100 de albume de referinta

[johndoe21ro]

Lamenti (Emmanuelle Haïm, Natalie Dessay, Patrizia Ciofi, Véronique Gens, Joyce DiDonato, Philippe Jaroussky, Marie-Nicole Lemieux, Topi Lehtipuu, Rolando Villazon, Laurent Naouri, Le Concert d`Astrée, Christopher Purves) (Erato 2008)



Cred ca oricine citeste numele insirate pe cele 3 randuri de mai sus nu-mi mai poate pretinde vreun alt motiv pentru care albumul asta isi merita cu prisosinta locul pe acest thread. Este unul dintre albumele pe care le ascult des datorita repertoriului foarte bine ales, a artistilor care figureaza pe coperta si a interpretarilor incredibile. Recomand extrem de calduros!

https://youtu.be/xDFmi2U0BuA" onclick="window.open(this.href);return false;

[johndoe21ro]

Beethoven - Eroica Variations. Piano Sonatas Nos. 21&23 (E. Gilels) (Deutsche Grammophon-Esoteric)



Gilels este unul dintre pianistii prea putin cunoscuti la noi insa locul lui este undeva sus in topul celor mai talentati pianisti ai lumii alaturi de Horowitz, Cziffra, Richter, Rubinstein, Gould, Rachmaninov, Arrau, Cortot, Benedetti-Michelangeli, Moiseiwitsch, Haskil, samd. Pianistul rus de origine evreiasca a fost unul dintre initiatorii unui nou tip de interpretare, mai modern, mai obiectiv... a avut un repertoriu extins abordand atat creatiile lui Bach, Beethoven, Schumann, Chopin, Liszt, Tchaikovsky, Brahms cat si Shostakovich... Poate ca inceputul celui de-al doilea razboi mondial si ne-parasirea mamei Rusii au avut un usor impact asupra carierei lui - a reusit sa performeze destul de tarziu in Europa si mai ales in Statele Unite unde a avut insa un succes teribil - cu toate acestea talentul, harul razbat intotdeauna barierele timpului si spatiului iar albumul de fata, o inregistrare Deutsche Grammophon atent masterizata de inginerii japonezi, merita toata atentia cuvenita. Trebuie sa recunosc ca Waldstein este sonata de pian preferata iar Appasionata nu este nici ea departe... ca inregistrarea de la Nonesuch Records a lui Goode nu este nici pe departe atat de impresionanta din punct de vedere sonic si ca pana acum nu am avut curiozitatea sa ascult Variatiunile Eroica...
Este varianta DSD/SACD!

http://www.esoteric.jp/products/esoteri ... ndexe.html" onclick="window.open(this.href);return false;

[johndoe21ro]

Rachmaninov - The Piano Concertos. Paganini Rhapsody (Stephen Hough, Dallas Symphony Orchestra, Andrew Litton) (Hyperion 2004)



Rachmaninov nu a fost numai unul dintre cei mai straluciti pianisti ai tuturor timpurilor ci si un compozitor de geniu. Daca multe dintre compozitiile lui le ocolesc la o distanta apreciabila, nu acelasi lucru il pot spune despre compozitiile pentru pian si indeosebi despre concertele pentru pian. Concertul nr. 2 si nr. 3 au pentru mine un efect hipnotic. Incerc sa ascult aceste concerte ori de cate ori am ocazia deseori incercand noi interpretari pentru a le lasa in urma pe cele perfectibile. Asa am dat peste varianta Stephen Hough, Andrew Litton si DSO si... am ramas cu gura cascata! Claritatea executiei lui Hough, intensitatea, adancimea mesajului muzical, controlul perfect sunt incredibile... A trebuit sa trec peste tempo-ul un pic cam rapid (Rach 2, in special) si peste plasarea destul de in spate a pianului in cadrul inregistrarii insa piedicile acestea nu reusesc sa impresioneze negativ pe un pasionat de Rachmaninov. Compozitorul spunea la un moment dat ca exista pianisti care ii canta compozitiile mai bine decat reuseste el - aici se referea la Horowitz si la Moiseiwitsch si, ca atare, nici un pianist nu ar trebui sa ii considere interpretarea proprie ca fiind referinta. In ciuda tempo-ului un pic cam salbatic (mai ales in comparatie cu variantele clasice gen Rubinstein sau Ashkenazy) cred ca ciclul concertelor interpretate de Hough poate fi considerat referinta absoluta!
Este varianta DSD/SACD!

