Ca audiofil, ajungi inevitabil la vinil ?

Analogic, digital, sisteme audio, casti, revelatii si review-uri
User avatar
Spirit Crusher
Posts: 139
Joined: 10 Nov 2013, 14:04
Location: HARBEarTH

Re: Ca audiofil, ajungi inevitabil la vinil ?

Post by Spirit Crusher »

Image

Image
Harbeth, vinyl and tubes...

User avatar
remoteviewer1
Posts: 926
Joined: 14 May 2011, 11:13
Location: Bucuresti

Re: Ca audiofil, ajungi inevitabil la vinil ?

Post by remoteviewer1 »

Sunt cu adevarat magulit cu privire la mentionarea numelui meu in contextul acestei boli contagioase ce se denumeste si vinil. Ar fi multe de spus...foarte multe, insa spatiul si timpul impun limitari. In primul rand felicitari pentru achizitie, sincer as fi vrut si eu sa fi inceput calatoria in lumea analogica de la acest nivel. Tabla, bratul si doza, cu toate ca nu am avut oportunitatea sa le audiez, sunt produse de calitate la care omul muncitor poate doar sa viseze. In contextul Harbeth, VTL, nu putem decat sa visam cu ochii deschisi la vinil. Inca odata felicitari sincere pentru calea aleasa!

Dupa experienta proprie, vinilul este cea mai accesibila si mai scurta cale catre auditia muzicii clasice in conditii decente(nu pot sa ma pronunt cu privire la magnetofon, caci reprezinta un Univers putin cunoscut pentru mine insumi). Cine asculta cu precadere rock, disco, pop, chiar si muzica electronica poate fi considerat un fericit, deoarece de multe ori poate "scapa" cu un calculator, cu un dac drept sursa. Pasionatul de muzica clasica, insa are un destin mai aparte, este menit sa sufere in momentul tranzitiei din sala de spectacol in sufrageria proprie. Sper sa nu atrag multe injurii, insa consider cd-ul ca fiind un sistem de frontiera in contextul muzicii clasice, se pot obtine performante bune cu costuri extraordinare, un cd entry neputand nicidecum sa reproduca muzica clasica la un nivel acceptabil (cel putin pentru unii ascultatori). In plus, cd-urile de buna calitate sunt relativ rare, editiile speciale (de genul celor japoneze,etc.) fiind destule de oneroase ca pret. Aici intervine vinilul cu preturi la sh foarte bune si calitate in general buna. Majoritatea discurilor din anii 60-70-80 suna bine (Decca, DG, Philips, EMI, etc.) pe un pick-up reglat decent. In concluzie tablele si discurile vinil vechi sunt o combinatie castigatoare. Cred ca in acest moment lumea si-a dat seama ca vinilul nu esto o moda trecatoare (nici un moft sau nostalgie-cel putin la mine nu e cazul deoarece fac parte din generatia “Caseta”), ci este un format decis sa ramana multe decenii pe piata, poate chiar secole :D .
“Without music, life would be a mistake.”― Friedrich Nietzsche

dias28
Posts: 22
Joined: 10 Feb 2018, 23:10
Location: Iasi

Re: Ca audiofil, ajungi inevitabil la vinil ?

Post by dias28 »

Va propun sa cititi ceva interesant, respectiv o comparatie (competenta) intre inregistrarea pe vinyl si cea digitala.

"Acum a venit rândul să comparăm calitatea sunetului în cazul unei înregistrări pe vinil în raport cu o înregistrare digitală. Aproape toţi iubitorii de muzică îşi exprimă preferinţa pentru una din aceste două metode de înregistrare a sunetului (vinil şi digital), fiecare putând indica într-un mod sincer, pe baza preferinţei lor, argumente pro şi contra pentru fiecare metodă în parte. Oricum, există o întrebare de bază care poate înlocui subiectivismul fiecăruia. Există vreo diferenţă sesizabilă între cele două metode de înregistrare, în ceea ce priveşte calitatea sunetului?

Susţinătorii, plini de zel, ai ambelor metode de înregistrare vor răspunde la această întrebare că există o diferenţă perceptibilă, ceea ce înseamnă că ei sunt în măsură să o indice. În cele ce urmează vom arunca o privire asupra unora dintre testele efectuate pentru a verifica această afirmaţie. Dar, în primul rând, este necesar să ne formăm, în mod rapid, o vedere de ansamblu asupra celor mai importante aspecte tehnice ce caracterizează ambele metode de înregistrare.

