Ca audiofil, ajungi inevitabil la vinil ?

Analogic, digital, sisteme audio, casti, revelatii si review-uri
porto
Posts: 416
Joined: 08 Nov 2008, 04:47
Location: Montreal

Re: Ca audiofil, ajungi inevitabil la vinil ?

Post by porto »

Hai sa vedem ce minunatzii de brate au mai aparut...


http://www.stereophile.com/content/swed ... lbIAikc.97" onclick="window.open(this.href);return false;

...oare cum o suna Lenco al meu cu asa ceva...ha ha ha ...hai cu sacu' de parale !...

User avatar
remoteviewer1
Posts: 926
Joined: 14 May 2011, 11:13
Location: Bucuresti

Re: Ca audiofil, ajungi inevitabil la vinil ?

Post by remoteviewer1 »

Un brat de 28 K coco pe un player vintage, de ce nu? Din cate playere ti-au trecut prin mana, ai ramas in schimb credincios la old trusty Lenco...Ce pot sa spun....decat admirabil!Probabil muzicalitatea, ca si sufletul, nu se poate cumpara la kilogram...
“Without music, life would be a mistake.”― Friedrich Nietzsche

porto
Posts: 416
Joined: 08 Nov 2008, 04:47
Location: Montreal

Re: Ca audiofil, ajungi inevitabil la vinil ?

Post by porto »

Am mers un drum lung ca sa ajung la acest Lenco modificat de Jean Nantais si am avut multe table care mi-au trecut prin mana...Systemdeck ( curea ) , Technics 1200 si 1700 ( DD) , JVC (DD) , Avid Volvere SP ( curea ) , TW Acustic Raven one ( curea ) , Mission 775SM ( curea ) si vreo trei Lenco ( idler ) modificate de mine...si nu mai spun cate am ascultat , asa , pret de cateva ore fiecare dar care dupa parerea mea nu sunt de indeajuns ca sa-ti faci o parere obiectiva . ( Avid si TW Acustic au fost cea mai mare dezamagire )

Mai conteaza , zic eu , mult si sistemul pe care le asculti si ce am eu acum este de departe cel mai bun de pana acum dar si acest sistem ,atunci cand am adus prima data boxele Tannoy Kensington , nu suna asa cum mi-as fi dorit si asta datorita faptului ca tipul care a avut inaintea mea nu a avut rabdarea sa rodeze pana la capat boxele ( nu mai zic de mine ce mare dezamagire am avut cand le-am ascultat prima data la mine acasa...)...totusi in timp boxele au aratat ce stiu sa faca ( nu mai zic si disperarea mea in a cauta un amplificator sa duca boxele pentru ca la inceput am tras eu concluzia greasita ca ampliful pe lampi pe care il am nu poate sa duca boxele - ceea ce in timp sa dovedit a fi fals ) si acum pot sa spun ca nu mai am acel sfredel in c...r care sa ma faca mereu sa fac schimbari...a si am uitat si de cabluri fara de care sunetul nu poate fi inplinit (acum m-am oprit la ceva de la Siltec si pe curent si pe RCA ).

Totusi tabla a facut diferenta clara fata de ce am avut inainte...adica acum nu vreau decat sa mai cumpar discuri de calitate (care se gasesc foarte greu sau cu bani multi cand vrei sa ai sunetul cel mai carnos si plin de suflet ) si cand spun discuri vreau sa am numai de clasica pentru ca muzica clasica spulbera toate genurile celelalte atunci cand vine vorba de farmec si acel mereu sentiment ca asculti ceva nou.

Referitor la discuri am tot ascultat tot felul de case de discuri si acum din experienta pe care am acumulat-o pot sa spun ca nu exista o casa de discuri care sa scoata discuri unul si unul dar daca totusi vrem sa avem cat mai multe din cele mai bune inregistrari si care sa fie puse pe disc in cel mai bun mod ( este diferenta foarte mare dintre o inregistrare foarte buna pusa pe disc de un maestru si un oarecare si mai este si factorul timp ca chiar si atunci cand avem un inginer de sunet foarte bun el , saracul , nu poate fi perfect de fiecare data adica de fapt nu suntem roboti si avem zile bune si mai putin bune ) avem cateva case de discuri EMI ( hmv asd si columbia sax ) , Decca England sau London BlueBack , Philips Hi-Fi ( exact asa cum am scris si nu Philips simplu ). In general ce este scump in ebay nu este scump degeaba.

Bratul cu cartusul si mai bine spus compatibilitatea intre ele are un rol foarte mare dar eu cred ca cel mai mare rol il are tabla si de aici poti sa contruiesti un sunet adevarat dar fara o tabla buna nu vei depasi niciodata o anumita limita...orice cartus si brat vei avea sunetul va fi mereu limitat la ce poate tabla.

