Ca audiofil, ajungi inevitabil la vinil ?

Analogic, digital, sisteme audio, casti, revelatii si review-uri
kaav
Posts: 2077
Joined: 19 Oct 2008, 18:33

Re: Ca audiofil, ajungi inevitabil la vinil ?

Post by kaav »

Cip.I. wrote:
05 Jul 2022, 20:07
Este prima mea postare, asadar s-ar putea sa dau gres cu layout-ul; oricum, de citeva zile incoace am citit tot (TOT) topicul, pina aici, incepind de la prima pagina.
Primul topic pe care trebuia sa il citesti cap-coada, era altul.
De aceea in genul asta de topicuri dedicate, este bine ca intrebarile pertinente de la care sa ai asteptari, sa nu fie de la prima postare.
Ai putea obiecta ca nu conteaza. De vreme ce nu ti se raspunde, conteaza, adica una este asteptarea din fantezia ta, alta realitatea :P
Motivul este evitarea faptului ca discutiile sa se transforme intr-un mare balci, rapid. Crezi, nu crezi, dar mai bine mai putin, decat mult si inutil.

Cip.I.
Posts: 5
Joined: 07 Mar 2022, 18:05

Re: Ca audiofil, ajungi inevitabil la vinil ?

Post by Cip.I. »

Salut! Nu stiu la care "prim topic" te referi, mai precis (chiar, care e?). Am inceput cu acesta la sugestia prietenului Shambala, care m-a avertizat ca voi afla multe de aici - exact asa a si fost. Nu, n-am asteptari in genul celor la care te referi, iar fantezia mi-o pastrez pentru job...

kaav
Posts: 2077
Joined: 19 Oct 2008, 18:33

Re: Ca audiofil, ajungi inevitabil la vinil ?

Post by kaav »

asta este topicul:
viewtopic.php?f=9&p=53492#p53492
Pare ca nu conteaza, dar nu degeaba s-a facut referire la acest topic, de-a lungul timpului. Daca nu pricepi ce am scris inseamna ca esti genul de om care nu se descalta la usa cand intra in casa altuia. Stai linistit, niciodata nu am fost un om excesiv de elegant. Partea buna este evidenta, prin felul in care ma port si ma exprim, evit complet barfa adica nu vorbesc pe la spate ca uni oamenii care si cand stau drepti, au cocoasa :mrgreen:

Cip.I.
Posts: 5
Joined: 07 Mar 2022, 18:05

Re: Ca audiofil, ajungi inevitabil la vinil ?

Post by Cip.I. »

Salut! In fine, am priceput ce ai scris, dar nu sint omul care se descalta la intrare si am pretentia ca nimeni sa nu se descalte la intrare in casa mea. Mi se pare un obicei prea est-european, prea balcanic - e cam la fel cu frica de curent, cu deochiul si cu vata in urechi...
Cred ca e greseala mea: am avut senzatia ca am trecut peste prezentare si eram ferm convins ca, fara respectiva prezentare, n-as fi fost acceptat aici. Daca am facut o confuzie o regret. Ma prezint acum, tie:
55 de ani (inca neimpliniti!), am cumparat primul vinyl in 1983 (un Rolling Stones), sint din Iasi, la baza fizician (specializare - Fizica Corpului Solid, scuzati cacofonia), din 1990 lucrez in presa (Academia Catavencu, Plai cu Boi, Catavencii, Times New Roman, Ziarul de Iasi - fost Monitorul etc.), sint scriitor (de carti), muzician (cint blues, jazz si rock), am vindut colectia de 700 de vinyluri (multe, fara relevanta - am lucrat pentru reviste de muzica din Franta si primeam 50 pe luna, sa le fac recenzii sau doar sa le ascult) prin anii '90, ca fraierul, crezind in tavalugul CD-ului, am pastrat prea putine, vor fi tot mai multe etc.
M-am chinuit in anii '80-'90 cu AKAI AP-B 110, cind habar n-aveam de reglaje si de alte subtilitati (banuiesc ca am distrus, astfel, destule discuri), am trecut prin multe scule, acum am un Pioneer PL-300... Boxe B&W floorstanders (englezesti), amp Mitsubishi/AKAI AM-52, casetofoane deck din anii 1977 - 1998, trei CD-playere, alte amps, alte boxe etc. Amps pe lampi si solid-state pentru chitare si bass, chitare (prea multe, Fender, Gibson, Ibanez etc.), home-studio, scule de concert etc.
Ascult jazz, blues, rock si consider ca nu trebuie sa ma privez de bucuria muzicii daca nu o gasesc pe vinyl - mai ales ca mare parte din ce vreau nu prea gasesc: Robben Ford, Greg Howe, Emily Remler - doar trei exemple. Ieri am fost la tirgul de vinyls de la Iasi si am scormonit printre tonele de discuri... Daca nu gasesc, ma multumesc, deocamdata, cu CD si cu .flac la 24 / 192. Cam asta-i prima mea carte de vizita... In rest, nu ma descalt la intrare. Pe curind!

