kaav personajul fictiv trancotarul din alegoria lui momolo nu isi permite luxul autosuficientei deoarece este si el atins de filoxera audiofila,vrea tot mai mult de la sunet,bineinteles ca si lui ii place vinul bun,la gustat,l-a savurat(asta ca sa raspund unei presupuneri de-a lui West),dar se lupta cu toate puterile sa-si infraneze aceste,pana la urma pofte si asta in urma unei reevaluari a obtiunilor,el fiind totusi un meloman mai intai de toate.kaav wrote: Morala cred ca consta in faptul urmator :Nu fi niciodata ''prea multumit'' caci autosuficienţa este periculoasă.Aici incape foatre bine prudenţa faţă de ''alb sau negru'' care sunt extreme şi nu sta in putinta omului sa le atinga fără ai fi vătămate punctele de echilibru.Dupa orice incercare de a ajunge la extrem,in rau sau bine se reevaluează cumva tot.Contează să suporti aşa ceva.Trebuie sa şti foarte bine ce vrei pentru ca viata este oarbă şi te poate calca in picioare fără să fie rău intenţionată.
El nu vrea sa ajunga intr-un fel de manierism sonor in care sa ii cada tavanul in cap daca sunetul mult iubit mai schioapata pe ici pe colo si sa-i faca imposibila lucrarea pe care o exercita asupra lui muzica mare.
Nu stiu cat de mult reuseste dar asta e o alta mancare de peste.
In acest complex muzica/sunet este foarte greu sa sti exact ce vrei deoarece subiectul este extrem de vast si pe masura ce il cercetezi,apar noi elemente care iti pot schimba optiunile de la o zi la alta.
Nu uita aici se lucreaza cu sufletul.
)
.Ascult când am timp liber cel putin 8 ore pe zi.Este hrana energetică.Mai cîrâi eu una alta, dar fără muzică ......Asta nu mă impiedică sa fiu nemulţumit.Accept in mod fatalist contradicţiile cu ''inima deschisă''.