Totusi un Lenco are ABSOLUTA nevoie de un rulment bun ( altul decat cel original ) si de o plinta facuta bine ca sa incepi sa-i vezi sclipirile de sub "stratul de noroi".

User avatar
remoteviewer1
Posts: 926
Joined: 14 May 2011, 11:13
Location: Bucuresti

Re: Ca audiofil, ajungi inevitabil la vinil ?

Post by remoteviewer1 »

Dear porto, ma bucur sa aud ca ti-ai gasit calea. Se cunoaste din tonul tau ca esti "linistit" sa zicem asa...(cu toate ca mai binele e dusmanul binelui de multe ori in viata), nu se detecteaza nici o incordare sau grimasa pe chipul tau cand scrii ceea ce scrii. As dori si prin batrana noastra europa sa existe un nea Jean sa prepare cu atata pasiune niste Lenco-uri state of the art din punct de vedere sunet.

Eu de exemplu, la un nivel mult mai redus de perfectiune, ce corespunde unei tari mai prafuite si modeste, ascult muzica la un biet pick-up belt-drive Thorens (totusi cu un platan ce depaseste 2 kg) si o doza Grado de lemn (noua) si boxe hEnglezesti... ce as putea zice...as putea sa ma retrag la pensie cu aceasta combinatie. Sunetul este neobositor, lin, curgator, cu un sound-stage maret pentru o camera de apartament. Ma gandesc de multe ori (fara sa fiu trufas), cat de mult se mai poate obtine (ma refer la incremente de calitate semnificative, fara costuri imense) avand in vedere ca sunetul obtinut este muzical dupa gusturile mele. In momentul in care un audiofil se gandeste doar la achizitiile de discuri si la banii necesari aceste activitati, calatoria sa periculoasa, plina suisuri si coborasuri, de momente pline de disperare cateodata, alte ori pline de speranta si poate satisfactie se apropie de final intr-un fel. In realitate este un nou inceput in aceasta calatorie minunata in a descoperi Muzica! Probabil de aici si asa-zisa relaxare de pe forumurile tarilor civilizate, oamenii au obtinut sunetul dorit si se pot concentra pe Muzica.

Eu personal, am multe lucruri de imbunatatit (partea de cabluri de curent, prize-pentru a enumera doar cateva lucruri urgente) in sistem, si am o ultima curiozitate finala pe care nu am reusit sa o abordez inca in acest moment: amplificarea cu lampi-aici ma refer la un integrat de o putere decenta, poate pe viitor zeii ma vor indrepta intr-o directie sau alta. Chiar si in aceste conditii, simt o pofta nebuna de achizitii de muzica si imi doresc sa am cat mai mult timp disponibil pentru auditii. Simt ca daca as ramane la nivelul actual de aparatura si cu Muzica, as putea fi multumit pentru o lunga perioada. Ca sa fac analogia cu lumea auto, dupa lungi cautari si multe rataciri cu peugeot-uri diesel, logane benzina, fiat-uri pe gaz, hyunday-uri la oferta, etc. am ajuns sa imi permit o masina germana cu motor adevarat cu 6 cilindri in linie, putere indestulatoare, confortabila si rapida insa poate nu cea mai economica;nu ma intereseaza ce mai vad pe strada, o fi un Mercedes nou nout, insa cati bani ar trebui sa cheltui pentru un increment nesemnificativ cu privire la placerea de condus? Aleg sa ignor climele bizonice, tabletele din bord si culorile tzipatoare impreuna cu dispenserul de parfum din noile modele si visez la drumuri intinse parcurse in seri calde de vara...placere pura 8) .
“Without music, life would be a mistake.”― Friedrich Nietzsche

oake
Posts: 625
Joined: 24 Oct 2008, 19:03
Location: bucuresti

Re: Ca audiofil, ajungi inevitabil la vinil ?

Post by oake »

porto wrote:si cand spun discuri vreau sa am numai de clasica pentru ca muzica clasica spulbera toate genurile celelalte atunci cand vine vorba de farmec si acel mereu sentiment ca asculti ceva nou.
Frumos spus...acelaşi sentiment îl am şi eu când pun simfonică. Probabil, acest gen muzical are în ''genomul'' său un mesaj ascuns de reinventare perpetuă.

porto
Posts: 416
Joined: 08 Nov 2008, 04:47
Location: Montreal

Re: Ca audiofil, ajungi inevitabil la vinil ?