Diferenţa principală dintre cele două metode de înregistrare a sunetului o reprezintă modul în care este realizată înregistrarea, în sistem analog sau digital. În cazul discurilor de vinil, un semnal analogic, aflat sub forma unei unde continue, este imprimat în canalul aflat la suprafaţa acestora, în timp ce pentru o înregistrare digitală se utilizează un semnal discontinuu a cărui amplitudine este eşantionată la o frecvenţă înaltă. Există un mod deosebit de elegant prin care un semnal stereo, compus din două canale audio discrete ce se reproduc simultan, poate fi înregistrat într-un singur canal aflat pe un disc de vinil ce este parcurs de către un ac de înregistrare. În timp ce acesta parcurge canalul aflat pe discul de vinil, de la o faţă către cealaltă faţă a canalului, este înregistrat un singur canal audio a cărui frecvenţă este determinată de viteza cu care acul este împins în stânga şi în dreapta, iar amplitudinea acestui semnal este dată de cât de ample sunt aceste deplasări. Pentru a adăuga un al doilea canal audio, se utilizează deplasarea acului pe verticală, în plus faţă de mişcarea sa în plan orizontal. Dacă se înclină cu 45 de grade ambele căi de rulare, se obţine un canal care variază atât în adâncime cât şi în jurul axei sale orizontale. Dacă se ţine cont că cele două semnale audio se vor reproduce împreună, se obţin indicaţiile privind modul în care trebuie tăiat canalul, pentru fiecare moment în parte. În acest fel se obţin două semnale audio ce variază uniform şi care reproduc canalul din stânga şi canalul din dreapta al unui sistem de redare stereo. Este un sistem de reproducere a muzicii deosebit de frumos.
O înregistrare audio digitală este definită de doi parametri de bază: rata de eşantionare, care reprezintă de câte ori pe secundă este divizată amplitudinea undei audio şi rezoluţia, care este numărul de nivele posibile care pot fi măsurate în cadrul fiecărui eşantion în parte. Pentru un disc compact, această rezoluţie este de 16 biţi, ceea ce înseamnă că amplitudinea undei sonore se măsoară, la fiecare pas, pe o scară cuprinsă între 0 şi 65.535. Rezoluţia unui compact disc este foarte precisă. Această măsurătoare se realizează la o rată de eşantionare de 44.100 de ori pe secundă. Această valoare este aleasă dintr-un motiv special, pentru că ea este de două ori mai mare ca frecvenţa maximă care poate fi sesizată de urechea umană, care este în jur de 20.000 Hertz. O formulă numită rata de eşantionare Nyquist arată că aceasta este rata minimă de eşantionare necesară pentru a acoperi întreaga gamă de frecvenţe ce pot fi percepute de auzul uman. Dacă se consideră cantitatea totală de date necesară pentru fiecare canal audio în parte şi se dublează valoarea obţinută, din condiţia de a avea un sistem stereo de înregistrare, se poate calcula volumul de date care trece în unitatea de timp şi care reprezintă viteza cu care se deplasează aceşti biţi de date, denumită bitrate. Cu cât este mai mare valoarea pentru bitrate, cu atât mai mult se poate utiliza o rezoluţie şi o rată de eşantionare mai mare. Dacă acest flux de date este destinat pentru a fi înregistrat pe un disc compact (CD), acesta suferă, în prealabil, o conversie pentru a-l transforma într-o serie de unu şi zero care poate fi citită, cu o mai mare precizie, de laserul utilizat în procesul de înregistrare. În cazul în care datele urmează să fie stocate pe un calculator, ele pot fi comprimate prin intermediul unor algoritmi specifici care realizează un compromis între dimensiunea fişierului generat şi condiţia de păstrarea intactă a datelor.

Deci, acestea sunt câteva detalii tehnice ale întrebării la care căutăm un răspuns. Există nenumărate amănunte ce s-ar putea indica, în plus, pentru fiecare din cele două metode de înregistrare. Ambele au şi avantaje şi dezavantaje. Dar acesta este momentul pentru a sublinia că motivul unei asemenea dezbateri este prostesc: indiferent pe ce mediu este înregistrată muzica, pe vinil sau pe un CD, acesta nu reprezintă cea mai importantă parte a unui sistem audio. Este ca şi cum am decide care dintre două maşini diferite este mai bună prin compararea bujiilor din cadrul lor.
Există mult mai multe variabile care intervin în procesul de obţinere a muzicii înregistrate şi care afectează, într-un mod considerabil, calitatea sunetului: microfoanele de înregistrare, mixajul audio, prelucrarea sunetului, calitatea echipamentelor audio de redare, amplificatorul şi (de departe cel mai important) calitatea difuzoarelor şi caracteristicile camerei de audiţie. În consecinţă, faptul că înregistrarea audio a fost realizată pe vinil sau pe un CD nu este, pur şi simplu, o caracteristică importantă în lanţul de redare al muzicii, cu scuzele de rigoare către acei entuziaşti susţinători ai acestei idei. Calitatea sunetului obţinută prin ambele metode de înregistrare nu permite urechii umane să poată face vreo distincţie între ele.