[johndoe21ro]

Stravinsky: Le sacre du printemps (Esa-Pekka Salonen, Los Angeles Philharmonic Orchestra) (Deutsche Grammophon 2006)



Daca albumul de fata nu ar contine decat Stravinsky, lucrurile nu ar sta nici pe jumatate atat de bine pe cat stau si cu Bela Bartok si cu Modest Mussorgsky pe acelasi disc care vin sa intareasca exotismul tracklist-ului! Night on a Bald Mountain in varianta originala este mai indracit, mai salbatic si foarte intens! Suita The Miraculos Mandarin al lui Bartok nu duce nici ea lipsa de astfel de atribute si imi pare cea mai reusita pe care am ascultat-o. Albumul asta se lasa cu o dinamica incredibila si cu un ritm ametitor... ti se ridica parul in cap iar transpiratiile reci si respiratia sacadata te tin in alerta maxima! Stravinsky-ul este pe masura celorlalte compozitii insa pentru cei obisnuiti cu alte variante (vezi Ivan Fischer, Budapest Festival Orchestra, Channel Classics recomandat tot aici) tempo-ul dirijorului finlandez nu este chiar cel optim, prin viteza pierzandu-se un pic din profunzimea si dramatismul compozitiei. Consider albumul unul de referinta iar calitatea inregistrarii este la cele mai inalte cote. Foarte recomandat!
Este varianta DSD/SACD!

[bizonu22]

Buna seara!
Recomanda Pynk Floyd - Dark side of the moon
ACDC - Back in black
Seara buna!

[johndoe21ro]

Shostakovich - Symphony No.1. Cello Concerto (Mstislav Rostropovich, The Philadelphia Orchestra, Eugene Ormandy) (Sony Classical Great Performances 2006)



Sper ca sunt in sentimentul tuturor cand spun ca Slava si cu Ormandy sunt referinta absoluta a concertului pentru violoncel al lui Shostakovich care, a propos, era prezent la acest spectacol si savura probabil din plin o orchestra aflata la apogeu si o interpretare care avea sa capete statul de legenda. Slava este impecabil din punct de vedere tehnic iar interpretarea lui este cruda, nemijlocita, chirurgicala si, in acelasi timp, extrem de pasionala... Ormandy era, la momentul respectiv, probabil cel mai bun dirijor al operelor marelui compozitor rus (cel putin dintre dirijorii care nu sunt de origine slava) in timp ce concertul fusese special scris pentru Slava de catre Shostakovich (asa cum avea sa faca si Britten cu concertul pentru violoncel si cu cele trei suite pentru acelasi instrument Opp. 72, 80 si 87 compuse la inceputul anilor '60). Barshai, Kondrashin, Petrenko, Rozhdestvensky sau Bernstein reprezinta alternative foarte viabile ca interpretari de referinta ale Simfoniei Nr.1 insa interpretarea de fata nu e cu nimic mai prejos fata de cele enumerate mai sus.
Este varianta PCM/CD!

[johndoe21ro]

Beethoven - Triple Concerto (D. Oistrakh, M. Rostropovich, S. Richter, Berliner Philharmoniker, H. von Karajan) (EMI Classics/Warner Classics 2012)



O asa alaturare de nume sonore pe o singura scena, pentru aceeasi reprezentatie este un fenomen la fel de rar ca o eclipsa totala de soare. Si totusi spectatorii au trait aceasta minune pe pielea lor iar scena nu s-a indoit... Si daca fiecare artist in parte este exceptional, de data asta si simbioza intre dirijor, orchestra, Oistrakh, Slava si Richter a fost la un nivel incredibil, notele completandu-se unele pe altele intr-o alchimie spectaculoasa... Se pare ca omul a pasit pe luna de doua ori in 1969 - o data in luna iulie prin misiunea Apollo 11 si o data cu ocazia acestui album inregistrat in luna mai!
Este varianta Hi-Res!