Post by porto »

Intre timp ieri cand am plecat mai devreme de la munca ( ploua afara ) am vizitat vreo trei magazine de discuri de aici si am gasit unul care luase foarte multe din discurile ce au apartinut de RADIO QUEBEC si tipul pur si simplu a pus la toate fara exceptie un pret de 3 dolari la disc si asa am ales si eu vreo 12 care toate sunt de la Angel Canada prima editie si am gasit si Milstein si Szell si Oistrakh si..ce am observat cand am ajuns acasa e ca se auzeau nemaipomenit majoritatea asa ca daca cineva vrea discuri de top dar sa nu- si vanda nevasta sa se uite ce discuri s-au vandut cu mii si mii de parai pe ebay si sa cumpere echivalentele de la Angel Canada si mai ales prima editie si nu conteaza daca sunt mono sau stereo ca sindura diferenta va fi de spatiu si asezare dar taria mesajului eu zic ca va fi aproape identic.

porto
Posts: 416
Joined: 08 Nov 2008, 04:47
Location: Montreal

Re: Ca audiofil, ajungi inevitabil la vinil ?

Post by porto »

Cand m-am referit la Angel Canada echvalentele de top sunt cele de la EMI England seriile facute pana in anii '70 adica Columbia Sax si HMV ASD si...daca totusi aveti un pic mai multi banuti luati echivalentele de la EMI France ( SAXF Marconi si in general tot ce e de la Pathe Marconi ).

User avatar
brighty
Posts: 899
Joined: 06 Nov 2008, 19:05
Location: Bucuresti

Re: Ca audiofil, ajungi inevitabil la vinil ?

Post by brighty »

Are cineva in colectie tipul acesta de disc single (Super Sound Single), aparut prin anii '70? As fi curios sa aflu opinii despre cum suna... Mai jos, am transcris explicatiile tehnice de pe coperta prezentata.

Image

The idea to produce a disco-single in lp size but at 45 rpm enables the record to be cut at a much higher volume than was previously possible especialy if the duration of the title is long.
Because the record has a much larger diameter than normal 17 cm singles, it is possible to increase the width of the groove and the distance between grooves, thus increasing the dynamics of the record, a big advantage for Hi-Fi fans.
Another noteworthy advantage of this type of single is that the frequency response is expanded thus giving the listener a maximum quality recording whereas the arm of the record player would tend to "jump" if the above procedure would be aplied to a normal single with narrower grooves.
A third, just as important, advantage is that the signal to noise ratio is much higher i.e. due to the fact that the record has been cut at a much higher volume any background noise has been practically eliminated.
Getting away from the technical advantages for a minute we can examine some artistic advantages. The playing time of a normal single is somewhat limited, however, a "Super Sound Single" gives us the opportunity of pressing longer versions of numbers for your musical enjoyment.
This Super Sound Single is being pressed in a "Limited Edition" only so your record collection is not complete without it.

User avatar
remoteviewer1
Posts: 926
Joined: 14 May 2011, 11:13
Location: Bucuresti

Re: Ca audiofil, ajungi inevitabil la vinil ?

Post by remoteviewer1 »