O mulţime de susţinători ai vinilului afirmă existenţa unei diferenţe de natură subiectivă, de exemplu că sunetul este mai cald sau chiar mai calitativ. Susţinătorii înregistrării digitale evidenţiază, în schimb, o diferenţă obiectivă ce există între cele două metode de înregistrare şi anume că un semnal digital poate asigura o dinamică a sunetului mai mare, care este dată de diferenţa de volum dintre părţile cu volumul cel mai mic şi cele cu volumul cel mai mare din cadrul unei înregistrări audio. Dar pot aceşti audiofili indica vreo diferenţă între cele două metode de înregistrare, în condiţii identice de redare?

Ei bine, din păcate, acest lucru este similar cazului în care ne întrebăm care conducător auto este mai talentat, în condiţiile în care ei utilizează maşini identice. O anumită maşină se potriveşte întotdeauna mai bine unui anumit stil de condus şi răspunde mai bine la comenzi dacă este setată în acest sens. Nu este posibilă găsirea unei înregistrări audio identice atât pentru vinil cât şi pentru CD, pentru a le compara. În perioada apariţiei primelor CD-uri, casele de înregistrări audio nu produceau, de multe ori, matriţe noi pentru înregistrările vechi, ci utilizau aceleaşi matriţe care au fost folosite pentru obţinerea discurilor de vinil. Prin aceasta metodă s-au obţinut CD-uri al căror sunet era de o slabă calitate, lipsit de o gamă largă de frecvenţe. Matriţa pentru vinil nu poate fi utilizată în cazul mediilor digitale, fără o pierdere a calităţii semnalului. Inginerii ce produc matriţele actuale, aproape întotdeauna, vor crea o matriţă nouă, special concepută pentru mediul de redare propus. Un inginer de sunet realizează un disc audio, special proiectat, în care el a ţinut cont de câteva cerinţe pe care acesta trebuie să le îndeplinească:cine va asculta, în principal, produsul final, cum va fi acesta ascultat, faţă de ce alte înregistrări muzicale trebuie acesta să sune bine şi aşa mai departe. Înregistrările separate pentru fiecare instrument în parte sunt, eventual, egalizate ca nivel de intensitate şi se aplică în cadrul semnalului stereo pentru obţinerea senzaţiei de spaţialitate. De asemenea, se pot include o serie întreagă de alţi parametri care fac parte din cadrul metodelor de prelucrare a sunetului. În acest fel, un CD şi un disc de vinil, având înregistrări audio de aceeaşi calitate, sunt susceptibile de a fi foarte diferite. Dacă ele nu sunt, înseamnă că procedeul tehnologic utilizat pentru inscripţionarea unuia sau a altuia a fost necorespunzător, iar testul lor va fi neconcludent.

În plus, metoda de redare a discurilor de vinil generează sunete nedorite, datorită sistemului mecanic de redare, realizat prin deplasarea acului de citire pe suprafaţa discului. Într-adevăr, ceea ce este atât de mult lăudat în ceea ce priveşte discurile de vinil, cum ar fi sunetul lor mai bogat în frecvenţe şi mai cald, nu se datorează unei redări fidele, ci este mai mult o consecinţă a calităţii mecanismului de redare.

Este un fapt dovedit ştiinţific că redarea digitală este capabilă de a reproduce frecvenţe mai înalte decât în cazul vinilului, aflate deasupra frecvenţei maxime pe care majoritatea oamenilor o pot auzi. Dar, pot oamenii distinge dacă o piesă muzicală conţine aceste frecvenţe sau nu? Conform cercetărilor efectuate în Japonia de către NHK Laboratories, în anul 2004, răspunsul pare să fie nu. Cercetătorii au testat 36 de oameni, pentru fiecare în parte fiind efectuate 20 de teste distincte. Doar o singură fată, în vârstă de 18 ani, a fost în măsură să audă sunetele aleatoare ce au fost utilizate în cadrul grupului de voluntari. În consecinţă, ei au testat-o ulterior, separat, doar pe ea, dar rezultatele obţinute în acest caz au infirmat primele constatări. Cu toate acestea, cercetătorii au emis o concluzie în care se afirmă că ei nu pot „nici confirma, dar nici nega posibilitatea ca unele persoane să poată distinge, dintre piesele muzicale redate, pe cele ce conţin sunete de foarte înaltă frecvenţă". Indiferent că înregistrarea audio este de pe vinil sau de tip digital, pentru frecvenţele aflate deasupra sau sub limita de 20.000 Hz nu se poate evidenţia vreo diferenţă între ele.

