de fapt cat de limitati suntem, cat de mic e universul nostru, cat de putin cunoastem ... fara sa avem puterea sa re-cunoastem asta. si de ce am face-o? cine e atat de curajos sa-si vada lumea cum se prabuseste? putem cere asta cuiva? ne-o putem cere noua? de ce?
pai e simplu ... pt ca dincolo de ea e o alta care merita sacrificiul. viata de fapt reprezinta trecerea prin toate aceste lumi pana ajungem la granita cu ... nu stiu cu ce, ramane sa vad atunci. dar daca ratam toate aceste experiente, ne ratam viata. si viata asta amarata e cam tot ce avem de fapt.
poate va intrebati ce mi-a venit. e, nu mi-a venit de acum, e o chestiune pe care o simt de mult timp, de mic si inca nu mi-am gasit locul. totusi de ce am scris acum? ea este de vina. am vazut toate clipurile alea. pe langa cele copilaresti, sunt unele grele, pline de frumusete.
de fapt de la muzica a pornit totul ... in mod sigur e una dintre acele situatii in care nu prea conteaza calitatea sonora (desi mi-as dori sa fie si aia), mesajul e transmis.
gata. am terminat cu delirul
, dar am plecat si din preoteasa), ca mai tarziu, dupa vreo 3-4 ani sa aud 2 piese la radio, dar alte voci, alta interpretare, probabil autorul le-a vandut (era solistul).