Vangelis-Chariots of Fire: discul incepe molcom cu piesa "Titles", sunetul te mangaie fin, nu are pic de duritate, in spate impresia este ca se aud majoritatea nuanteleor inregistrarii, nimic vital pare sa nu fie pierdut.
"Five Circles"-sunt incurajat sa ridic volumul, avand in vedere prospetimea sunetului prezent in melodia anterioara. Evolutia melodica de mare finete ce cuprinde sunete sintetizate te transpune parca in alta lume.
Aceasta melodie pare a fi o balada a muzici electronice, nu are pic de agresivitate si nuantele sonore parca te ating la suflet. Acest soundtrack este pur si simplu superb...`atemporal, nu va speriati este vorba de un review al unei doze MM.
"Abrham's theme"-mind blowing, sunetele cristaline de la inceput te emotioneaza si iti dau speranta ca in viata totul se va sfarsi cu bine, ca lumina va invinge intunericul. Sunetul produs de Grado parca este onctuos, untos in sens pozitiv, sosirea sintetizatoarelor in back-round producandu-ti fiori...
Am ramas fara respiratie la cum se poate auzi un disc pe care credeam ca il cunosteam. Vangelis esti un geniu! Urmatoarea melodie de pe prima fata este un fel de imn clasic compus utilizandu-se acorduri de sunete sintetice. Are un aer solemn si te duce cu gandul la izbanda... Grado se descurca decent in pasajele mai complicate.Nu lasa sunetul sa para metalic, insa nu ascunde putin stridenta melodiei (cel putin pe sistemul prorpriu). Ultima melodie de pa fata A, are un aer mai dark, mai extra-terestru sa zicem, sintetizatoarele inspaimantand parca ascultatorul in primele secunde. Aceasta melodie este incarcata de o energie stranie, cu lovituri ce strapung parca venind de undeva din negurile universului.
Brusc, pe fundal apare un imn, o voce corala placuta, secundata de niste "zgomote" stranii.
Partea a 2-a,"Chariots of Fire"-atmosfera este mistica si incepe cu un sunet de vant pe care compozitorul aduna cu suspans mai multe sunete provenite parca dintr-o lume artificiala, sintetica.
Parca se aude si un pian in fundal...ce anunta tema melodiei si poarta numele discului. Niste sunete provenite de la niste circuite sintetice sunt total date la o parte de binecunoascuta linie melodica ce incepe sa se dezvolte lent.
Sunetul suav al pianului isi face aparitia si parca te atrage de partea sa instant. Ritmurile de pian dupa un crescendo, parca se linistesc si in acest moment mi s-a pus un nod in gat! Nu cred ca era Nirvana, insa doza Grado zugravea o imagine de o finete si o transparenta incredibila pentru bugetul propus.
Fiecare atingere a clapelor pianului parca imi dadea un fior...Pana la urma pianul, dupa o perioada de suavitate si finete, ajunge sa se dezlantuie insotit de niste sunete sintetizate ce iti cuprind camera...tema principala isi face aparitia cu un sunet alert, vesel, jucaus.
Batranul Thorens impreuna cu lemnoasa doza Grado fac o figura buna, reusind sa surprinda suavitatea deopotriva cu forta absoluta dealungul a catorva secunde. Dinamica este destul de mare, sunetele abia perceptibile de pian alternandu-se cu izbugniri in forta.
Muzica parca are coerenta, nu o poti imparti in bas, medii si inalte, te emotioneaza profund, da muzica electronica poate face asa ceva...in anume conditii.La un moment izbugnirea in forta a temei te face sa uiti de nodul emotiv din gat si sa privesti viata cu optimism.
Daca vrei sa iti strici buna dispozitie, te gandesti ca din cand in cand se mai aude un pacanit avand in vedere ca discul are peste 30 de ani, un fleac...ca si cum nu te-ai putea bucura de un Porsche datorita gropilor ocazionale din asfalt.
Din pacate aceasta odisee muzicala tinde sa se sfarseasca si incepi sa te intrebi unde s-au scurs ultimile 40 de minute.
Finalul se anunta dark, greu, populat cu sintetizatoare suprapuse peste pian...magnific...sunetele circula de la dreapta la stanga prin fata ascultatorului...fiorii te cuprind in functie de atacurile extraterestre provocate se sunetele agresive pe care combinatia Thorens/Grado o surprinde intr-o maniera foarte placuta.

Autechre-Exai: Un album nu pentru cei slabi de inima...muzica electronica contemporana hardcore pentru cine este pregatit sa asculte asa ceva. "Fleure" in ciuda numelui suav, este o compozitie fara linie melodica, cu ritmuri intrerupte, creierul neavand aparent de ce sa se agate pentru a o "descifra".
Amalgamul de sunete pune la grea incercare orice sistem, o anumita coerenta existand ascunsa undeva sub peretele agresiv de beat-uri fracturate. "Irlite" incepe interesant cu niste beat-uri mai molcome si inteligibile, insa paraseste imediat sfera "normalului".
Sunetul este descalcit destul de coerent de doza Grado, imaginea find perfect centrata intre cele doua boxe. Melodiile par a contine distorsiuni imense si ritmuri ce se chinuie sa iasa la lumina.Muzica pare a fi compusa de niste fiinte hipertehnologizate venite din viitor.
Orice nuanta de armonie moderna nu isi are locul, vorbim despre muzica electronica experimentala.

Mozart-Piano concerto No 17 G Major K453: tema concertului este simpla, presarat cu viori, instrumente de suflat, etc. Pianul se prezinta foarte suav portretizat de combinatia Grado-Thorens. Muzica curge lin prezentand o imagine feerica, visatoare. Pianistul Geza Anda dispune de un talent desavarsit, vorbim aici de o inregistrare normala cu o calitate medie a sunetului tipic DG.
Chiar si in aceste conditii medii, doza si pick-up-ul nu rapesc nimic din bucuria unei auditii proaspete si captivante. Pasajele mai aglomerate de orchestra par uneori un pic mai greu de digerat,limitarile combinatiei "buget" facandu-si simtita prezenta.