kaav
Posts: 2077
Joined: 19 Oct 2008, 18:33

Re: Ca audiofil, ajungi inevitabil la vinil ?

Post by kaav »

Salut Cip.I. si bine ai venit. Faptul de a ''te descalta la intrare'' in cazul de fata, este o metafora si nu are de a face deloc cu superstitiile. Referitor la ''frica de curent'' nu este o frica fara temei. Cine a avut vreodata probleme/sensibilitati cu dinti sau oasele, intelege instant asa ceva. Si eu ca si tine sunt mai vechi pe lumea asta. Sa sti ca nu mi te-ai prezentat doar mie, te-ai prezentat absolut oricui care citeste pe aici. Mi-a facut placere sa citesc scurta ta prezentare si probabil, nu doar mie.

User avatar
momolo
Moderator
Posts: 15244
Joined: 02 Oct 2008, 10:11
Location: Bucuresti

Re: Ca audiofil, ajungi inevitabil la vinil ?

Post by momolo »

Salve Cip.I.! Esti bine venit aici! Evident!

Colegu' kaav este filozof autodidact si amator, si cateodata nimeni nu-l intelege (chestie normala la filozofi, unii au fost omorati degeaba, istoria ne spune). Insa cei care ne mai bagam pe aici ne-am obisnuit.
Dar iata, maestrul kaav te-a provocat sa iti faci o prezentare! Super cool!
Suntem "colegi" de generatie. Interesante peripetiile tale din viata! Si mai interesant este ca esti si muzician pe deasupra! Plus scriitor! Clar, esti prea bine venit pe aici! Nici eu nu ma descalt la usi dar viata m-a invatat sa fiu mai adaptabil, nu judec oamenii dupa treaba asta si acolo unde vad ca se cere, ma conformez. Aici nu se cere.

Faptul ca nu prea ti-a raspuns nimeni (doar kaav) gasesc o explicatie, dar e prea complicata si nu merita pierdut vremea cu treaba asta. Multi citesc dar se caca pe ei de frica sa intervina deoarece in locul asta bantuie un balaur care doarme pe un morman de oase, ceva ca in "Jocurile tronului" (pe romaneste adaptat noua, "Jocurile budei"), adica o poveste fara sfarsit. Ca si noi. Ca probabil in ziua cand ne invatam minte putem spune ca abia atunci am imbatranit cu adevarat. Omul se naste si moare copil, mai interesant e ce se petrece intre.

Interesante trancotele tale. Imi dau seama ca sti cate ceva ce altii nu viseaza. Sau poate urechea, bat-o vina!
Cat priveste istoria placilor de vinil, cam toti am trecut prin aceleasi faze. Au fost vremuri cand nu stiam cum sa scapam de ele si sa inlocuim totul cu digitalul. Apropos, FLAC-urile 24/192 nu sunt automat mai bune. Exista fisiere 16/44.1 net superioare. Nu formatul fisierului garanteaza calitatea autentica ci calitatea masterului original, adica ce au facut aia cand au tras albumul. Asta cu "hi-rez-ul" e o noua marota tehnologica nu prea departe de aia din anii 90 cand duceam placile la tomberon sau le dadeam pomana visand la cat mai multe CD-uri. Chiar ieri am ascultat un DAC de vreo 5.000 euro ultimul racnet tehnologic de la o super mega firma haudiofila si care in opinia mea suna ca porcul pe moarte. Dar omul majoritar judeca prin comparatie, daca nu a gustat calitate autentica, nici ca habar nu are si e fericit consumand furaj inlocuitor.