Există, de asemenea, controverse între diferitele formate digitale utilizate în prezent, care pun la îndoială calitatea audio în cazul unuia sau a altuia. Două astfel de formate digitale, numite Super Audio CD şi DVD-Audio (ceea ce din punct de vedere tehnic înseamnă Direct Stream Digital şi Pulse Code Modulation), au fost criticate de către experţii din industria audio. Dar în anul 2004, o lucrare ce a fost prezentată la cea de-a 16-a conferinţă a Audio Engineering Society, ce a avut loc în Berlin, a constatat următoarele:

„...Nu există diferenţe semnificative, ce ar putea fi auzite, între formatul DSD şi cel de înaltă rezoluţie PCM (24-bit/176.4 kHz) chiar şi cu cele mai bune echipamente audio, în condiţii optime de ascultare şi folosind persoane de test având o experienţă muzicală variată şi care au experimentat diverse moduri de a se concentra asupra a ceea ce ei au ascultat. Prin urmare, se poate afirma că niciunul dintre aceste sisteme digitale nu are o susţinere ştiinţifică pentru a-şi putea revendica superioritatea audio faţă de celălalt sistem. Această concluzie ar trebui să pună stop disputei dintre diversele departamente ce asigură relaţia cu publicul şi care sunt implicate în această cauză".

În anul 2000, un excelent studiu de cercetare a fost publicat în Bulletin of the Council for Research în Music Education în care participanţii la test au ascultat înregistrări digitale şi analogice ale aceluiaşi concert, înregistrări la care nu s-a aplicat operaţia de egalizare sonoră şi nu au fost mixate special pentru acest test. Ei au fost capabili de a derula înainte şi înapoi înregistrările audiate, după dorinţă, spaţiul de audiţie a fost bine ecranat şi întreaga procedură de test s-a desfăşurat într-un mod bine controlat. În general, versiunea digitală a fost preferată în toate cele zece teste care au obţinut punctaj. Cu toate acestea, mediile de înregistrare, utilizate în cadrul acestui test, au fost discurile compacte şi casetele magnetice, care nu sunt comparabile cu înregistrările pe bază de vinil. Cercetătorii au concluzionat:

„Rezultatele au arătat că marea majoritate a ascultătorilor au considerat că versiunile digitale ale înregistrărilor unor concerte live sunt mai de calitate decât versiunile lor analogice corespunzătoare. Participanţii la test au acordat punctaje, ce sunt semnificativ mai mari, pentru redarea digitală a frecvenţelor joase şi înalte, calitatea de ansamblu a sunetului, precum şi modului de separare a instrumentelor şi a vocilor. Notele mai mari obţinute de versiunile audio digitale au fost în concordanţă, în general, atât pentru ascultarea la boxe cât şi pentru ascultarea la căşti.

Pentru a rezuma toate aceste cercetări avansate, formatul digital este un format superior de redare a muzicii comparativ cu cel analog, dar acesta din urmă (în special cel pe bază de vinil) oferă un anumit tip de sunet pe care unii oameni îl preferă. L-am asemăna pe acesta cu un Ferrari comparativ cu un Mustang. Ele pot avea diferite particularităţi, dar oamenii le preferă pentru ceea ce sunt ele şi nu le pasă atât de mult despre aceste diferenţe distinctive.

Cele mai bune argumente în favoarea înregistrărilor pe vinil nu trebuie să se bazeze pe afirmaţii fără acoperire privind calitatea tehnică a înregistrării audio, atâta timp cât aceasta reprezintă o experienţă fizică reală. Deplasarea unui ac de redare audio în canalul gravat al unui disc de vinil, ce poate reproduce un semnal audio, este comparabilă cu construirea propriul automobil recondiţionat cu mâini unsuroase şi instrumente nepotrivite. Performanţele acestuia în comparaţie cu un automobil produs de BMW nu sunt, pur şi simplu, relevante. Este vorba despre o experienţă audio, nu despre măsurători sau rezultate prezentate într-o formă tabelară. Mai multe simţuri sunt implicate în această experienţă audio: mirosul coperţii unui album, atingerea şi poziţionarea braţului de citire în canalul din discul de vinil, vizualizarea stroboscopului care indică, cu precizie, viteza platanului. Este o experienţă audio completă căreia ascultătorul trebuie să-i dedice atenţia şi timpul său. Discurile de vinil se utilizează manual, realizând o legătură personală între ascultător şi mediul audio, care se află, fizic, în apropierea sa şi această experienţă nu poate fi reprodusă de niciun sistem fidel de reproducere digitală a sunetului. Se poate dezbate la nesfârşit cu privire la existenţa acestei legături, dar veţi descoperi că aceasta este o problemă ce ţine de metafizică sau filozofie. Nu trebuie să căutăm o logică sau o explicaţie concretă pentru această preferinţă. Există unele lucruri, cum ar fi aceste tipuri de legături, pentru care nu există explicaţii cantitative, concrete, dar uneori ele sunt cele mai importante".
Traducere de Cristian-George Podariu după "Are Vinyl Recordings Better than Digital?"

