lordu73 wrote:Mi-a zis cineva apropo de vinil-uri, ca cele care se preseaza in ziua de azi (nu stiu daca vorbea de toate sau numai sau unele) ar avea ca "sursa" digital-ul.
E adevarat sau bate cimpii?
e un subiect de discutie care se poata lasa cu bataie de strada (sau de bar) precum subiectul cablurilor.
In opinia mea cred ca asta e o legenda populara fara prea mult fundament sau fara un fundament corect. Sa ma explic:
1) chiar daca sursa master ar fi digitala, nu vad nimic rau in treaba asta. Putini (prin zona noastra) au ocazia sa auda, vada, inteleaga scule si operatiuni in zona profesional audio. Astfel putini au habar cat de bune pot fi sursele digitale in zona profy audio.
In mica noastra lume atunci cand discutam de digital ne referim la zona consumerista, deci CD audio si eventual diverse fisiere sublime care au pacatul ca ori sunt extrase dintr-un CD audio, ori din cine stie ce alte proveniente domestice. Sau exista fisiere cu adevarat "hirez" oferite la download de case consacrate insa marea buba nu e fisierul ci modul in care acesta ajunge convertit in semnal audio analogic pentru amplificare.
Insa in zona profy calitatea surselor digitale, chiar si din fisiere, e cu totul alta. Acolo conteaza pana si tipul de fisier WAV folosit, conteaza (evident, nu pentru latzosii care butoneaza behringeruri) tot felul de "taine". Cert este un lucru, calitatea unui "master" digital din zona profesionala este foarte mare si nu avem noi pe la casele noastre asa calitate digitala niciodata, caci nu avem cum si nici din ce. Problema noastra sta in calitatea formatelor comerciale, adica a produsului finit, din asta tragem noi concluzii.
Daca in cazul surselor profesionale analogice (maguri tip "aragaz") situatia e super simpla, problema sta doar in a avea banda master originala, in cazul surselor digitale profesionale situatia e infinit mai complicata si diversificata inca din era de inceput a digitalului, adica anii 80. Si sa fiu inteles, nu ma laud ca inteleg lucrurile astea caci nu le inteleg prea bine, dar am avut sansa sa vad, aud si sa inteleg ce calitate poate fi la masterele audio digitale in zona profy. Adica una de top!
Deci, prima premiza, cea cum ca, automat un master digital e prost si automat un master analogic e bun, este gresita! In general ceea ce vine pe master de pus pe CD audio, SACD sau LP e de o calitate foarte mare. Problemele sunt la transpunere, culmea, exista probleme si la modul in care e citit masterul la fabrica, deci probleme peste tot pe drumul dintre studio si produsul finit.
2) transpunerea pe placa LP este se pare, o mare arta, ceva deosebit de complicat care necesita o lunga calificare la locul de munca. Am auzit ca pe vremuri pentru a ajunge inginer sef la chestia asta trebuia sa faci ucenicie minim vreo 7 ani. Batranii care stiau pe vremuri sa transpuna placi bune, sunt ori morti, ori la pensie. S-a produs o prapastie intre generatii.
Astfel apare problema comuna atat la CD audio cat si la vinyl (LP ii zicem noi in mod incorect deoarece exista si alte forme de placi vinyl, nu numai Long Play), transpunerea intre master si produsul final. Asta e marea buba! Iar in cazul vinyl-ului (zic in"engleza" cu y sa placa si la licuricizati) problema transpunerii e foarte complicata. Bonus - trebuie si o instalatie capabila. Pai ce instalatie sa mai fie azi cand in anii 90 se intreceau care pe care arunca la gunoi si demoleaza instalatiile !? Se pare, azi nimeni nu mai produce astfel de instalatii, deosebit de costisitoare (si toate unicate), la randul lor necesitand oameni pregatiti care sa stie cum se fac astea. Deci se folosesc vechiturile care inca au mai ramas in functie sau care au fost carpacite. Nu mai exista industria din spatele lor. Ori mai e o problema - azi cam toata industria e mutata in China. Credeti ca ar fi chinezii capabili sa fabrice instalatii de presare la calitatea celor vechi (din Europa si America) ?!
Deci, o a doua problema majora este transpunerea masterului pe placa vinyl.
3) mai este o problema nebagata de multi in seama - la vinyl nu exista un anume standard (masura) la dimensiunile santului. Fiecare casa producatoare graveaza cum poate. Iar azi majoritatea placilor au santuri mai late si mai adanci decat cele "vintage". Asta necesita ace diferite la doza, desi orice doza le citeste. Discutam de fineturi.
4) alta problema si cred ca asta e una din cele mai importante - calitatea materialului. Adica in sine vinilul, plasticul din care se fac placile. Toata lumea a observat, si asta e o observatie corecta, calitatea materialului la placile noi este proasta. Multe paraie de cum le desigilezi, deci de la prima ascultare. Multe se uzeaza foarte repede, abia le asculti de cateva ori si se inmultesc pocaniturile. Materialul pare moale si prost sau probabil prea casant, nu am de unde sa stiu. Cert este ca placi "vintage" care au 30...50 si au trecut o viata prin conditii grele, au fost arate de stramosi, tinute vai de ele in beci, pod, dube, etc, totusi asa cum le gasesti, le poti asculta de multe ori si nu capata pocanituri in plus daca ai o doza buna si bine reglata (daca nu le ari ca animalul pe cine stie ce rajnita). Cine are multe placi vechi si noi constata in mod evident ca cele noi sunt slabe din punct de vedere al calitatii materialului la uzura (la ascultare repetata).