In timp mi-am dat seama ca omul pana nu se da singur cu capul de prag, pana nu isi face propriul cucui sa-l doara, degeaba ii scrii pe forumuri. Am vazut asta chiar si la oameni peste medie. Degeaba au citit si chiar au crezut ca invata, in real life au facut prostia, ca nu s-au putut abtine. Omul e totusi inca in stadiul de animal. Cu unele "upgrade". Dar cu mari fumuri ca ar fi buricul Pamantului.

O sa incerc si eu cand am timp un plastic de cablu din ala Roland, probabil il gasesc pe la Senia cand o sa am timp sa trec. Am mai scris pe aici opinia mea, la phono nu exista cabluri "nobile", adica doi bani nu fac cablurile scumpe si nobile in cazul folosirii la phono. Vreau sa spun ca nu sunt automat mai bune daca sunt scumpe si facute din materiale nobile. Trebuie ales pe ala potrivit din gramada fara prejudecati. Si sunt explicatii tehnice, totusi un cablu de chitara nu e ultima sarma de pus rufele la uscat. Producatorii pot pacalii gushterii audiofili (si snobi) dar mai greu le este sa-i pacaleasca pe chitaristi. Se presupune ca astia au ureche. Iar cablul de chitara este fix un cablu phono. Insa evident, exista limite, adica nici nu putem fi naivi sa credem ca un plastic ieftin se pune cu cine stie ce "racheta" dedicata si scumpa.
"Tinereţea este o noţiune, biologia un adevăr. Ele împreună dau dimensiunea existenţei"(Geo Bogza)

User avatar
momolo
Moderator
Posts: 15244
Joined: 02 Oct 2008, 10:11
Location: Bucuresti

Re: Ca audiofil, ajungi inevitabil la vinil ?

Post by momolo »