Jean Mishu' Jaratec-Magnetic Fields: varianta originala Polydor intr-o stare medie (cu ceva zgarieturi) salvata dintr-un magazin de viniluri gasit prin calatoriile din tara. Prima melodie (ce ocupa fata A) debordeaza de energie si creativitate si umple camera cu sunetele sintetice insa vii. Calitatea discului este buna, si acest fapt este subliniat de doza Grado. Muzica izvorata din santurile discului pare organica, reala, cu substanta, nu par niste zgomote aleatoare izvorate din te miri ce masina inumana.
Bas-ul este placut prezentat, un lucru de baza pentru acest tip de muzica ce ar parea prea lesinata si diluata in absenta sa. Ce sa mai comentez, doza Grado este facuta pentru muzica electronica. Partea a doua contine niste melodii foarte antrenante, ce imbina un sunet modern, proaspat cu niste bucati mai clasice...interesant!

Epilog

Am petrecut ceva saptamani in compania superba a dozei Grado Reference Platinum 1 atasata de un pick-up vintage belt-drive recalibrat partial cu propriile talente. Nu pot sa afirm decat ca doza este superba pentru banii dati, insa exista si unele mici observatii. Este foarte pretentioasa la reglarea VTA-ului, incredibil de pretentioasa, cativa milimetri in sus sau in jos in zona axului bratului si sunetul este comun, sters, un pic agresiv sau fin, maret, aproape holografic. Nu recomand imperecherea cu un pick-up ce nu permite ajustarea VTA. Dozei ii plac headshell-urile standard cu prinderea suruburilor din sus spre jos, fiind cam grasuna exista riscul imposibilitatii fixarii corpului intr-un headshell non standard. Recomand verificarea in magazin inainte de achizitionare a compatibilitatii doza-headshell pentru cele non standard. Soundstage-ul este extraodinar pentru acest pret, impreuna cu boxele Harebeth prezinta o imagine sonora coerenta, o scena adanca. Doza nu are un caracter forward, la prima auditie trebuie sa te acomodezi un pic daca vii pe un sistem de genul acesta, are un sunet neobositor si de cursa lunga, permite auditii prelungite fara a obosi urechea sau creierul. Basul este grozav, doza are un sunet plin carnos, diferit de cel japonez la nivelul acesta de pret ce e un pic mai subtirel insa poate mai energetic, depinde si de gusturi. Rodajul dureaza de la vreo 70 de ore in sus dupa parerea mea si este destul de dramatic. Punctul sau forte este media, vocile, pe care le prezinta realist (repet, pentru acest nivel de pret) cu o rezolutie decenta, nu sunt pitzigaiate si nici nu suna a tinichea. Dupa rodaj, aceasta doza pare sa dea greutate (in sens pozitiv) discurilor, muzica neputand sa te lase indiferent. Rezolutia este si ea foarte buna pentru gama de pret, dupa parerea mea. Ce sa mai zic, este o solutie foarte buna pentru bratele medii (nu am incercat-o pe brate grele) dotate cu reglare VTA (se mai poate realiza si prin schimbarea mat-urilor de grosimi diferite in anumite limite), pentru iubitorii de muzica, mi se poare o fereastra deschisa spre sunetul high-end dupa parerea mea. Inca ceva, aceasta doza are un sunet mai molcom, nu deobordeaza prin energie deosebita (nu stiu daca are legatura cu emisia de inalte sau nu), nu o recomand unui sistem mai "lent" si excesiv de cald deja, exista riscul ca sunetul sa fie adormit de tot. Nu am utilizat-o pe amplificare cu lampi, deci nu stiu cum s-ar imperechea in aceasta combinatie. In orice caz, in momentul cand este setata corespunzator, aceasta doza Canta!
“Without music, life would be a mistake.”― Friedrich Nietzsche

User avatar
momolo
Moderator
Posts: 14344
Joined: 02 Oct 2008, 10:11
Location: Bucuresti

Re: Ca audiofil, ajungi inevitabil la vinil ?

Post by momolo »

Multumesc pentru acest review! Eu eram chiar foarte curios de aceasta doza de la Grado.
remoteviewer1 wrote:Vangelis esti un geniu!
si din partea mea aceeasi apreciere!!!

Pe langa discurile mentionate iti recomand un album genial si inregistrat fantastic, "The Mask", Vangelis, editat de Polydor (eu il am original, vechi). Este unul din cele mai bune LP-uri ale lui Vangelis si unul din cele mai bune LP-uri ever. Cel putin placa pe care o am pare pur si simplu fara limita, adica nu i-am atins niciodata limita de rezolutie si adancime incredibila! O ascult rar sa nu o tocesc. :)

Testul de clasica cu LP de la DG este foarte relevant. Casa DG (in opinia mea) a produs discuri medii, mediocre cu un sunet in general dur si mic, de multe ori meschin. Cu toate astea, in general nu sunt placi proaste. Materialul din care sunt facute e formidabil, rezista in timp si sunt in general placile care paraie cel mai putin. Exista si la DG placi de referinta cu un nivel audiofil de top al inregistrarii. Dar sunt mai rare si in general cele vechi, chiar anii 60 dar in mod special anii 70. Nemtii astia au fost (din pacate) primii care au trecut pe digital. Din ce stiu, casa DG a avut primele recordere digitale (evident, profesionale) prin anii 1980...1983. De aceea sunetul la DG este in multe cazuri meschin si mic, simplu. Insa, atentie, nu toate LP-urile digitale (masterizate digital) sunt proaste! Exista si cazuri deosebite in care suna minunat!

