nelson Pass

User avatar
doru
Posts: 248
Joined: 16 Oct 2008, 14:28

Re: Spovedania unui invins

Post by doru »

biosecurit wrote:
Este extrem de dificil, si aproape imposibil de etalat in public, sa poti admite ca ai avut un esec, sa o faci stiind ca poti fi etichetat ca fraier/prost s.a.m.d., indiferent de context, ....
.........................................................
Iata, deci, ca tot n-am aflat cine este...
Cand esti “ascuns” in spatiul virtual, in spatele unui pseudonim oarecare, “etalarea” in public devine mai putin dificila. Oricum, nu cred ca autorul comentariului despre care discutam, a scris acel text in ideea de a recunoaste intr-adevar ca a gresit sau esuat in “demersurile” sale audiofile, cu riscul de a “pica de prost”. E scris prea...melodramatic. :)
Din contra, mi se pare, mai degraba, ca, de fapt, autorul textului isi exprima subtil, printre frazele si intamplarile povestite cu iz melodramatic, dezacordul fata de audiofilul (si audiofilie in general) care cheltuie inutil (in opinia sa) banii si timpul, pe alcatuirea unor sisteme audio tot mai scumpe, cand esentialul este sa asculti doar si sa te bucuri de muzica (un caz tipic de frustrare meloman vs. audiofil, despre care s-a dezbatut mult inainte, pe defunctele forumuri hifi, nu cred ca are rost sa revenim).
Dar, desigur, asta e doar o parere personala, asta am inteles eu din text, cel mai corect ar fi si extrem de interesant, ca insusi autorul articolului sa poata interveni si sa-si exprime punctul de vedere. Motivatia poate fi mult mai complexa, nu avem de unde sa stim ce l-a determinat sa faca aceste “marturisiri”…
Most people use their stereos to listen to music. Audiophiles use music to listen to their stereos.

User avatar
momolo
Moderator
Posts: 14345
Joined: 02 Oct 2008, 10:11
Location: Bucuresti

Re: Spovedania unui invins

Post by momolo »

Eu unul sunt pe deplin de acord cu comentariile si concluziile lui doru. Asa am vazut si eu problema. Si consider ca textul citat nu contine nici o invatatura, nici o chestie folositoare, nici o chestiune adanca sau "absconsa", e doar ratacirea unui ratacit care nu a stiut niciodata ce vrea; si asa cum am spus mai sus, as face analogia cu "marturisirea" unui alcoolic anonim sau unui drogoman (in momentele cand este treaz si-l mustra constiinta). Asta NU inseamna a fi audiofil! Genul de exemple care umfla vena de incantare la trancotarii plini de pizma impotriva "haudiofilului prost si snob".

In realitate treaba e foarte simpla - daca iti faci obsesie sa vrei ceea ce nu poti avea, asta-i cea mai scurta cale spre sminteala si nefericire. Daca nici macar nu sti ce vrei (...dar vrei!), egal boala de balamuc.

As spune, dezgustator!

PS - poate respectivul autor nici nu mai este printre noi, intre timp s-o fi aruncat de pe bloc (eventual cu combina in brate).
"Tinereţea este o noţiune, biologia un adevăr. Ele împreună dau dimensiunea existenţei"(Geo Bogza)

User avatar
Philalenthes
Posts: 87
Joined: 28 Jan 2009, 07:59
Location: Constanta

Re: Spovedania unui invins

Post by Philalenthes »

Multi au comparat pasiunea pentru audio cu un virus ("virusul audiofil"). Pana la urma este ceva ce ne sta in gene - sa vrem mai mult, mai bine, sa acumulam. Unii sunt bogati, atat de bogati incat nu mai au nevoie sa munceasca sau nu pot cheltui in aceasta viata banii care ii au, dar se opresc? se apuca de lucrurile cu adevarat importante, pe care nu de putine ori poate chiar verbal le proclama (de ex citit, dezvoltare personala, familie etc)? Nu, nu se opresc, dimpotriva se gandesc cum sa faca mai bulti bani.
Este foarte usor sa pierzi controlul in cautarea sunetului perfect care sa izvorasca din cele mai minunate scule. Cu totii am simtit/simtim asta - "sa imi mai cumpar cutare amplificator/boxe/turntable" cu promisiunea ca va fi ultima si ca odata achizitionat aparatul ne vom linisti.
Omul acela a esuat in audiofilie, in sensul ca a avut scule scumpe si poate foarte bune, insa a pierdut controlul si simtul realitatii si intr-un final chiar ideea de sunet bun s-a relativizat in asemenea hal incat a preferat sa isi accepte esecul audiofil si sa se intoarca la o combina sa zicem (el spunea vintage, home cinema).
Eu unul nu il pot invinovati, greselile sale le comitem cu totii cred, important este sa stim sa punem punct si sa nu savarsim exagerari, cu consecinte financiare serioase, care apoi ne vor macina si nu ne vor lasa sa ne bucuram de ce avem.
"Acționează în așa fel încât maxima acțiunilor tale să poată fi impusă ca lege universală"

User avatar
doru
Posts: 248
Joined: 16 Oct 2008, 14:28

Re: Spovedania unui invins

Post by doru »

