Aici sunt mai mult aspecte care ar conduce la discutii interminabile, subiectul e vast si complicat. Dar sa-ti spun ce stiu/cred eu:
- e o mare diferenta intre utilizarea analogului "de casa" si de studio (adevarat, nu manelar. Din pacate Romania in domeniul asta e cam 99% manelara. Folosesc termenul metaforic, il aplic si la alte genuri muzicale). Una e sa judeci analogul avand niste benzi mancate de molii si un AKAI, alta e sa judeci analogul cand iei contact cu lumea profy.
- cele mai bune inregistrari audio din toate timpurile sunt analogice. Majoritatea au fost facute in anii 1950...1960...1970. In ziua de azi inca se mai minuneaza lumea (in domeniu) cum au putut face asemenea inregistrari cu mijloacele "primitive" ale anilor 1950-60 ?!
- calitatea audio e deasupra zgomotului de fond. Exista inregistrari superbe, vii, asculti si parca esti acolo dar care au zgomot de fond, fashait, chiar brum. In contrapartida, exista inregistrari impecabile din punct de vedere al zgomotului de fond, adica acesta nu exista, totusi sunetul e mort, robotic si nu produce emotie ascultatorului, nu te simti ca acolo, suna ca mortul bine fardat spre groapa.
- toate inregistrarile analogice au zgomot de fond. Nu exista fara. Nu exista inregistrari finale de studio (nici analogice si nici digitale) fara prelucrari de compresie, expandare, EQ, filtre diverse, etc, etc. Totul este puternic prelucrat, altfel nu suna deloc. Daca pui pe disc (de orice fel) ce ai tras direct din microfon, suna (la om acasa) ca o basina adormita. Totul trebuie prelucrat si din pacate totul trece printr-un mixer (analogic sau digital). Asta e cel mai mare "macelar" al sunetului, mixerul maria asa! Asta e si secretul calitatii sau non-calitatii. Iar calitatea COSTA. Insa niciodata un mixer digital nu va depasi un mixer analogic (daca judecam strict dupa calitatea sunetului). Unii spun (pentru consolare), "E alta lume!"

Si poate ca este! Omul se obisnuieste cu orice.
- in anii 1990 s-au raspandit brutal si peste noapte mixerele digitale. Lumea a sarit in sus de bucurie! S-a dus vremea zgomotului de fond, brumului, diverselor artificii sa ti cat mai jos pragul de zgomot (si sa nu pierzi mult din dinamica) prin jdemii de filtre si prelucrari. Toata gramada de aparatura analogica prin care se limba sunetul adauga zgomot si distorsiuni si este instabila, depinde de alimentare, cablaraie, mase, vreme, etc. Digitalul a shuntat problema, poti plimba bitzii cat vrei ca inafara de jitter, alta problema nu ai, iar zgomot de fond, deloc. Dar dupa o vreme lumea (in domeniu) a observat ca sunetul trecut prin noile mixere digitale este de rahat, e nascut mort. Nu are zgomot de fond, dar suna de rahat. Culmea este ca teoretic digitalul are o dinamica mult mai mare decat analogul insa la ureche toata lumea apreciaza fix pe dos, analogul se percepe mai dinamic decat digitalul.
- dar nimeni nu mai putea da inapoi. Era o chestiune de bani. In analog (banda mag, mixere analogice) totul costa mult mai mult (si necesita personal calificat de intretinere). Pentru ora de studio clasic analog se percepeau tarife exorbitante. Insa in digital s-a ajuns urgent la productia "de laptop" care nu costa mai nimic. Nu exista mecanisme in miscare, nu exista suport perisabil si dificil cum este banda magnetica, nu exista acea instabilitate electromagnetica a sistemelor analogice, nu exista uzura.
- astfel, in balanta a atarnat mai mult partea economica. Digitalul este MULT mai ieftin. Si mai practic. Analogul e un chin si costa enorm.
- dupa vreo 10...15 ani de bizoniada digitala unii de prin industria muzicala si-au dat seama ca in digital totul suna de rahat si nu obtin albumele pe care le aveau pe vremuri. Astfel unii au scurmat prin garaje si au reluat lantul analogic. Costa dar suna! "Moda" asta a inceput nu numai de la consumatori dar si de la producatori si in prezent se extinde deoarece comparatia e totul. Omul cand compara alege analogicul. Evident, daca nu compara si are capul plin de prejudecati si "logica inginereasca" ramane in ideile lui fixe (le cunosc, erau la moda in anii 1980, dar intre timp unii s-au trezit). Problema este sa ai unde compara. E greu! Rare situatiile care conteaza!