Si o mica observatie pozitiva - in opinia mea dozele care se modifica mult din cauza VTA sunt doze foarte bune. Dar sunetul isi are meritul in special din cauza pickup-lui (masinariei, tablei). Alt "merit" este si al bratului, modului cum acesta se potriveste cu doza. De exemplu am observat ca aceeasi doza poate merge perfect la apasari mai mici pe anumite brate si pe altele nu tin la apasari mici. Asta in conditiile in care bratele respective se incadreaza in aceeasi categorie, medii. Alta observatie de-a mea, chiar si reactia la reglajul de VTA este data mai mult de brat (brat-doza) decat de doza in sine. Mai degraba as spune ca bratul reactioneaza la VTA (mai mult decat doza - insa si aceasta are un rol determinant).
Oricum, in domeniul asta nu se pot emite legi universale si reguli cu procente. Insa potriveala (matchingul) e cea mai importanta chestiune.... Si sa nu uitam preamplificarea! Asa cum mereu am scris, exista matching si intre doze si preamplificatorul phono. Un matching dincolo de teoria cu datele tehnice, impedante, etc. Adica, exemplificand la modul general, poti avea un preu phono cu toate reglajele posibile si totusi sa nu se potriveasca cu anume doze. Poti avea si cazul invers, un preu fara nici un reglaj, primitiv, dar care sa se potriveasca fabulos cu o anume doza. Nu tine nici de cablul phono (care evident, modifica substantial sunetul), tine pur si simplu de potriveala (matching) intre doza si preu (dar si cu sistemul de amplificare).
"Tinereţea este o noţiune, biologia un adevăr. Ele împreună dau dimensiunea existenţei"(Geo Bogza)

User avatar
remoteviewer1
Posts: 926
Joined: 14 May 2011, 11:13
Location: Bucuresti

Re: Ca audiofil, ajungi inevitabil la vinil ?

Post by remoteviewer1 »

momolo
Cel putin placa pe care o am pare pur si simplu fara limita, adica nu i-am atins niciodata limita de rezolutie si adancime incredibila!
Pai poate placa ta, a fost mai aproape de stantza, si presata cu santurile proaspete...esti norocos!

Discurile DG nu paraie intr-adevar, insa le lipseste de multe ori magia, adica de cele mai multe ori.

Ideea este ca doza din poveste, cred ca ar putea mult mai mult pe un brat modern de calitate si cu un amplificator phono potrivit. Trebuie sa tinem cont ca tabla invartitoare a costat undeva sub jumatatea dozei ca si pret, deci trebuiesc mentinute proportiile. Potentialul acestei doze este foarte ridicat dupa parerea mea, aparent placandu-i bratele medii. Ma mananca sa o incerc si pe bratul greu de la Kenwood, insa nu mai am chef de surubareala zilele acestea. Am pus-o pe bratul usor de la CEC (fara VTA) la un moment dat si suna o soola...era comuna de tot...nu dadeai doi bani pe ea. Deci potrivirea e o arta...
“Without music, life would be a mistake.”― Friedrich Nietzsche

User avatar
remoteviewer1
Posts: 926
Joined: 14 May 2011, 11:13
Location: Bucuresti

Re: Ca audiofil, ajungi inevitabil la vinil ?

Post by remoteviewer1 »

Zilele noi vin cu un pick-up nou...impresionat de sound-ul batranului Thorens din dotare, imi tot doream cu pofta modelul sa zicem "clasic", adica 160-ul. Adus in batatura modesta, uns, reglat si fixat unele pe ici pe colo, a inceput sa cante cu aceasi doza din dotare Grado de lemn. Diferentele fata de modelul 165 sunt multiple, chiar daca cele doua table sunt aparent asemanatoare la prima vedere. Bratele sunt destul de diferite ca si constructie, mai ales la partea de anti-skating (la unul este magnetic la celalalt este cu greutate). Modelul cel nou(din casa) are mai multe piese de metal fata de cel vechi. In primul rand sub-platanul antrenat de curea este metalic la 160 si dintr-un fel de plastic la 165. Butoanele de actionare sunt metalice la 160, constructia parand mai fina si mai precisa la acesta din urma.