User avatar
Micky
Posts: 116
Joined: 04 Oct 2008, 11:49
Location: Eugene, OR, US

Re: Ca audiofil, ajungi inevitabil la vinil ?

Post by Micky »

Dias28
Interesant articol pentru mulți dintre noi, mai ales cei cu experiență mai puțină, din păcate multe din ideile și concluzii in acest articol sunt eronate datorita lipsei de viziune in ansamblu și pistelor false pe care te duce. Am sa fiu relativ scurt.
Sincer am experimentat mult în decursul anilor diferite inregistrari și mi-am cumpărat spre analiză înregistrări vinil si cd.
Vreau să menționez că am viniluri care sună foarte prost, ele sunt din master digital și sună asemănător cu un cd la care adăugăm zgomotele specifice redării vinilului, deci un dezastru deoarece în acest caz preferabil ar fi un cd. Trecând la formatul analogic banda sau film, aici vinilul sau banda de magnetofon sunt formate mai potrivite decat cd-ului.
Trecând la formatele digitale cred că formatul dsd e mai bun decât pcm datorită matematicii superioare și eficienței bit cu bit in contra eșantionării pcm 16 bit. O dau pe vina corecțiilor mai mari făcute in pcm unde în cei 16 biti pot fi goluri mai mici sau mai mari de informație.
La formatele pcm pe 24 biti se pare că s-au apropiat foarte mult de formatul dsd și bănuiesc că influența folosirii unui format fata de altul a scăzut simțitor spre insesizabil, aici am de experimentat iar concluziile pot fi trase pe timp îndelungat după audiții numeroase. Rămâne mai important sistemul și calitatea înregistrării în studio.
O înregistrare analogica reprodusă pe un aparat analogic in general e preferat de mine in detrimentul înregistrării digitale redate pe un aparat digital. Iar asta mi-o explic prin faptului că în analogic sunetul e continuu, liniar și firesc , iar în digital nu. Este exact diferența descrierii unei funcții continue în grafic și abordarea reprezentarii unei funcții grafice prin aproximarea cu o funcție polinomială, sper că nu am sărit în decor prea tare cu această comparație. Undeva acolo creierul nostru este păcălit în digital și acesta face o grămadă de compensări exact ca la un film cu suficient de multe cadre pe secunda astfel încât să îți pară o imagine în mișcare. Cu cât mai multe cadre pe secundă cu atât mai bine și mai puțin obositor, dar tot nu este o imagine reală în mișcare. Așa și în sunetul digital cu cât mai multă informație cu atât creierul e mai bine păcălit iar redarea pare una foarte bună si mai puțin obositoare. Totuși un fals rămâne un fals chiar si in detrimentul unei copii reale proaste.
Ar fi multe de scris pe seama acestui articol dar am promis sa fiu cât pot de scurt.
In concluzie dias28 nu lua în personal acest comentariu al meu, este doar opinia mea venită din experiențe proprii pe care am expus-o aici pe forum.
Baftă!

User avatar
hondaru
Posts: 314
Joined: 31 Oct 2010, 06:35
Location: La tara...
Contact:

Re: Ca audiofil, ajungi inevitabil la vinil ?

Post by hondaru »

Articolul expus are o abordare tehnicista si manipuleaza concluziile prin niste afirmatii etalon gen "nu exista aceeasi imprimare in format digital si analog" nimic mai fals, au fost facute nenumarate. Apoi azi se reediteaza CD-uri si SACD-uri dupa vechile benzi folosite la producerea discurilor de vinil acum 50-60 ani cu mare succes. Comparand insa un vinil de acum 60 ani (si nu numai reeditarile sunt aproape la fel de bune) cu SACD-ul de azi diferenta este sesizabila imediat si de catre cei mai putin avizati cu conditia ca auditia sa fie efectuata pe un sistem de calitate capabil sa reproduca in detaliu toata piesa muzicala. Diferentele se pot auzi chiar si pe sisteme slabe insa aici diferentele sunt mai greu de sesizat, necesita experienta.
Am facut nenumarate comparatii si vreau nu vreau analogul suna mai bine insa comoditatea digitalului e de neegalat. As extrapola comparatia la masini daca vrei senzatii si viteza mergi cu Porsche daca vrei confort cu Mercedes. Ambele te duc la destinatie insa in moduri diferite.
Cine-si permite poate avea ambele fete ale monedei cine nu se axeaza pe una care-i mai convenabila pentru el. Nu este nimic gresit.
◄◄ REW ► PLAY ▌▌PAUSE █▌STOP ►► FF
Daca nu ajungi sa te pierzi in muzica atunci muzica se pierde in sistemul tau

User avatar
momolo
Moderator
Posts: 14344
Joined: 02 Oct 2008, 10:11
Location: Bucuresti

Re: Ca audiofil, ajungi inevitabil la vinil ?

