Ca audiofil, ajungi inevitabil la vinil ?

Analogic, digital, sisteme audio, casti, revelatii si review-uri
User avatar
TomJones
Posts: 636
Joined: 06 Oct 2008, 08:33
Location: Bucuresti

Re: Ca audiofil, ajungi inevitabil la vinil ?

Post by TomJones »

Vinilul tine de nostalgie si mai ales la generatia tanara din occident pare ca ceva cool. E mare, are copertti misto, etc...cd-ul inca mai are foarte multi ani de viata plus ca roata se poate intoarce in favoarea lui asa cum s-a intors si in favoarea lp-urilor...Interesant cati mai scot sacd, foarte putini, dar nici asta nu se preda..
ECM dupa mine nu este mare casa de lp-uri...Sunt case care doar viniluri scot cum este
http://www.speakerscorner.de/" onclick="window.open(this.href);return false;

User avatar
RaimondAudio
Posts: 173
Joined: 24 Oct 2013, 16:21
Contact:

Re: Ca audiofil, ajungi inevitabil la vinil ?

Post by RaimondAudio »

Eu nu sunt fan vinil, dar apreciez faptul ca informatia aici este de tip mecanic.Tocmai acest lucru il face deosebit si de admirat. Mecanica nu te lasa atat de usor sa lucrezi cu ea, stim toti cat de greu e sa faci uneori operatiuni simple mecanice. Vinilul in sine este pur si simplu o opera de arta inginereasca. Se stie ca sub 1mm deja e greu sa mai faci prelucrari mecanice de precizie indiferent de materialul substrat folosit. In plus nu are nevoie de curent electric pentru a fi citit si inteleasa informatia de le el (muzica in cazul nostru). De aceea si patefoanele mie mi se par niste obiecte aproape magice daca ne gandim la raportul extrem de bun dintre simplitatea principiului si rafinamentul obtinut practic. In cele din urma informatia de pe vinil nu are nevoie de vreun cod ca sa fie descifrata.Intotdeauna va ramane o curiozitate iar oamenii au fost atrasi de asemenea lucruri.
yahoo messenger : RaimondAudio

User avatar
Gabriel_Wo
Posts: 899
Joined: 14 Sep 2010, 19:56
Location: Iasi

Re: Ca audiofil, ajungi inevitabil la vinil ?

Post by Gabriel_Wo »

Frumoase cuvinte, maestre Raymond ! Te fac sa vibrezi analogeste. :)

Apropos, anticariatele sunt bune furnizoare de discuri cu muzica clasica. Si in Bucuresti, tot sunt..Majoritatea sunt discuri virgine, nepatrunse de acul de safir ! Multi si au strans albume de productie est europeana, au zacut 30 de ani pe rafturile living lor si acum cauta sa le vanda, daca tot sunt pe val. Personal, am pipait si am cumparat cateva exemplare Melodia, Eterna, Muza, Supraphon si Opus, toate erau noi noute, inclusiv si plicurile sau pungile in care erau puse..le am cumparat, de pofta :) Dar nefacand un pas decisiv catre analog, le am revandut :( .. Am pastrat doar un exemplar gasit pe okazii.ro..Madrigal Pagini medievale din principatele romane, o raritate ! Si era intr o stare mint ! Contrar zvonurilor, pe okazii in acest moment se gasesc vinyluri f. bune, dar trebuie sa ai un anume fler sa le ghicesti seller ul.

De ce am abandonat vinylul in 90 ? Pe portiunile de muzici abia soptite, andante, cand iti era lumea mai draga, se auzeau piticii, adica paraziti, un lucru suparator! Practic, e imposibil sa scapi de ei! Atunci, nu existau truse de infrumusetare..
"Este intotdeauna de preferat compania oamenilor care cauta adevarul, fata de a celor care l-au gasit deja" Terry Pratchett

User avatar
RaimondAudio
Posts: 173
Joined: 24 Oct 2013, 16:21
Contact:

Re: Ca audiofil, ajungi inevitabil la vinil ?

Post by RaimondAudio »

:) Gaby vibrez analogeste vreau nu vreau prin circuitele electronice amplificatoare pe care le fac. Dar vinilul are si componenta asta mecanica aflata in miscare , ceva in plus care pe mine unul ma face sa ma uit la ele si sa le admir mai mult decat sa le ascult. Ca sa detii un pick-up trebuie in primul rand sa nu fii comod, sa-ti invingi lenea si inertia. Asta insemna mult... practic sa te scuturi de luxul modernitatii si cumva sa iti exprimi vointa si pasiunea intr-un mod mai natural decat ceea ce ne ofera tehnologia actuala. Vinilul ramane un strigat al personalitatii, nu e neaparat doar o unealta de facut muzica. Cine are pick-up....sa-i traiasca si jos palaria.
yahoo messenger : RaimondAudio

User avatar
Gabriel_Wo
Posts: 899
Joined: 14 Sep 2010, 19:56
Location: Iasi

Re: Ca audiofil, ajungi inevitabil la vinil ?