Avand aceasi lungime efectiva la brat si acelasi headshell, mutarea dozei de pe un pick-up pe altul a fost floare la ureche. Am umblat la surubelele bratului si l-am lasat cat mai jos cu putinta, pentru ca doza Grado sa se aseze un pic cu fundu in jos, exact cum se recomanda in carticica de instructiuni. Am umblat apoi la suspensie, ce era colapsata intr-o parte si avea o "saltareala" gresita. Aici am facut si o mica prostie din lipsa de scule, mi-a alunecat pick-up-ul de pe suportul de sustinere si era sa fac o boacana mare...am facut un mic damage neobservabil decat cu ochiul "soacrei"...increderea in fortele proprii fiind prea mare la momentul respectiv. Dupa ce am dat de furca suspensiei, am sters cureaua cu ceva alocool si am curatat subplatanul si "putza" motorului ce invartea ansamblul. Am analizat axul platanalui, era ok, apoi am curatzat putzul axului cu betisoare de urechi si ceva spirt. Apoi am purces la gresarea axului cu vaselina neagra cu litiu gasita in comert. Dupa ce am terminat cu tabla, am trecut la brat si am reglat "jocurile" in cei 3 rulmenti. La final, ca si o joaca de copil, am reglat greutatea de apasare si bias-ul.

Bine bine, am reglat multe...insa cum canta? Pai canta binisor, fatza de modelul mai nou(ca si fabricatie) are mai mult autoritate si parca un nivel de distorsiune mai mic. Bas-ul pare mai autoritar si mai plin, muzicalitatea s-a pastrat la un nivel foarte bun pentru acest nivel de pret. Mi se pare si imaginea stereo imbunatatita destul de mult. Fundalul din care izvoraste muzica pare un pic mai intunecat, sunetul find mai carnos si mai plin pe ansamblu decat la modelul 160. Boxele parca dispar mai bine in peisaj si sunetul invalui camera mai usor, neparand fortzat. Bineinteles ca am exagerat un pic diferentele dintre cele doua pick-up-uri pentru a se intelege ideea de baza mai bine. Ce imi doresc in continuare? Un nou model de pick-up...glumeam...imi doresc sa raman cu cele doua table (Kenwood-ul DD aka Godzilla si 160-ul Belt Drive aka Gura de hAur) si sa imi curatz casa de celelalte, din pacate am colectionat cam multisoare pana in acest moment(pentru spatiul detinut), am vreo 4 bucati in diferite stari de functionare pe care oricum nu le prea ascult.

In rest ce sa va mai zic, va urez auditii placute...si distractie placuta cu surubareala la table invartitoare...
“Without music, life would be a mistake.”― Friedrich Nietzsche

User avatar
momolo
Moderator
Posts: 14344
Joined: 02 Oct 2008, 10:11
Location: Bucuresti

Re: Ca audiofil, ajungi inevitabil la vinil ?

Post by momolo »

remoteviewer1 wrote:Apoi am purces la gresarea axului cu vaselina neagra cu litiu gasita in comert.
daca e neagra sa nu fie cumva grafitata. Asta nu e buna deoarece este abraziva si poate uza lagarul.
Ar trebui sa cauti manual service sa vezi daca scrie ceva de ungere. De obicei se mentioneaza un indicativ de vaselina (sau ulei) dupa care incerci sa cauti informatii despre acea substanta care se gasea doar in era dinozaurilor. Ideea e sa afli daca in lagar se baga ulei sau vaselina ? In materie de asa ceva se gasesc multe (de exemplu pe ebay).
Dar daca ai bagat acolo grafitata eu zic sa nu o lasi prea mult.

Alta chestiune - cureaua este incredibil de importanta. Nu e vorba numai de miorlaituri ci pur si simplu actioneaza in fermitatea, precizia, detaliul sunetului, etc. La prima vedere daca o curea veche mai trage nu-ti dai seama de neajunsuri. Insa daca te obisnuiesti si dupa o vreme cumperi o curea noua si buna, vei auzi schimbari cu atat mai mari cu cat sistemul de amplificare e mai transparent.
Eu am ajuns in timp la concluzia ca orice curea ceva mai veche trebuie schimbata din prima, fara menajamente.

Apoi in diferenta intre aparate mai intervin cablurile interne si externe.
Avem deaface cu semnal foarte mic si astfel orice contact este de evitat si este foarte important.
Daca ti la trancotele astea ar trebui sa le cumperi cabluri interne (brat) de calitate. Un exemplu il stim toti, Cardas. Insa costa!
Iar daca cumperi cablaraie noua e bine sa faci o modificare dealtfel neplacuta si nepractica dar cu efecte benefice in sunet - sa tragi cablu direct din papucii dozei in mufele RCA de la spatele aparatului (presupunand ca nu te incanta sa ai cablu captiv, deci sa nu poti schimba cautand unul cat mai potrivit).