[johndoe21ro]

Natalie Merchant - Leave Your Sleep (Nonesuch Records 2010)

Natalie Merchant nu este un nume de care sa nu te fi impiedicat acum mai bine de 20 de ani... Initial membra a formatiei folk/alternative 10,000 Maniacs ea s-a despartit de acestia la inceputul decadei a 9-a a secolului trecut pentru a urma o cariera solo care s-a dovedit a fi deosebita. Ar trebui s-o stiti macar dupa albumul de debut Tigerlily care s-a bucurat de un succes rasunator, poate dupa concertul de protest impotriva exploatarii gazelor de sist organizat impreuna cu actorul si scriitorul Mark Ruffalo in 2012 (daca e vreun activist eco pe aici), din A Child's Garden of Poetry sau sa fi vazut vreun MTV Unplugged...

https://youtu.be/wZHOBw4j1w8" onclick="window.open(this.href);return false;

Nu? Nici o problema! Va puteti familiariza cu ea ascultand albumul Leave Your Sleep, un album foarte reusit, din punctul meu de vedere, dar si al criticilor, un album pe care il ascult ori de cate ori sunt prea obosit ca sa ascult muzica clasica sau ceva ce solicita mai multa atentie!



https://youtu.be/FMarUuty_yo" onclick="window.open(this.href);return false;

https://youtu.be/0YyGbMbL7QI" onclick="window.open(this.href);return false;

https://youtu.be/h2Nh_tB_VSY" onclick="window.open(this.href);return false;

[johndoe21ro]

Jan Lundgren, Paolo Fresu & Richard Galliano - Mare Nostrum (Rolf Liebermann - Studio Hamburg 2014)



Un album reusit, atmosferic, sentimental... De o parte il avem pe Jan Lundgren (pian) si pe Paolo Fresu (trompeta) iar de cealalta parte il avem pe Richard Galliano (bandoneon)... impreuna, in aceeasi barca, pentru o savoare mediteraneeana autentica (Mare Nostrum este vechea denumire a marii Mediterane). Desi in realitate marea Mediterana nu uneste Suedia de Franta si de Italia, pe acest album lucrurile stau diferit iar echilibrul natural, ludicul, sinergia celor 3 ies puternic in evidenta. Eu am varianta originala a albumului... un bootleg Rolf Lieberman - Studio Hamburg.. insa am inteles ca a iesit si o varianta a casei de discuri ACT. In tot cazul inregistrarea este foarte buna, atmosfera acustica este excelenta iar muzica este de un rafinament aparte si de o lejeritate si de o liniste iesite din comun!

https://youtu.be/1RLwZS5_gZ0" onclick="window.open(this.href);return false;

[johndoe21ro]

Virginia Zeani - Operatic Recital (Decca 2014)