Post by momolo »

Micky wrote:Dias28
Interesant articol pentru mulți dintre noi, mai ales cei cu experiență mai puțină, din păcate multe din ideile și concluzii in acest articol sunt eronate datorita lipsei de viziune in ansamblu și pistelor false pe care te duce. Am sa fiu relativ scurt.
Sincer am experimentat mult în decursul anilor diferite inregistrari și mi-am cumpărat spre analiză înregistrări vinil si cd.
Vreau să menționez că am viniluri care sună foarte prost, ele sunt din master digital și sună asemănător cu un cd la care adăugăm zgomotele specifice redării vinilului, deci un dezastru deoarece în acest caz preferabil ar fi un cd. Trecând la formatul analogic banda sau film, aici vinilul sau banda de magnetofon sunt formate mai potrivite decat cd-ului.
Trecând la formatele digitale cred că formatul dsd e mai bun decât pcm datorită matematicii superioare și eficienței bit cu bit in contra eșantionării pcm 16 bit. O dau pe vina corecțiilor mai mari făcute in pcm unde în cei 16 biti pot fi goluri mai mici sau mai mari de informație.
La formatele pcm pe 24 biti se pare că s-au apropiat foarte mult de formatul dsd și bănuiesc că influența folosirii unui format fata de altul a scăzut simțitor spre insesizabil, aici am de experimentat iar concluziile pot fi trase pe timp îndelungat după audiții numeroase. Rămâne mai important sistemul și calitatea înregistrării în studio.
O înregistrare analogica reprodusă pe un aparat analogic in general e preferat de mine in detrimentul înregistrării digitale redate pe un aparat digital. Iar asta mi-o explic prin faptului că în analogic sunetul e continuu, liniar și firesc , iar în digital nu. Este exact diferența descrierii unei funcții continue în grafic și abordarea reprezentarii unei funcții grafice prin aproximarea cu o funcție polinomială, sper că nu am sărit în decor prea tare cu această comparație. Undeva acolo creierul nostru este păcălit în digital și acesta face o grămadă de compensări exact ca la un film cu suficient de multe cadre pe secunda astfel încât să îți pară o imagine în mișcare. Cu cât mai multe cadre pe secundă cu atât mai bine și mai puțin obositor, dar tot nu este o imagine reală în mișcare. Așa și în sunetul digital cu cât mai multă informație cu atât creierul e mai bine păcălit iar redarea pare una foarte bună si mai puțin obositoare. Totuși un fals rămâne un fals chiar si in detrimentul unei copii reale proaste.
Ar fi multe de scris pe seama acestui articol dar am promis sa fiu cât pot de scurt.
In concluzie dias28 nu lua în personal acest comentariu al meu, este doar opinia mea venită din experiențe proprii pe care am expus-o aici pe forum.
Baftă!
Exceptionala interventie si argumentatie! Rar citesc asa ceva! Multumesc Micky! (ca tu si putini altii ma faceti sa nu ma simt singur intr-un ocean de trancotari!)
"Tinereţea este o noţiune, biologia un adevăr. Ele împreună dau dimensiunea existenţei"(Geo Bogza)

User avatar
remoteviewer1
Posts: 926
Joined: 14 May 2011, 11:13
Location: Bucuresti

Re: Ca audiofil, ajungi inevitabil la vinil ?

Post by remoteviewer1 »

Dupa parerea proprie si personala, articolul mentionat mai sus este un bullshit (sau balega de taur) total, se doreste a fi oarecum pseudo-savant demarand cu niste explicatii pe alocuri copilaresti si terminand apoteotic cu concluziile "cercetatorilor englezi" care spun ca...Se simte din primele fraze "apartenenta politica a autorului", deci concluziile sunt nule bineinteles pentru oamenii curiosi, deschisi la minte si cu ceva experienta relevanta in acest hobby. Pentru doftorii internetului, satisfacuti de autosuficienta este indeajuns... Dosarul este clasat definitiv. Meteoric pe acest forum, mai apare vreun "fanatic" digital ce vrea sa ne explice ce si cum, cat de mult "se greseste" ascultand analog aparent navigand contra curent in bizoniada actuala ce a digitalizat totul...Vom fi trecuti strada cu forta cu toate ca nu avem nicio dorinta in acest sens, de catre cei cei ce nu stiu ca nu stiu (cel mai periculos "animal" ce patruleaza prin fauna internetului).
“Without music, life would be a mistake.”― Friedrich Nietzsche

User avatar
hondaru
Posts: 314
Joined: 31 Oct 2010, 06:35
Location: La tara...
Contact:

Re: Ca audiofil, ajungi inevitabil la vinil ?