Post by Gabriel_Wo »

Sa traiasca! :)

Daca mai postati de cateva ori asa, in mod sigur multa lume de aici va trece definitiv in tabara analogilor.

Tot ce se roteste, te hipnotizeaza precum o yantra tibetana. Cea mai mare bucurie a mea, era cand treceam pragul unuia care dorea sa vanda discuri occidentale din colectie. Cununa era sa privesc cum bratul se aseaza delicat pe rilele placii si cum o i a incet la vale. Daca aveai un pahar de brandy Napoleon in mana, o tigareta de foi si asta doar in amurgul unei zile, vraja era totala! Pickup ul este o ocupatie aristocratica, nu e pentru clasa muncitoare.. 8) .

Urma alunecusul benzilor de magnetofon si dansul sincron al acelor de VUmetre..

Cand au aparut ledurile luminoase de control al semnalului si mai ales casetofonul, a insemnat declinul evului nobiliar. Casetofonul a democratizat sunetul si piata, facandu i pe zei, sa coboare printre oameni..Din pacate.. :|
"Este intotdeauna de preferat compania oamenilor care cauta adevarul, fata de a celor care l-au gasit deja" Terry Pratchett

User avatar
remoteviewer1
Posts: 926
Joined: 14 May 2011, 11:13
Location: Bucuresti

Re: Ca audiofil, ajungi inevitabil la vinil ?

Post by remoteviewer1 »

Raspunsul este DA! Un Da mare ca la casa de casatorii sa te aud toata lumea din sala. Prin tot felul de circumstante ciudate si diferite peregrinari am “salavat” de la casat un pick-up vintage anii 70. Dorinta de a pigmenta trairile de corporatist lowlife m-a impins in directia incropirii unui sistem de tip bookshelf+pickup+amplif phono(din plictiseala, dorinta de ceva nou, etc.). “Salvarea” tablei dintr-un teanc de electronice uzate asezate pe pamantul sfant al patriei (a se citi un beton mancat de vreme) mi-a dat avant si am achizitionat in aceasi zi niste boxe din jurul anului 1975, compresie, 2 cai, fabricate in Germania. Imi lipsea legatura dintre ele(a se citi ampliful phono). Un bun prieten a venit cu o solutie salvatoare un amplif made in Japan de prin anii 78-79 si cu mufa speciala de intrare cu mai multi pini. Sarmanul pickup nu poseda iesire rca, doar o mufa cu vreo 5 pini proabil un standard din vremuri (bune) apuse. Ajuns acasa am curatat cu sarg acea tabla de viniluri cu o infatisare patetica patata, zgariata, cu un colt luat de o lovitura napraznica. Doza este una originala, cu un ac murdar de praf. Transportatul din tarile Vestice catre Est-ul salabatic a lasat urme destul de evidente, platanul de metal masiv sarind de pe suport si frecandu-se pe timpul peregrinarilor prin dubite dubioase stergand o parte din inscrisurile de pe fata de aluminiu si lasand niste zgarieturi evidente. Sistemul de pornire/oprire automata nu mai functioneaza, bratul putand fi comandat de un levier doar coborand pe disc si ridicandu-se. Calatoria la dreapta sau stanga a bratului nu functioneaza momentan. Carcasa de plexiglas are mii de zgarieturi si este topita pe centru de un obiect fierbinte ce a fost pus deasupra. Praful il invadase in toate incheieturile, am consumat ceva timp sa il curat cu tot felul de solutii de prin casa.
Buun, era curat, l-am conectat la priza, la amplificatorul phono si la boxele noi, pe care le ascultasem inainte pe integratul Accuphase si playerul Audioaero (super impresie initiala, sunet deschis, organic, un pian si niste voci de vis, bas decent, super impresionat de boxele de aproximativ 40 de ani). Ce sa zic...am ramas masca, cu o potrivire rudimentara facuta de mine la greutatea de la brat, antiskating si un control de apasare de pe brat, suna de vis! Era prima oara cand puneam mana pe un pickup si auzeam o muzica in propria sufragerie, curata, reala, placuta, atragatoare, naturala, curgatoare. Nimic fortat, exagerat, sintetic, mort, nenatural, exact cum as fi dat pe gat o limonada facuta cu lamaie si miere naturala. Am dat fuga orbit de bucurie pana in oras si am cumparat un vinil la care aveam si versiunea pe cd. Am ascultat vinlul (Daft Punk RAM) si mi-a facut o mare placere cu toate ca l-am ascultat in varianta cd de zeci de ori si il stiu pe de rost. Partea de workart a vinilului e superba, cu multe detalii interesante, cu un miros proaspat ca de aracet sau lipici, altceva fata de umilul cd cu carticica lui minuscula. Cred ca sunt prea incantat, dar vreau sa zic ca incepand din ziua respectiva hobby-ul audiofil a luat-o in alta directie. Trebuie ascultate vorbele din batrani, vinilul si lampa sunt sfinte. Vreau sa spun ca sistemele mele actuale (pickup vs cd) sunt total diferite si la nivele calitative apropiate(cu toata ca diferenta dintre valoarea pe piata este incredibila, nu vreau sa divulg secrete ale meseriei, insa perceptia asupra cheltuirii banului in acest hobby mi s-a schimbat total). Un pickup mediu din anii 70 este la nivelul (nemodificat, asa cum este in starea lui nativa) unui cd-player de cateva mii de euro la pret de lista. Scara de multiplicare a pretului poate sa ajunga si la 1 la 40 (asta e un bonus pentru cei ce au rabdare sa citeasca aceasta dizertatie), la acelasi nivel calitativ, lucru valabil si pentru boxe, amplificare(nu ma refer aici la instalatii exotice ce depasesc suta de mii de euro, nu se poate generaliza depinde de la aparat la aparat). Audiofilii adevarati sunt in doliu din momentul in care marile concerne au iesit din bransa si au lasat controlul chinezofililor (nu am nimic cu ei,asa stiu ei sa produca). Cele 2 sisteme sunt complementare, nu se inclocuiesc unul pe altul ci se completeaza. Problemele mari ar fi la prima vedere dupa umila mea parere praful care se depune ca un magnet pe viniluri si manuirea pickupului, ca sa asculti 13 melodii trebuie sa schimbi de 4 ori vinilul. Nu poti sa te apuci de cartofi prajiti si sa lasi vinilul sa mearga ca se termina relativ repede. Magazinele noastre sunt sarace in oferte, sunt si mai scumpe ca cd-urile. Ca si plan de viitor imi doresc un amplificator pe lampi sa il leg la pickup si sa folosesc acest sistem exclusiv pentru muzica clasica(se aude sublim) si jazz. Zgomotele tipice (pacaneli) nu ma deranjeaza deloc atat timp cat senzatia de live este pregnanta. Nici lipsa basului daramator nu e o problema atat timp cat am si niste standflor-uri la dispozitie legate la un SS. In cazul primirii unor sfaturi prietenoase de la userii experimentati intentionez sa purced si la unele upgrade-uri (doza, stylus, cablaje, etc.).
“Without music, life would be a mistake.”― Friedrich Nietzsche