Si ca tot sunt la "indicatii pretioase", un aspect extrem de important este asezarea tablei. Pe ce sta tabla, de atata si suna. Rack-ul, platforma, etc, pe care shade invartitorul sunt absolut cruciale in sunet. Cu atat mai mult la un aparat usor (hai sa zic, la unele cu plinta de 45 kile e mai putin important; desi e important si acolo, defapt in orice situatie). Conteaza materialul din care este facuta placa pe care shade tabla, conteaza greutatea placii, conteaza pe ce sasiu sta aceasta, conteaza pe ce sta sasiul pe podeaua camerei, conteaza tot! Si inca mai mult decat ai crede! (trancotarii sunt rugati sa nu citeasca textul asta!).
"Tinereţea este o noţiune, biologia un adevăr. Ele împreună dau dimensiunea existenţei"(Geo Bogza)

ionroata
Posts: 41
Joined: 15 Aug 2012, 11:42
Location: Piatra Neamt

Re: Ca audiofil, ajungi inevitabil la vinil ?

Post by ionroata »

Salut
Felicitari pentru noua achizitie. Sint invidios pe cei care mai au timp de surubarit si reglat ace. Bine ca macar imi gasesc timp sa mai ascult cite un disc.
Ieri am "reactivat" stick-ul cu mp3 pentru masina. Au aparut ceva muzici noi si eram tare curios sa vad ce si cum. Muzica mi-a placut dar am fost mai mult decit mirat de cum se pot auzi mp3-urile :shock: . Nu au scena, suna infundat, nu se aud anumite instrumente, vocile nu au putere si substanta, etc. Asa ca azi mi-am pus doua viniluri sa-mi revin :D . Si poate in viitorul apropiat voi avea si eu timp de surubareala.

Spor la auditii cit mai placute.

User avatar
remoteviewer1
Posts: 926
Joined: 14 May 2011, 11:13
Location: Bucuresti

Re: Ca audiofil, ajungi inevitabil la vinil ?

Post by remoteviewer1 »

Din cate stiu eu, nu e cu grafit grasimea, dar ma uit...; ce recomanda manualul(pe care il am in original) a disparut de cand era bunica inca in putere. De curea sunt constient, am tot zis ca imi fac curaj sa dau o comanda la Thakker ....timpul trece...si eu nu fac mai nimic, din pacate in ultima vreme de abia am timp sa ascult cateva ore pe saptamana un disc sau doua.

Cu faza cu mufele rca, nu imi vine sa il gauresc si sa trag fire, cel putin eu nu am aparatura necesara si nici indemanarea, vizita la un Dorel (am mai vazut operatia aceasta facuta de altii cu rezultate slabe) nu ma prea incanta. Cablul captiv original impreuna cu mufele sale arata cam amarat, am pilit un pic oxidul de pe mufe...cu o radiera de hartie. Nu prea imi vine sa il ciobanesc, in primul rand ca nu am priceperea si in al doilea nu am la cine apela.

Intr-adevar asezarea este cruciala, este o chestie care chiar conteaza. Am scris pe aici ca l-am pus pe sticla si sunetul s-a mortificat pur si simplu. Eu il am pus pe niste bancutze de lemn natur de la Ikea si suna decent. Tot m-am gandit sa fac un efort financiar si sa achizitionez un rack mai ok...insa si aici am ramas numai cu planurile. Ma gandeam si la upgrade de cablaraie(parte ramasa in urma in sistemul propriu)...alte planuri...bugetul e blocat, suntem in criza...etc.

ionroata
Sint invidios pe cei care mai au timp de surubarit si reglat ace. Bine ca macar imi gasesc timp sa mai ascult cite un disc
Nu fi...de la departare suna bine, insa in realitate este o activitate destul de frustranta si condimentata cu mici esecuri. Poate daca timpul este disponibil si posesorul este expert in surubareala... insa pentru majoritatea ar fi o corvoada. Poate fi o placere cand pick-up este in stare perfecta avand spatiu si scule, de impovizatii prin sufragerie si injuraturi printre dinti m-am cam saturat :lol: . Ma gandesc cateodata cand ma coplesesc gandurile negative, ca timpul si banii consumati cu joaca pe multe table, poate si perii albi obtinuti, erau mai bine consumati pe o solutie de-a gata si pe discuri de vinil (cel mai important lucru, de departe...) mai multe. In fine, nu se stie...asta e viata, fiecare cu drumul sau...mergem inainte.
“Without music, life would be a mistake.”― Friedrich Nietzsche

Post Reply