Pentru covarsitoarea masa a romanilor, numele Virginia Zeani nu are o rezonanta aparte, nu face trimitere catre ceva anume, nu iti ramane pe buze sau in gand, nu spune nimic... Si totusi acest nume are o simbolistica puternica pentru ca face trimitere la una dintre cele mai mari soprane ale secolului 20... Intr-un timp in care Maria Callas era supranumita La Divina, Virginiei Zeani i se spunea L'Assoluta. Marele ei ghinion a fost acela de a fi cantat in aceeasi perioada cu Sutherland si Callas si de a ramane cumva in umbra celor doua mari dive pe tot parcursul carierei artistei - unul din motivele insuccesului ei a fost reprezentat si de ignoranta si dezinteresul marilor case de discuri de a inregistra spectacolele acesteia. Chiar marea soprana prefera (aidoma maestrului Celibidache) inregistrarile live in dauna celor de studio. A cantat pe cele mai mari scene ale lumi: Teatro alla Scala din Milano, Opera di Roma, Metropolitan Opera New York, Covent Garden, Vienna Volksoper si Staatsoper, Arena di Verona, Teatrul Balsoi Moscova, s.a.m.d. cu unele dintre cele mai mari staruri operatice ale vremii Gigli, Tagliavini, Kraus, Bastianini, Ghiaurov, Simionato, Bumbry, Corelli, Domingo, Pavarotti (pe care l-a si descoperit), Herlea si multi altii... Este Violetta Valeri prin excelenta interpretand aproape de perfectiune acest rol de 648 de ori! Poulenc a compus chiar rolul Blanche pentru ea, al operei "Dialogues des Carmelites... Impresionanta competenta tehnica, agilitatea extraordinara, frazarea impecabila si dramatismul autentic sunt toate atribute obiective ale vocii acestei minuni a pamantului romanesc. Expresivitatea vocii ei, feminitatea fascinanta, nobletea si melancolia radianta a vocii ei le puteti intalni pe deplin in albumul Operatic Recital de la Decca. Inregistrarile, care dateaza din anii '50 ai secolului trecut, sunt excelente din punct de vedere tehnic, zgomotul usor de fond nefiind catusi de putin deranjant. Ariile de mai jos sunt, de fapt, ariile mele favorite iar Zeani este poate cea mai potrivita soprana care sa le puna in valoare!

https://youtu.be/Ry2HiACwVWs" onclick="window.open(this.href);return false;

https://youtu.be/MqHrCFVihpY" onclick="window.open(this.href);return false;

https://youtu.be/b9d_iWqchtY" onclick="window.open(this.href);return false;

[johndoe21ro]

Dvorak - Symphony No.9 'From the New World' (N. Harnoncourt, Royal Concertgebouw Orchestra) (Teldec 2000)



Este a doua oara cand recomand Simfonia a 9-a a lui Dvorak si poate ca nu as fi recomandat-o daca ea nu mi-ar fi marcat copilaria din punct de vedere muzical si daca aceasta varianta nu ar fi fost poate referinta absoluta si, mai mult decat atat, o inregistrare teribil de buna din punct de vedere tehnic. Este una dintre cele mai cunoscute simfonii si este posibil ca din aceasta cauza sa cada in dizgratie devenind un cliseu, o muzica de prea multe ori ascultata, indiferent ca o auzim intr-o reclama la TV, intr-un film sau in alt loc. De data aceasta insa Harnoncourt si muzicienii RCO schimba regulile jocului muzica capatand noi profunzimi, devenind mult mai revelatoare, mai intima si, in acelasi timp, mai intensa, mai emotionanta. Abunda de vigoare, este agila insa grandioasa si starneste imaginatia intr-un mod nestavilit... Recomandare foarte calduroasa!

[johndoe21ro]

Cecile McLorin Salvant - WomanChild (Mack Avenue 2013)



Dupa parerea mea neavizata si profana acest album este una dintre cele mai importante albume de jazz vocal publicate in ultimele decade. Cand spun asta nu am catusi de putin in vedere premiul castigat la Monk Competition (2010), nominalizarea la premiul Grammy pentru cel mai bun album de jazz vocal sau vreun alt reper asemanator. Femeia asta este exuberanta, carismatica, autentica si expira jazz prin fiecare por al pielii. Bogatia, individualitatea si senzualitatea vocii ei te duc cu gandul la vremurile bune ale jazz-ului, la Billie, la Ella, la Nina, la Dinah... Cecile poate sa iasa din planul boxelor, sa se intinda spre tine si sa te posede psihic cu vocea ei cu iz de bourbon, de New Orleans, de cartier francez, de Baton Rouge... Ca bonus vin membrii orchestrei care fac parte din Lincoln Center Jazz Orchestra si care sustin pe deplin efortul si reusita solistei!

https://youtu.be/8kxDdkphgwQ" onclick="window.open(this.href);return false;

https://youtu.be/vwfu4lZjD3k" onclick="window.open(this.href);return false;

[johndoe21ro]