Deci, azi nu mai exista probabil chimistii si industria de alta care fabrica material rezistent o viata.
Defapt asta se vede si la placile "vintage", in timp calitatea materialului a scazut, chiar incepand cu anii 60. Aici e de precizat un lucru - pana prin anii 70 majoritatea utilizatorilor aveau rajnite care arau violent placile (multe pickpuri cu doza quartz), dupa anii 70 in lumea civilizata cele mai multe cititoare erau cu doze MM cu apasare relativ mica. Deci placile din anii 50-60 vin din vremurile cand playerele arau vartos in sant. Astfel, pe vremurile alea pentru a multumi clientela si pentru ca nu incepuse inca era marketingului si PROFITULUI (cu orice pret - numai sa fie multumiti actionarii) se folosea material foarte rezistent, deci si scump, deci cel mai bun (se poate face o analogie cu caucicurile la automobile, toata lumea stie ce inseamna un cauciuc prost si unul bun). Caci totul e o chestiune de bani. Dupa anii 70 a inceput sa fie folosit si material ceva mai prost, deci mai ieftin pentru ca atunci lumea a fost zguduita de doua mari crize economice, una la inceputul anilor 70 si alta prin 1980-83 cand pretul a devenit cerinta numarul unu la toate si la tot.
Dar azi nu mai e problema cu pretul, oricum placile noi sunt aberant de scumpe (la media de 30...40 euro bucata) din ratiuni diferite, nu din cauza neaparat a materialului placii, mai degraba din cauza costului transportului (LP-urile sunt extrem de grele!) cat si consumului industrial (trebuie coperta, deci tipografie - azi tipografiile sunt pe duca, netul/calculatorul incepe sa inlocuiasca tot, inclusiv cartile pe hartie - drept dovada ca acestea devin din ce in ce mai scumpe si mai putine). Sper ca toata lumea stie un lucru logic - cu cat facilitatile industriale se imputineaza din cauza cererii pe piata, cu atat ceea ce produc acestea e mai scump. Ieftin si bun poate exista numai in conditii de serie masiva, cerere mare pe piata si evident, piata mare.
Deci, un motiv real ar fi calitatea proasta a materialului modern. Cauzata de conditiile si preturile moderne dar si de lipsa calitatii (profesionale) a celor care lucreaza in domeniul chimic in ziua de azi. Nu m-as mira ca plasticul folosit azi sa fie si asta importat din China, caz in care nu mai are rost sa discutam! (stim ce s-a ales de calitatea multor lucruri o data mutate in China).
Deci, sunt mai multe aspecte cand discutam de placile noi. O data e transpunerea, a doua este modul cum sunt gravate (santuri late si adanci - sper ca ati observat, multe placi desi sunt gravate pe cam toata fatza, au putin timp inregistrat. La cele vechi vezi aceeasi suprafata gravata si timpul e aproape dublu), alta problema este calitatea materialului plastic. Astfel, cred ca problema masterului digital sau masterului analogic e una secundara. Defapt cine are colectii de placi vechi stie ce diferenta (audio) mare exista intre diverse placi. Unele suna de doua ori mai tare, altele se aud plat si sec, altele se aud fenomenal. Intotdeauna s-au facut placi atat bune cat si proaste. Inclusiv in vremurile in care intreg lantul era analogic. Aceste diferente pot fi extrem de mari si asta in conditiile in care placile au fost produse in anii cand nu exista decat analogic. Asta dovedeste cat de importanta e transpunerea pe placa dar si in sine, calitatea masterului de studio.
Parerea mea este ca azi nu sculele digitale profesionale sunt prima problema, ci oamenii care le folosesc. In zona profy cea adevarata intotdeauna au exista scule audio foarte bune, atat analogice cat si digitale. Insa ca si la pictura, degeaba ai super vopsele si super pensule daca esti un pictor prost! Sau ca la pescuit, vezi cateodata toata lumea pe marginea baltii cu super scule, nimeni nu prinde mai nimic pana vine unul cu o guta si niste momeala de doi lei si ala incepe sa-si umple sacul. Am vazut deastea pe pielea mea!
Deci, ce vreau sa spun, omul e cauza (si rezolvarea), nu masina!
Prostu' invata pe pielea lui, desteptu' pe-a altuia.
) veioza. Eu zic sa inchidem subiectul "daca se merita cablurile" si sa il deschidem pe cel "ce cabluri nimerite ne luam?". Spor la ascultat!
Unele se meritau a fi cumparate (cu reducere), avand pretul de baza mai mic, de altele insa (cele de jazz de la ECM, de exemplu) nu te puteai atinge nici cu mama reducerilor!... 
Erau doua seturi de boxe, din pacate nu cele mai grozave... O pereche de floorstandere mici Sony, ca de sistem home cinema ieftin, si inca una no name, stil boxe de nunta si botez, suite pe niste stative. Sunetul, asa-zis hi-res, era ceva placut, dar atat, fara absolut nici un fel de pretentie audiofila. Nici nu se putea altfel, avand in vedere setup-ul!...
