Un audiofil adevarat provine dintr-un trancotar adevarat.
Acesta, pentru a deveni audiofil adevarat, ia un AKM47 si inainte de toate isi extermina familia, terminand si cu vecinii pe o raza de juma' kilometru neuitand si animalele salbatice si domestice. In acel moment a rezolvat problema (dealtfel grava!) a linistii!
Apoi trece la demolarea casei si reconstructia cu materialul rezultat a una bucata camera (oricum, e criza imobiliara, o camera e deja un lux!). Are grija intai de toate sa analizeze pe spectrograf caramizile audiofile despartindu-le de caramizile trancotare.
Dupa aceasta etapa se poate spune ca a rezolvat acustica.
Ulterior isi vinde masina, mobila, hainele, frigiderul si plasma. Cu banii obtinuti isi cumpara un prim sistem audiofil entry-level pentru care cablurile nu conteaza. Acest fapt este de ajutor, avand in vedere ca nu are bani si de cabluri!
Ulterior, purcede la rodajul acestor scule entry-level dar si la umplerea forumurilor pe internet cu magii negre, metode de osconizare, analiza si disecarea profunda a ceea ce inseamna sistem, sunet si persoane audiofile.
Dupa rodajul sistemului entry-level made in China, il vinde si isi face un ulterior upgrade cu un sistem mai bun, adica super-entry-level tot made in China (nu va scapa de acest "made in China" niciodata).
Ulterior incepe sa simta nevoia de cabluri. Acest moment e unul dificil. Pe langa faptul ca intra in conflicte forumistice cu toata haita de trancotari (care pandesc pe bietul audiofil la orice colt de strada!), va trebui sa-si vanda si ultimele lucruri ramase nevandute, ca de exemplu covorul si capacul de la WC. Oricum, nu va avea nevoie de acestea, deja are taiat pana si serviciul de canalizare publica si plus de asta, acustica camerei unice audiofile nu mai conteaza din moment ce-si pune un nou set de cabluri audiofile cu metal turnat pe Statia Orbitala in vid si suflat la -278 grade cu platina de pe Marte. Cat priveste capacul de WC, acesta poate fi inlocuit cu presa audiofila pe care o citeste in locul cu pricina, dand acestui fapt si un aspect ecologic.
Transformarea in audiofil adevarat nu a luat sfarsit. Omul nostru intra in
delirum upgradus care ii consuma si ultimele resurse financiare pe diverse chestii interesante ca de exemplu, clopotei de 7 mii euro bucata, cuburi de lemn de mii de euro aschia, furci audiofile de pus in locul lampadarului, diverse unguente pentru mufe si cabluri, demagnetizoare pentru plastic, knoburi din lemn pentru largirea soundstageului, etc,etc.
Deasemenea, ultima faza ii consuma si intreg timpul liber pentru auditie, atata cat mai era, cam 5 minute pe saptamana (intre 5 etape de upgrade si probe de cabluri) ramanandu-i doar scurte pauze de test in care nu poate asculta discurile de test decat maxim 15 secunde la o piesa, cautand sa prinda doar acele scurte pasaje interesante, ca de exemplu unul in care se aude scartaind tzeapa pe care sta viloncelul 13 pe podea in randul 4 sau suieratul balisoarelor din gura cantaretei de origine japonezo-siberiana Fukuda Kukuda, inregistrare cu profund caracter audiofil, cunoscuta pe de rost de catre toata suflarea audiofila (dupa despartirea de Diana Krell pe motiv de saturatie excesiva).
Intr-un final, aflam ca povestea audiofilului nostru nu are in fapt nici un final. Lantul etapelor upgrade continua, lungimea cablurilor probate atinge dimensiunea ecuatorului, probele ajung sa contina doar piese muzicale de 3 secunde (o respiratie, un suierat printre dintii anteriori ai cantaretei, un foshganit de la hainele violoncelistilor la inceputul unei piese de Mozart, un clopotel aflat in spatele salii si lovit din greseala in timpul recitalului de toba mare, tusetele si aplauzele salii, etc,etc).
Dar pana la urma se poate mentiona si un rezultat (pozitiv), trancotarul nostru s-a transformat intr-un veritabil audiofil precum se transforma larva in fluture!
Prostu' invata pe pielea lui, desteptu' pe-a altuia.
) pentru ca nu ascult super tare si nici la ore nepotrivite.
