oake, nu e sanatoasa pozitia de "taliban" si nici nu exista "cauza nobila" pentru care sa merite. Uite de exemplu, am niste LP-uri trase.... digital prin anii 80 (muzica clasica) si pun pariu ca ai cadea pe spate daca le-ai auzi, probabil ai zice iarasi treaba aia cu "analogul biruitor" (daca nu ti-as spune ca sunt masterizate digital), etc. Sunt inregistrate fantastic de bine, dinamica este imensa, treaba facuta cu scule digitale de la inceputul erei digitale.
Parerea mea este ca se poate calitate buna in ambele formate, analog si digital. Diferenta o dau "amanuntele". Este adevarat ca LP-ul inca se mentine lejer in top daca comparam cele 3 posibilitati pentru consumatorul casnic, CD, LP si fisiere. Insa asta nu e o conditie automata de calitate, cum spuneam, "amanuntele" sunt cele care fac diferenta, cateodata foarte mare si nu automat si nici la orice cost in favoarea LP-ului.
Parerea mea e ca problema scaderii calitatii audio pleaca in primul rand de la producator, de la masterizare si nu neaparat din cauza digitalului. Nu sculele sunt de vina ci omul care foloseste sculele. Pe deoparte e vorba si de consumator care in majoritate asculta din aparate prea slabe ca sa redea un minim de calitate, pe de alta parte e vorba de producator care vrea sa obtina o inregistrare care sa para "buna" pe toate aceste scule audio, de la iPod pana la sisteme audio de masina si diverse plastice sinistre. Pe vremurile HiFi, anii 50/60/70, consumatorul majoritar, cel care trebuia sa aprecieze si sa cumpere avea scule audio bune, cei mai multi ascultau din boxe facute din.... lemn
, din scule azi socotite "vintage". Alea permiteau oricui sa-si dea seama de un anume nivel de calitate si astfel producatorul cauta sa obtina respectivul nivel. Ori azi majoritarul asculta din telefon sau iPod cu doapele in urechi, de cele mai multe ori mergand cu metroul, intr-un mediu zgomotos. Nici educatie muzicala nu mai exista la copii, pe vremuri eram toti obligati sa facem ore de muzica, si chiar daca nu se prindea nimic, ceva tot ramanea.
Practic e vorba de un "ecosistem" intre producator si consumator, nu e automat de vina digitalul si nici automat bun analogicul.
E vorba despre oameni, nu despre masini. Uite, de exemplu muzica clasica e falimentara de multa vreme. Prin anii 50....60....partial 70 muzica clasica reprezenta un sector important in industria inregistrarilor si aducea venituri. Insa incepand cu anii 80 care au debutat cu o criza economica severa, muzica clasica a cunoscut o cadere masiva in preferinta publicului consumator de inregistrari. Evident, a fost si cauza aparitiei si raspandirii aparatelor video, dintr-o data omul de rand nu mai era obligat sa mearga la cinema ca sa vada un film. Partea video i-a absorbit dintr-o data tot timpul liber si nu a mai ramas ceva si pentru partea pur audio.
Orice activitate economica pe piata libera trebuie sa aduca un profit, altfel nu are cum sa existe pentru ca nu gasesti pe nimeni sa aduca bani de acasa doar sa-i dea. Cand profiturile sunt mari, interesul creste, concurenta creste, calitatea si inovatia cresc. Si invers.
La un moment dat muzica clasica in industria inregistrarilor a decazut atat de mult incat au disparut case de inregistrari, drepturile au fost vandute unora care le-au luat doar pentru ca erau ieftine, falimentul a lovit adanc. Cumva si jazz-ul a patit la fel ramanand un sector de nisa cu incasari mici, deci interes redus, deci calitate cat se poate pe bani putini, inovatie spre zero, etc. Intr-un final a venit randul si muzicii pop, azi nu mai este ce a fost o data. Iar orientarea publicului majoritar consumator a mers catre partea vizuala, partea audio ramanand ceva ce insoteste partea vizuala.
Cumva cred ca in ultimul deceniu a aparut un fenomen contrar, in randurile consumatorului majoritar a aparut saturatia impotriva noilor tehnologii invadatoare (care ajung sa agreseze, sa streseze) si o mica parte se intoarce la "origini", adica audio fara video. Tehnologia nu merge liniar, cunoaste momente de exaltare si momente de repaos. E si o chestie omeneasca la mijloc, s-a mers intr-un ritm prea accelerat catre dematerializare. Ori omul nu se schimba peste noapte ci in generatii. Fiecare vrea sa tina in maini, sa simta greutatea, materia pentru care a platit. Pana la un punct este comoda dematerializarea (pentru ca omul este o fiinta lenesa prin definitie) insa pe termen lung creeaza nesiguranta si anxietate. Omul are nevoie si de materie, sa ne uitam la toate religiile, toate sunt indisolubil legate de materie, obiecte de cult, amulete, chestii de inghitit, materie, asta desi religia in sine este ceva imaterial! Fara materie nu se poate.... inca!
Astfel revine LP-ul prin componenta lui esentiala, este materie, este greu, este mare. Asa se explica inclusiv succesul la generatii tinere care nu cunosc nimic din ceea ce am trait noi.
Insa digitalul nu are nici o vina in sine, este doar o unealta, depinde cum o folosesti. Toata aceasta pozitie de "taliban analog" are cumva o explicatie, probabil la inceput doar entuziasmul descoperirii a ceva frumos insa trebuie pastrat totusi echilibrul si bunul simt.
Parerea mea este ca totul se reduce intr-un final la scara umana si nu la masinarii, nu la "fiare". Totul duce intr-un final la om, mentalitate, constiinta, educatie si in suma la scara de valori care se schimba foarte lent, in generatii si generatii. Intrebarea fundamentala ar fi - ne ajuta noile tehnologii sa devenim superiori ca fiinta umana?! Nu e chiar asa usor de raspuns.
Si inca ceva - am fost invatati sa credem ca mersul tehnologiei este neabatut de la inferior la superior aprioric, am fost crescuti in credinta ca mersul este liniar si tot mai sus. Insa chiar evolutia speciilor ne arata exemple uimitoare care dovedesc contrariul, mersul nu este intotdeauna liniar si nici mereu in sus, evolutia nu este mereu catre superior, modelele noi nu inlocuiesc intotdeauna complet pe cele vechi.
Prostu' invata pe pielea lui, desteptu' pe-a altuia.
. Adica am achizitionat cd-uri mai vechi, facute prin anii 90 si am ramas destul de dezamagit de calitatea lor, suna cam sintetic pe un sistem mai decent, nu e nimic grozav la ele (din ce am achizitionat eu, acum nu inseamna ca sunt toate praf). Probabil erau si vremurile de vina in care se facuse deja praf industria... Am si eu niste viniluri masterizate digital si se aud foarte bine, deci nu as putea spune ca digitalul este automat rau si fug ca de dracu cand vad cuvantul. 
), dupa parerea mea (superficiala poate) cred ca nu era foarte greu sa produci viniluri de calitate decenta atat timp cat exista un oarecare interes si probabil o piata. Odata cu disparitia cererii, probabil a disparut si calitatea. Nu-i nicio problema, vinilul creste in ultimii ani ca Fat-Frumos si ma inchipui deja in 30 de ani intr-un apartament pe planeta Marte savurand muzica in format analogic pe vinil 
. Cred si eu (dupa cum afirma si unul din naratori) ca uitandu-te la o colectie de viniluri a unei persoane, este echivalent cum te-ai fi uitat in sufletul ei, rare ori avand aceasta ocazie in viata.