Philalenthes wrote: Omul acela a esuat in audiofilie, in sensul ca a avut scule scumpe si poate foarte bune, insa a pierdut controlul si simtul realitatii si intr-un final chiar ideea de sunet bun s-a relativizat in asemenea hal incat a preferat sa isi accepte esecul audiofil
Asta cam seamana cu, pentru a relua o comparatie plastica din domeniul auto (facuta mai sus de remoteviewer) situatia unuia care s-a saturat de comfortul si luxul din Mercedesul sau S Class, in care nu mai simtea nicio placere a condusului, fiindca masina mergea aproape singura si nici nu o auzeai, dar avea prea multe butoane care il incurcau, asa ca, intr-un final, a vandut-o si s-a intors la vechea Supernova ruginita din curtea Remat-ului, in care a redescoperit placerea de a simti cu adevarat ce inseamna sa ai un volan in mana! :)
Pierderea controlului de sine, in dorinta de a avea lucruri pe care le doresti foarte mult dar nu ti le poti permite financiar, este o problema care tine de educatia si caracterul fiecarui individ, nu are legatura cu vreun “virus” al audiofiliei. Exista, e adevarat din pacate, destule cazuri de persoane care s-au “aruncat” mult peste posibilitatile lor financiare, pentru a-si cumpara o casa, un apartament la bloc comunist sau o masina nemteasca, sfarsind prin a fi “executati” de banca si chiar a ramane pe drumuri. Astfel de cazuri nu pot fi totusi, din fericire, generalizate, desi intr-o perioada, a creditului cu buletinul, cand economia capitalista “duduia”, luasera amploare si la noi. Noroc cu “criza” care ne-a mai adus cu picioarele pe pamant, cel putin pana de curand, cand economia da iar semne ca incepe sa “duduie” (dupa unele statistici :) )!
Dar, revenind la textul pe care il “dezbatem” cu interes, repet, dupa parerea mea aici nu avem de-a face cu “spovedania” unuia care-si recunoaste greselile (care, daca au existat, oricum i se datoreaza aproape in exclusivitate si personal) ci, mai degraba, cu o pledoarie anti-audiofilie, “virusul” de care autorul textului este, in final, mandru ca a scapat, putand spune “stop”. Ceva in genul fumatorului mandru ca s-a putut lasa de viciul nesanatos, care i-a “macinat” plamanii toata viata!

Acel “stop” hotarat din final rezuma de fapt totul!
Most people use their stereos to listen to music. Audiophiles use music to listen to their stereos.

User avatar
Philalenthes
Posts: 87
Joined: 28 Jan 2009, 07:59
Location: Constanta

Re: Spovedania unui invins

Post by Philalenthes »

Eu as spune altfel, daca tot ne avantam in materia comparatiilor auto. Este ca si cum a condus Mercedes, BMW, Audi, le-a tunat in toate felurile posibile si a sfarsit prin a pierde orientarea, sa nu mai stie ce isi doreste de la o masina, asa ca dezorientat, plictisit si regretand sumele investite s-a intors la vechea dacie.
"Acționează în așa fel încât maxima acțiunilor tale să poată fi impusă ca lege universală"

User avatar
remoteviewer1
Posts: 925
Joined: 14 May 2011, 11:13
Location: Bucuresti

Re: Spovedania unui invins

Post by remoteviewer1 »

Daca tot continuam cu analogii auto, mai "exagerez" situatia audiofilului ratacit cu una: ajuns dupa multe masini la S-class, nu se putea concentra la drum, mintea ii zbura numai la impozitul imens pe care il plateste in fiecare an, la rata de leasing lunara imensa, la reviziile scumpe, la pierderile prin deprecierea sfasietoare tipica acestei clase de masini, ii sarea in ochi o cuta de pe pielea superba a scaunului din stanga, ce "strica" tot interiorul, parca lumina albastru violet a ledurilor butoanelor de pe usa i se parea cam prea"rece", i se parea ca in anumite curbe, la anumite viteze, in anumite pante, cutia de viteze are un zvac ciudat, pret de o secunda se simte o foarte mica vibratie daca te concentrai cu atentie. La ce iti trebuie S-class cand un Peugeot 307 diesel te poarta din A in B in acelasi timp, cu aceasi viteza si cu costuri mult diminuate decat o limuzina de 2 tone? Nu poate sa inteleaga cum, multi colegi de breasla, isi petrec cafelele vorbind despre masini, despre Audi A8, BMW seria 7, Bentley etc. Ei ar trebui sa vorbeasca despre drumurile serpuite de pe Transfagarasan, despre acele de par de pe Transalpina. In plus a cheltuit o gramada de bani pe un S cu motor 3 litri diesel, si o cunostinta isi cumparase S63 AMG ce a costat dublu la pret :shock: fata de masina sa;in domeniul asta auto nu mai termini niciodata cu tuning-ul, upgrade-uri si alte cheltuieli insuportabile pentru pasionatul de condus.

Nu a intalnit niciodata un vanzator inteligent de masini (doooh!), doar gelati in costum asezati in birouri de sticla, ce ii prezentau brosuri si il intreabau de bani. Isi aminteste de un dealer de masini din Bruxelles, ce i-a recomandat o Alfa Romeo Spider din anii 80, ce i-a spus ca nu ii trebuie mai multa masina sa se bucure de un drum pana la mall sau de un week-end la munte. In plus, unde exista drumuri in Europa unde ai posibilitatea sa folosesti toti cei 250 de cai? Unde gasesti in lumea asta in acelasi timp combustibilul de calitate, temperatura si presiunea ideala a aerului pentru a obtine 0-100 km/h in 6.9 secunde la fel ca in cartea tehnica? Poate in laboratoarele Mercedes-Benz, in nici un caz pe autostrada Soarelui in luna August...A fost odata cu masina la Nurburing unde i-a dat o talpa pe linie dreapta si a ajuns la 250 la ora, in rest are viteza medie de 30 km/h afisata pe computerul de bord. Mai bine si-ar cumpara un teren pe care ar construi o pista pe care s-ar plimba cu un cart, daca tot ii place sa conduca... STOP! Pana la urma, a achizitionat un Opel sh pe gaz de la un coleg de serviciu si doarme impacat. :lol:
“Without music, life would be a mistake.”― Friedrich Nietzsche

Post Reply