Post by hondaru »

Hai ca suntem carcotasi, a pus si omul un articol si am sarit ca arsi...
Sunt audiofili care nu trec la vinil din motive intemeiate, mai mult sau mai putin rationale.
Bine ca trendul turmei este spre analogic, asa poate mai apar si reeditari.
Citeam tot pe forum articolul cu iesirea lui Shure din sfera productiei de doze. O fi inceputul cresterii preturilor?
◄◄ REW ► PLAY ▌▌PAUSE █▌STOP ►► FF
Daca nu ajungi sa te pierzi in muzica atunci muzica se pierde in sistemul tau

User avatar
remoteviewer1
Posts: 926
Joined: 14 May 2011, 11:13
Location: Bucuresti

Re: Ca audiofil, ajungi inevitabil la vinil ?

Post by remoteviewer1 »

Sincer, m-am cam saturat de corectitudinea politica, eu propun sa lasam parerile personale sa curga...cenzura nu face bine la creieras. Toata dizertatia mea se adreseaza autorului articolului, si nu celui ce l-a postat... De parerologi cu par excesiv in nas si citate de pe net sunt cam satul...vreau sa aud povesti despre experiente personale insotite de sudoarea fruntii. Ca nu stiu ce milionar cu barba sura si-a tras DAC, digitalul fiind in acest caz automat cel mai bun din lume, este exact genul de parere care nu are nicio valoare pentru mine.
“Without music, life would be a mistake.”― Friedrich Nietzsche

dias28
Posts: 22
Joined: 10 Feb 2018, 23:10
Location: Iasi

Re: Ca audiofil, ajungi inevitabil la vinil ?

Post by dias28 »

remoteviewer1 wrote:... Meteoric pe acest forum, mai apare vreun "fanatic" digital ce vrea sa ne explice ce si cum, cat de mult "se greseste" ascultand analog aparent navigand contra curent in bizoniada actuala ce a digitalizat totul....
Am fost inteles gresit. Eu v-am propus doar sa cititi un articol pe care l-am considerat interesant. Nu sunt si nu am fost vreodata un fan al digitalului. Ascult muzica pe vinil si banda de magnetofon. Am si un cd player la care, uneori, ascult discuri de buna calitate cu muzica pe care nu o gasesc pe vinyl.

User avatar
momolo
Moderator
Posts: 14344
Joined: 02 Oct 2008, 10:11
Location: Bucuresti

Re: Ca audiofil, ajungi inevitabil la vinil ?

Post by momolo »

De multe ori internetul distorsioneaza mult imaginea unor oameni. Adica unii par intr-un fel pe net si in realitate sunt cu totul diferiti.

In mediul online se gasesc teorii despre orice traznaie. Numai sa cauti. Zicea bunica-mea cateodata, "O mie de vorbe doi bani nu fac!". Problema este ca nu poti sti cata realitate concreta si practica se afla in spatele unor personaje care emit teorii pe internet.
Dar noi ne asezam si ascultam, si comparam, si auzim.
"Tinereţea este o noţiune, biologia un adevăr. Ele împreună dau dimensiunea existenţei"(Geo Bogza)

User avatar
Micky
Posts: 116
Joined: 04 Oct 2008, 11:49
Location: Eugene, OR, US

Re: Ca audiofil, ajungi inevitabil la vinil ?

Post by Micky »

dias28 wrote: Am fost inteles gresit. Eu v-am propus doar sa cititi un articol pe care l-am considerat interesant. Nu sunt si nu am fost vreodata un fan al digitalului. Ascult muzica pe vinil si banda de magnetofon. Am si un cd player la care, uneori, ascult discuri de buna calitate cu muzica pe care nu o gasesc pe vinyl.
Posibil sa fi deranjat cu afirmația ta de la începutul postării:
dias28 wrote: Va propun sa cititi ceva interesant, respectiv o comparatie (competenta) intre inregistrarea pe vinyl si cea digitala.
Crede-mă că acest forum este decent și cu bun simț iar dacă se mai sare calul este destul de rar. Nu știu dacă cunoști forumul închis acum 10 ani hi-fi multimedia, ce limbaj era acolo...
Oricum eu ți-am scris sa n-o iei in nume personal, ci am comentat strict articolul.

momolo mulțumesc de apreciere, prezenta mea pe acest forum este relativ redusă prin postări dar sunt un urmăritor constant cu vizualizări săptămânale cel puțin. De multe ori nu postez daca văd că alți colegi au făcut-o deja și/sau n-am ceva important de completat. Prefer sa am postări doar când simt că e ceva de adăugat din punctul meu de vedere.
Mulțumesc pentru efortul pe care îl depuneți voi cei care postați constant, pentru mine, îmi sunteți foarte apropiați datorită pasiunii comune, ce nu e un lucru tocmai puțin.
Baftă!