Apropo, nu are legatura cu discutia de aici dar nu am gasit unde sa scriu - deoarece o vreme am vizionat tot soiul de review-uri deoarece cautam sa aflu cate ceva despre niste chestii pe care nu aveam cum sa le testez, doar sa comand pe net si apoi sa vad ce-am luat.
Observ in ultima vreme o inmultire a blogurilor video (sau nu stiu cum le zice) pe youtube, adica niste tipi (in general mai de varsta tanara, mijlocie) care isi fac canal youtube prin sufragerie sau debara sa faca review la tot soiul de aparate si jucarele audio (evident, exista jdemii de alte domenii), cei mai multi profilati pe anume categorie, de exemplu oarecare, casti audio si dac-uri. Unii scriu texte pe site propriu, adevarate polologhii interminabile si apropo de asta, ce ma mira este ca produc niste texte absolut interminabile adresandu-se mai ales generatiei lor (25...30...35 de ani) care dupa o fraza ceva mai putin scurta isi pierd rabdarea si atentia de a citi. Adica paradoxul pe care-l observ, cu cat lumea e mai analfabeta si putoare la citit (ca se extenueaza cum trece ceva de 10 cuvinte, le e lene sa si scrie pe chat-uri, folosesc numai prescurtari de-a ajuns o alta limba pe acolo), deci cu cat publicul e asa, cu atat astia care "manaca si gura lor ceva" produc texte din ce in ce mai lungi si video din ce in ce mai interminabile?! De exemplu, dupa mintea mea, despre dac-ul X sau castile Y ar ajunge cam 5, hai, poate 10 minute (deja e mult!) insa astia trancane numai ca sa le scoata din cutie ("unboxing") vreo juma' de ora ca nu mai termina cu despachetatul si descrierea a ceea ce vedem si o lalaie la durate interminabile.
Nedumerirea mea era, astia sunt platiti la minut si de aia o lungesc in halul asta? Sau la marimea textului sau la pagini?! Observ problema si in alte domenii, de exemplu am pus un topic la offtopic despre camping/natura. Se duce Cutarescu cu cortul si oalele prin boscheti, se filmeaza, fain, 4K (ca acum daca ai numa HD nu te mai baga nimeni in seama) si le ia o ora, doua sa isi faca cafeaua si sa prajeasca hamburgerul de incepi sa derulezi sa ajungi unde te intereseaza, de exemplu cum isi pune cortul sau cum isi pune soba. Tot asa si cu audio, incepe sa iti trancane cum arata si nu mai termina. Pai vad si eu cum arata, ca nu-s orb! Dupa aia iti descrie in alta juma' de viata cum se simt butoanele la mana si cat de gingasa e pielea de plastic de pe casti si trebuie sa derulezi inca o juma' de ore sa gasesti daca spune ceva si de sunet. Nu ca ar avea valoare, ca nu are, dar macar asa de distractie. Ca oricum, toate cele prezentate suna bine, fabulos, mirific, unic in univers, ca de fapt suna dark dar suna si bright, ca are detaliu dar de fapt nu are insa nu e o problema ca oricum are cat trebuie. Ca basul e adanc si bun dar e si usor si nu prea este insa e minunat pentru ca-i rapid si natural dar dupa inca 10 minute de trancaneala aflii ca e lent dar nu conteaza ca oricum e tare bun. Si tot asa.
Adica astia pe langa ca o lungesc aberant nici nu spun nimic sa conteze. Ca orice ar conta = pana + bonus bataie! (asa cum scrie pe gard la parcare). Orice afirmatie care conteaza cu adevarat supara, deranjeaza, produce dusmani si prieteni. Dar astia o freaca la rece, nu afirma in fapt nimic si tot ce incearca sa afirme e cum ar incerca sa aiba erectie dar li se flutura ca nu poate. Bun venit in vremea cand nimeni nu spune nimic in timp ce toti spun orice! Pai cum naiba sa ia produsul oferit de firma/brandul X si sa spuna ca suna de porc si ca nu-si face banii?! Mai pupa el vre-un produs?! Pai si ceilalti producatori l-ar lua la ochi, nici nu mai calca! Cum naiba sa sune prost la un pret de porc!? Totul este minunat! Dar probabil, acum imi dau seama, toate aceste review-uri video si texte sunt enorm de lungi (adresate unor oameni care nu suporta nici chestii scurte) tocmai ca in oceanul de vorbe sa nu spuna nimic si sa nu supere pe nimeni, recte pe aia care le dau de mancare.
Ok, e omeneste, "mananca si gura lor ceva" dar totusi ceea ce ma intriga pe mine e cum de review-urile astea sunt din ce in ce mai lungi pentru un public care din ce in ce nu mai are rabdare nici sa termine de citit o fraza scurta?! Mi se pare un paradox. Ca unii au spectatori, se vede in numarul ala de subscrisi.
E o treaba ca si tehnlogia din ce in ce mai sofisticata destinata unui public din ce in ce mai retard si imbecil.
"Tinereţea este o noţiune, biologia un adevăr. Ele împreună dau dimensiunea existenţei"(Geo Bogza)

Cip.I.
Posts: 5
Joined: 07 Mar 2022, 18:05

Re: Ca audiofil, ajungi inevitabil la vinil ?

Post by Cip.I. »