- culmea, in timp s-a constatat ca taman suporturile digitale, alea despre care se spunea in reclamele anilor 1980-1990 ca vor tine milioane de ani, au cedat inaintea suporturilor analogice! S-a constatat ca banda magnetica e mult mai rezistenta decat se credea iar suporturile digiltale sunt o mare problema deoarece nu cad gradual asa cum cade analogicul, ci se prapadesc brusc, intr-o clipa ai ramas fara nimic. Interesant este ca se petrec afectari ale datelor chiar si la mutarea de pe un suport pe altul unde teoretic ar trebui sa ramana tot bitzii aia dintr-o parte in alta. Astfel intra in functie sistemele de corectie care in majoritate merg pe principiul interpolarii logice, adica ne imaginam cum a fost bucatica de mozaic lipsa uitandu-ne la bucatelele de mozaic din jur, cele pe care le mai avem. Astfel inventam una noua, dar intrebarea este daca e identica cu cea originala care a disparut?! Nu este! Nu are cum sa fie! Ce s-a dus, s-a dus.
- si sunetul digital e defapt cu colaj de fashiutze pe care daca le ai din ce in ce mai subtiri si dese speri intr-o zi sa semene mai mult cu originalul analogic care e numai sinusoida, nu dinti de fierastrau. Dar in veci nu va fi identic. Si pe drum se petrec fenomene atat de ciudate incat dupa o vreme inginerii de sunet (buni) si-au dat seama ca digitalul este si mai al naibii (de dificil) decat era analogicul (de care se vaicareau ca le mananca ficatii la vremea respectiva!).
- de exemplu, daca pui acelasi microfon si acelasi preamplificator si il bagi intr-un recorder analogic si apoi intr-unul digital, ceea ce iese este complet, complet diferit. De exemplu, in cazul inregistrarii unui pianist folosind recorder digital, ala parca isi scoate in evidenta fix ce nu vrei, auzi pedalierul cand nu prea ar trebui sa auzi, auzi diverse frecvente puse in evidenta si nu sunt tocmai din cele mai frumoase, etc. Cert este ca intre inginerii de sunet unii s-au specializat pe digital care e complet alta lume decat analogicul. Se pot obtine inregistrari bune in ambele variante dar daca comparam la varful varfului, tot analogicul castiga (la calitate audio). Si dupa peste un deceniu de folosinta multi si-au dat seama ca digitalul e mai dificil decat analogicul, in ciuda mega avantajelor economice si ergonomice (asta pentru cine vrea calitate. In rest, orice tampit poate butona in digital, PC-ul gandeste in locul lui).
- problema de baza la toata discutia noastra este calitatea audio. Aceasta e profund relativa, una este pentru un DJ semi-surd caruia nu-i mai reactioneaza ORL-ul decat la basul seismic si care asculta muzica pop-disco de bum-bum-tzi-tzi, si alta este pentru un consumator de clasica care are scule audio bune si ani de zile in spate in care a ascultat numai sistem audio de calitate. De multe ori este ca si cand ai incerca o mediere de gusturi intre camionagii si biciclisti.
- exista "bizoni" (chiar multi) si in lumea profy. Defapt delimitarea zonei profy nu este stricta, e variabila. Dar in orice lume exista varfuri si trepte. Cand te afli pe o treapta inferioara greu poti intelege ce se petrece mai sus. Cand esti sus, nu pricepi ce se petrece jos, sau ce au aia cu tine de s-au turbat.
- calitatea audio pe langa faptul ca este extrem de subiectiva si relativa, nu este nici o prioritate. Altele sunt prioritatile, in primul sunt cele de natura economica. Astfel, producatorii vor cauta sa foloseasca sistemul cel mai eficient economic. Din punctul asta de vedere digitalul este mult deasupra analogului. Comerciantii vor cauta sa vanda dupa trendul pietei, ei vad ce marfuri pot tranzactiona cu posibilitate de castig mai bun. Daca trendul este digital, comerciantii iti vor spune ca digitalul e alfa si omega. Daca trendul coteste spre analog, aceeasi comercianti vor fi loviti brusc de "pasiunea" analogicului (daca acesta le permite castig banesc mai mare). Iar consumatorul este la baza lantului trofic, din el se hranesc toti. Si va fi directionat "sa pasca" acolo unde aduce mai mult beneficiu pradatorilor. Iar aici ajung la termenul de "bizon". Este foarte potrivit. Bizonu desi e mai puternic decat lupul, leul, tigrul, totusi ajunge in farfuria acestora pentru ca nu are creierul la fel de dezvoltat ca al pradatorului. Si pentru ca e..... bizon, si se ia dupa turma!

Prostu' invata pe pielea lui, desteptu' pe-a altuia.