porto
Posts: 416
Joined: 08 Nov 2008, 04:47
Location: Montreal

Re: Ca audiofil, ajungi inevitabil la vinil ?

Post by porto »

Astazi a venit un amic pe la mine si cand a intrat avea gura pana la urechi de fericire.
Ce facuse omu'...?
A luat ceva disculetze...oauuuu!
A luat cu 1500$ disculetze de jazz ,"unul si unul", in numar de 50 din care 10 sigilate si restul in stare imaculata adica ...mint cum zic haudifilii...toate disculetele cu scoruri f mari pe ebay ca el cu asta se ocupa cumpara si le revinde apoi cu scoruri ...aproape duble sau chiar si mai mult...
M-a sunat ca era prin zona si si vroia sa vad si eu disculetele...intr-adevar impecabile...si de la Mo-Fi si de alte ale ...Analogue Productions cu numar de serie pe ele...etc.
Ne-am uitat prima data pe ebay ca sa vedem ce are sa puna amicu' apoi in "teshcherea" si dupa ce am tastat cateva titluri toate dar absolut toate erau mai scumpe de 50 si chiar unele si 200-300...super "busines"...gura pana la urechi de fericire...si a zis la un moment dat ...tata eu pe aste nu le dau ci le tin ca se merita...
La un moment dat cum era si firesc a scos la intamplare discul asta

http://www.amazon.com/Mingus-Vinyl/dp/B ... nl_title_0" onclick="window.open(this.href);return false;