Dragi prieteni, va multumesc pentru primirea afectuoasa, care m-a facut sa ma simt ca acasa! Momolo, ai foarte mare dreptate cind vorbesti despre pragul psihologic dintre a urmari comentariile si a interveni: vechiul meu (inca din anii '80) prieten Shambala m-a sfatuit sa trec prin topicul dedicat vinilului, din care voi avea multe de invatat, atit ca subtilitati tehnice, cit si ca psihologie a pasionatilor implicati in problematica: am avut nevoie de citeva zile pentru a citi toate cele 115 (iata, acum sint 116, prin bunavointa voastra!) pagini si recunosc ca am luat o piatra in gura (plus o bere) cind am decis sa intru si eu cu un comentariu. Gheata a fost sparta, asadar...
Pe partea cu muzica (produsa, nu reprodusa) am lasat-o mai moale de cind s-au sistat evenimentele cu ocazia pandemiei - care mi-a dat un semn, m-a tras de mineca, sa ma anunte ca la 55 de ani nu prea mai merge sa cari scule (mai ales boxe 4 x 12') si sa pierzi noptile cintind 4-5 ore in club, chiar daca o faceam doar lunar si doar de placere. Plus ca e o pasiune mincatoare de bani, la fel ca audiofilia: s-au scris si carti despre GAS, Gear Acquisition Syndrome, iar chitaristii sunt, in general, oameni si, in particular, vanitosi, care trebuie sa se laude colegilor de bransa cu rig-ul lor. Asa m-am ales cu boxe mari, incarcate cu Celestion sau Eminence, cu amplificatoare, cu zeci de pedale, zeci de kilograme de cabluri, plus instrumentele - toate, in biroul de 15 metri patrati, in care se presupune ca trebuie sa lucrez si sa mai ascult si muzica! Totusi, parca nu-mi vine sa le vind, deocamdata...
Acest home-office de 15 metri patrati m-a facut, practic, sa-mi aleg sculele: stiti prea bine ca e greu sa faci bici din rahat si sala de auditie dintr-o camera cu o biblioteca pe un perete intreg, plus un birou cu accesoriile necesare. Un audiofil experimentat mi-ar spune ca e o sala ideala pentru auditia la casti... Din fericire, in ultimii ani s-a mai dezvoltat piata second-hand, cu posibilitatea de a cumpara, a proba (si a returna). Am devenit client al unor clujeni (am inteles ca nu trebuie sa dau nume, sa nu fac reclama, dar sint sigur ca ii stiti bine) si am trecut la incercari, pina cind am ajuns la cel mai avantajos compromis. Si la inceputul anilor '90 aparusera citeva magazine de scule second-hand; am luat atunci de la AKAI (visul umed al pasionatilor din anii '80, care si-ar fi taiat urechile pentru asa ceva) si JVC la Marantz, Luxman si Bang & Olufsen (care nu m-a dat pe spate, ma asteptam la mult mai mult). Pe vremea aia insa nu era Internet, asadar n-aveam acces la informatii si la prieteni experimentati, ca voi, asadar tot nu stiam cum se regleaza o doza, citi ani e decent sa folosesti, zilnic, acelasi ac (da, cam asa faceau multi), ce inseamna overhang gauge sau protractor - in linii mari, eram ca un papuas de pe o insula pierduta din Pacific care primeste un laptop si e nemultumit, fiindca nu-i prea bun la spart nuci de cocos. Si imi amintesc ca in anii '80 dadeam 3-400 de lei pe un vinyl...
Cred ca, de fapt, cintatul live nu m-a ajutat sa-mi formez urechea, ci dimpotriva, din cauza volumului prea mare de pe scena; in plus, am ramas cu o dorinta neimplinita (si, din cite se pare, imposibil de implinit inca o vreme): de a auzi pe inregistrari cinelele ca in concert! Banuiesc ca deocamdata nu se poate, indiferent cite microfoane speciale s-ar folosi...
FLAC-urile la rezolutie mai buna le folosesc provizoriu, cind nu gasesc albumul cautat pe vinyl sau CD; le folosesc inregistrindu-le pe casete audio - asa mi se pare ca au un sunet mai organic (au simtit si altii ca inregistrarea unui format digital pe o banda "umanizeaza" oarecum sunetul si cred ca e posibil). Un alt avantaj al casetei este ca te obliga sa asculti o fata pina la capat: cu fisierele audio rareori ascultam o piesa de la cap la coada. Asa, deck-ul e departe, n-are telecomanda si ti-e lene sa te tot ridici sa derulezi... Am incercat diverse DAC-uri interne si externe si mi-am dat seama ca, pina la urma, toata calitatea auditiei sta in cea mai slaba za din lantul audio - in cazul meu, urechile proprii... Chiar gindeam adineauri: n-ar merge un topic despre ce putem face pentru a auzi mai bine? Daca imi tin nasul cu mina si suflu sau inghit in sec, ca in avion, aud mai multe inalte; daca sint proaspat iesit de sub dus, la fel. Am incercat si incerc toate produsele speciale pentru curatat regulat urechile in interior (spray, picaturi etc.) si exista diferente chiar intre ele. Banuiesc ca nu e ceva subiectiv, ci are legatura cu fiziologia tuturor ascultatorilor...
Cablurile Roland mi-au parut decente, adica nici firicele subtirele de 10 lei, nici snake oil de mii de euro. Cumpar destul de multe accesorii de la Thomann, dintre cele din categoria Pro audio, verificate pe scene si in conditii de studio: de exemplu, cablurile de boxe cu sectiunea de 2,5 mm patrati, la citiva euro metrul, fac treaba buna (doua in paralel pe joase si unul pe inalte - am pus bi-wiring, am cazut in ispita: ce sa fac, daca asa sint boxele?). Mai ales cind imi amintesc de boxele anilor '80 (am avut Unitra de 140W, cele cu mic postament de decuplare, apoi RFT, Jazz si unele rusesti la 1100 de lei perechea) si de cablurile de veioza care ieseau din ele... Cu cablurile de chitara a fost mult mai simplu, la cit de mici erau scenele pe care am cintat: doi metri de la instument la pedalboard si alti doi de la pedalier la amp! In general, cabluri gata facute, verificate in timp, de la VOX (cele spiralate), Fender (alea vintage, tweed) sau Roland...
Cred ca de data asta v-am tinut mai mult din treaba, asa ca mai las vorbaria si pentru alte dati, ca n-au intrat subiectele in sac. Ma bucur ca am ajuns aici, ca m-ati primit aici. Nu m-am descaltat la intrare, dar mi-am pus botosei din plastic, de unica folosinta. Multumesc. Pe curind! O zi frumoasa!