Portico Quartet - Knee-Deep in the North Sea (Real World/B&W Society of Sound 2007)



Trupa asta londoneza m-a facut sa-mi placa modern/creative/post jazz-ul... asta in conditiile in care nu ascult prea des jazz care sa iasa din tiparele clasice. Cei 4 muzicieni, studenti la Scoala de Studii Orientale si Africane a Universitatii londoneze, sunt nominalizati la premiul Mercury in 2008 pentru acest album si reusesc sa castige premiul Time Out (cel mai bun album de jazz al anului). Hang-ul lui Nick Mulvey si saxofonul alto/soprano al lui Jack Wyllie suna teribil impreuna, muzica capatand exotism, vitalitate si, mai ales, originalitate...

https://youtu.be/it9xBPtiOuQ" onclick="window.open(this.href);return false;

https://youtu.be/zrQJIOrHKHU" onclick="window.open(this.href);return false;

https://youtu.be/ckJVotYWyRQ" onclick="window.open(this.href);return false;

https://youtu.be/_cpkFloatv8" onclick="window.open(this.href);return false;.

[johndoe21ro]

Puccini - Turandot (Nilsson, Tebaldi, Bjorling - Leinsdorf) (RCA Living Stereo 2006)



Ultima opera a lui Puccini este si una dintre cele mai indragite dar si mai complexe, mai dificile si, cu siguranta, o opera extrem de solicitanta pentru artisti. Inregistrarea de fata, care dateaza din 1959, este una din interpretarile de referinta reusind sa stranga laolalta 4 voci exceptionale aflate la apogeu. Nilsson este Printesa de gheata de electie stapanind rolul la perfectie cu vocea ei cristalina, de o stralucire glaciala si de o forta supranaturala. Bjorling isi canta ultimul rol integral inregistrat cu demnitate si reuseste un Calaf memorabil posedand forta dar si blandetea si lirismul unui tenor spinto (poate nu chiar la fel de memorabil ca rolul facut de Corelli cativa ani mai tarziu cu aceeasi magnifica Nilsson). Peste doar un an (9 sept. 1960), la varsta de 49 de ani, ca urmare a unor complicatii survenite in urma unui infarct suferit in luna martie, avea sa se stinga din viata. Virtutile tehnice ale discului sunt incontestabile mai ales ca vorbim de o inregistrare de peste o jumatate de secol. Singurele minusuri sunt reprezentate de sunetul usor aspru iar vocea lui Bjorling nu pare captata in toata splendoarea ei. Din pacate, mai cu seama pe parcursul Actului I, separatia intre canale este extrema, vocile fiind pozitionate spre marginile scenei insa defectul este de trecut cu vederea. Un sistem bine pus la punct ridica foarte mult calitatea sunetului final reusind sa extraga mai mult decat suficient din inregistrarea RCA. Intotdeauna exista si alte variante de luat in seama (de exemplu Pavarotti, Sutherland si Caballe sau Nillson, Corelli si Scotto) insa nu puteti gresi cu albumul de fata!
Este varianta SACD/DSD!

[johndoe21ro]

Bill Evans - Some Other Time: The Lost Session From the Black Forest (Resonance Records 2016)



Bill Evans este probabil unul dintre cei mai mari si mai influenti pianisti de jazz ai mijlocului sec. 20. Eddie Gomez si Jack DeJohnette completeaza cu succes restul tabloului. Albumul contine nu mai putin de 21 de cantece toate inregistrate in iunie 1968 in Padurea neagra, Germania, la doar 5 zile dupa spectacolul senzational facut la festivalul de jazz de la Montreux. You Go To My Head, My Funny Valentine, In a Sentimental Mood, These Foolish Things, Some Other Time, Lover Man (Oh, Where Can You Be?) sunt teribile! Calitatile tehnice ale albumului sunt si ele la cele mai inalte cote!
Este varianta SACD/2xDSD!

http://www.resonancerecords.org/release ... t=HCD-2019" onclick="window.open(this.href);return false;

https://youtu.be/I8Di1Y_znmY" onclick="window.open(this.href);return false;