User avatar
remoteviewer1
Posts: 926
Joined: 14 May 2011, 11:13
Location: Bucuresti

Re: Ca audiofil, ajungi inevitabil la vinil ?

Post by remoteviewer1 »

Eu de exemplu ascult digital aproape saptamanal, achizitionez constant cd-uri, cateodata frunzaresc si Tidal-ul pentru a cauta muzica noua, si nu ma doare capul deloc de superioritatea unui format. Cred ca mi-am format o sensibilitate cu privire la eterna "rivalitate" intre digital si analog. Dupa cum spunea un coleg de forum zilele trecute (Micky cred), relatia dintre pozitionarea boxelor si camera poate aduce diferente in sunet de mult mai multe ori decat de schimbarea sursei digitale cu una analogice. Pana la Iisus, te mananca Sfintii, parca asa spune o vorba din popor...
“Without music, life would be a mistake.”― Friedrich Nietzsche

User avatar
hondaru
Posts: 314
Joined: 31 Oct 2010, 06:35
Location: La tara...
Contact:

Re: Ca audiofil, ajungi inevitabil la vinil ?

Post by hondaru »

Corect postarile si oprobiul au fost la adresa autorului articolului.

On topic, cu sudoarea fruntii mele si a altor colegi si prieteni carora le multumesc am reusit sa incropesc un sistem bunicel acasa si admit ascult fisiere, CD, casete, benzi, dar cand vreau sa am multumirea suprema tot vinilul este cel ce poarta coroana. Achizitionez precum remote CD-uri si recent chiar o doza duplicat la una pe care o am deja pentru niste experimente. Ce-i drept vinilul ofera infinite combinatii si implicit feluri de a "suna" aceeasi placa functie de reglaje, doza, ac, brat, sarme, headshell, tabla, rack si inca multe altele locuri unde se poate "surubari".
Eu cred ca nu te poti numi audiofil in adevaratul sens daca nu te bucuri de toate formatele. Faptul ca unele suna altfel decat celelalte nu e decat cireasa de pe tort.
◄◄ REW ► PLAY ▌▌PAUSE █▌STOP ►► FF
Daca nu ajungi sa te pierzi in muzica atunci muzica se pierde in sistemul tau

User avatar
remoteviewer1
Posts: 926
Joined: 14 May 2011, 11:13
Location: Bucuresti

Re: Ca audiofil, ajungi inevitabil la vinil ?

Post by remoteviewer1 »

Vinilul ofera multe, insa nu confort...aici e problema cea mai mare. In plus, necesita niste deprinderi (e drept la nivel de incepator, insa obisnuinta unora poate reprezenta iadul multora) in surubareala. Eu cred ca tocmai posibilitatea de a surubari si modifica atati parametri (ce pot aduce modificari semnificative ale sunetului) "indeparteaza" pe multi din calea vinilului. Sa fim sinceri, in conditiile pietei de astazi, e foarte usor sa obtii sunet oribil din pick-up, e indeajuns sa achizitionezi la reducere un gunoi de plastic (project de exemplu) il dotezi cu o doza cu sunet metalic-tipator (ortofon red) si sa il conectezi la un preamp chinez (un integrat lipit de fundul unei cutii argintii cu nume extravagant, sa zicem englez). Exista si tepe mai elaborate, la preturi mai usturatoare, insotite de o recuzita complexa, conuri de plastic, a se citi picioare audiofile, materiale provenite din industria aerospatiala, brosuri ce promit tehnologii mirobolante nemaiauzite pe aceasta planeta. In acest context, nemaindraznind sa intru in subiectul accesoriilor (perii de curatare, microscoape, cantare electronice, masini de spalat viniluri,etc.) pot afirma faptul ca auditia relevanta la pick-up necesita oarece efort intelectual si fizic din partea ascultatorului, pentru a putea procesa cantitatea semnificativa de informatii si a nu se pierde in detalii inutile. Judecata rezultatului final se face la ureche, procesul de construire a unui sistem calitativ pe baza de vinil putand sa dureze cativa ani buni si sa depaseasca semnificativ bugetul alocat initial.
“Without music, life would be a mistake.”― Friedrich Nietzsche

Post Reply