kaav
Posts: 2077
Joined: 19 Oct 2008, 18:33

Re: Ca audiofil, ajungi inevitabil la vinil ?

Post by kaav »

Este frumos cand exista spatiu pentru o vorba buna si apreciez ca momolo are tact si stie ce sa spuna cand este momentul potrivit. Personal ma simt stingherit cand ma vorbeste de bine cineva, dar pentru ca o face cineva la care ii acord credit de incredere, ce imi ofera, aceeasi energie o primeste inapoi la nivel de intentie. O surpriza foarte placuta este si lejeritatea cu care forumistul Cip.I. expune experiente de viata din trairile lui ca si om pe domeniul audio, aspecte pe care presupun rezonabil ca l-au costat multe emotii de-a lungul anilor. Sanatate si bucurie sa aveti.

Cip.I.
Posts: 5
Joined: 07 Mar 2022, 18:05

Re: Ca audiofil, ajungi inevitabil la vinil ?

Post by Cip.I. »

Salut, kaav! De-aia Momolo are o vedere de ansamblu, o strategie, nu doar o tactica: fiindca are acel tact despre care vorbeai si care poate mentine legaturile interumane; eu sint cam asocial din punctul asta de vedere si destul de lipsit de cea mai elementara diplomatie... Imi pare bine cind exista doar vorbe bune - desi e nevoie si de contradictii (ca sa nastem progresul!) - dar si contradictiile se pot exprima prin vorbe bune. Si eu ma simt la fel de stingherit cind sint vorbit de bine, insa in cazul vostru, al celor care va cunoasteti de atita vreme, cred (sper) ca stinghereala a devenit parte din rutina. Ca sa te citez, "o surpriza foarte placuta este si" modul in care am fost intimpinat aici, pe forum: nu-s prea forumist, de felul meu, mai activez doar pe Quora, dind sfaturi unor pusti care vor sa afle cum se tine chitara, cu care mina. Voi doi ati fost cei care m-ati primit (desi nu m-am descaltat, he-he!) si m-ati incurajat, asa ca va multumesc din nou. Sper ca lejeritatea despre care vorbeai nu-mi va fi apreciata ca usuratate; cit despre experientele mele audio, ele exista, dar multe sint pornite cam din prostie, din necunoastere...
Totusi, recent, am avut o satisfactie: am cautat pe net modalitati (moderne, actuale!) de a repara coperte de vinyluri si am vazut ca toti cei care ofereau tutoriale foloseau exact metodele utilizate de noi, instinctiv, prin anii '80 - plus ca am gasit si pe niste site-uri americane reteta de curatat cu aracetul turnat pe disc, lasat la uscat si scos ulterior. Prin 1987 credeam ca eu am inventat-o, din intimplare! Se pare ca nevoia, cea care te invata, e aceeasi, indiferent de istorie si geografie.
O seara frumoasa si o viata frumoasa sa avem cu totii!

Post Reply