era in tipla...de nerabdare a rupt tipla si hai tata sa punem discul pe "rashnita"....intre timp eu mi-am adus aminte ca am si eu acelasi disc dar mono original prima editie si nu prea il ascutasem ...adica mai deloc ..ceva un pic cand l-am gasit am pus prima piesa si gata....l-am pus in raftuletz ca harciogul cand strange si nu-i mai ajunge...sa fie acolo...
L-am scos si eu pe al meu care nu arata la fel de super ca al lui dar in conditie decenta.
Cand sa puna discul pe "rashnita" ce sa vada omu' , eu hotaratu' am mesterit un nou soi de mat din...orez...da orez lung din ala basmati...cand a vazut faza pretinu' a zis ca poate era mai bine cu fasole boabe si am ras cu totii ca era si Mamutza mea prin zona...rasate rasete si cam se codea sa puna disc mint pe ...orez ...pana la urma l-am convins dupa ce in prealabil am pu eu un alt disc de-al meu la indemana si s-a convins cu ochii lui ca nu se intampla nimicutza...ok
Am pus prima "pesa" si ne-am asezat pe canapea toti trei...cu el la mijloc sa se auda bine...si a inceput ...un super soundstage...o claritate ...o curatenie in sunet...si pretinu' dadea din cap si zicea ...ba da' sa stii ca e buna treaba cu orezu' ca suna "dureari" si am inceput sa-l bat pe umeri si i-am zis uite ce noroc ai tata...atatea discuri de jale dintr-o lovitura.
Am servit si un paharel de vin rosu...ceva de Chile...si super muzica audifila
Dupa asta eu am spus ..stai tata ca am gasit si eu un disc haudiofil da la Linn si am pus Carol Kidd- Nice Work si ....dupa cateva minute am fost de acord amandoi ca e jazz de audiofilie ca si Patricia Barber care mie nu imi trezeste nici nu imi da nici o emotie...
Acum ,a zis el , pune si tu ala pe care il ai , adica acelasi disc ca al lui dar vechi..
Tot pe orez...
Dupa primele acorduri , si nu vreau ca sa ma laud, i-a disparut zambetul si a zis ...vai dar nu exista comparatie...soudstge mai mic dar....muzica...muzica...muzica cu carne si oase si intr-adevar suna "crunt " mai bine si adevarat cu textura cu "body" cu tot ce vrei cu pacaneli usoare cu fasait mai mare dar muzica...
Eu cred ca maharii astia care au matritele originale toti au scopul sa faca sunet audiofil, curat, mare...dar fara suflet...exact ca si matele de porc pe care le cureti de grasime si devin subtiri si f subtiri..
...asa ca oameni buni cautati sa luati originalele intodeauna chiar daca au pacaneli si fashaieli si chiar am intalnit reeditii care se auzeau f bine dar erau cele de prin anii 80 cand inca nu se inventase audifilia...

Romi

User avatar
Micky
Posts: 116
Joined: 04 Oct 2008, 11:49
Location: Eugene, OR, US

Re: Ca audiofil, ajungi inevitabil la vinil ?

Post by Micky »

porto wrote:...asa ca oameni buni cautati sa luati originalele intodeauna chiar daca au pacaneli si fashaieli si chiar am intalnit reeditii care se auzeau f bine dar erau cele de prin anii 80 cand inca nu se inventase audifilia...

Romi
Am aceiasi opinie. Cat despre inregistrarile noi puse pe vinil ma abtin de la comentarii.... Spun doar ca le prefer pe cd sacd sau formatele digitale de 24bit

User avatar
remoteviewer1
Posts: 926
Joined: 14 May 2011, 11:13
Location: Bucuresti

Re: Ca audiofil, ajungi inevitabil la vinil ?

Post by remoteviewer1 »

Deci sa inteleg ca vinilurile sunt ca vinul, cu cat mai vechi cu atat mai savuroase? Ciudat ca aceasta teorema se aplica la toate sculele audio vintage testate de mine.

porto, partea cu matele de orez nu am inteles-o, fiind newbie in ale discurilor rotitoare intepate de ac...Nu am inteles ce piesa ai confectionat din orezul chinezofil.
“Without music, life would be a mistake.”― Friedrich Nietzsche

User avatar
momolo
Moderator
Posts: 14344
Joined: 02 Oct 2008, 10:11
Location: Bucuresti

Re: Ca audiofil, ajungi inevitabil la vinil ?

Post by momolo »

porto wrote:Dupa primele acorduri , si nu vreau ca sa ma laud, i-a disparut zambetul si a zis ...vai dar nu exista comparatie...soudstge mai mic
pai ce soundstage ?! Daca am retinut, LP-ul era mono.
porto wrote:Eu cred ca maharii astia care au matritele originale toti au scopul sa faca sunet audiofil, curat, mare...dar fara suflet...exact ca si matele de porc pe care le cureti de grasime si devin subtiri si f subtiri.
buna comparatia! :D Eu stiu diferenta intre matele curatate clinic si matele curatate asa cum trebuie, doar cat sa nu puta. Alea cu grasime au gust, alea fara sunt "de plastic".
Dar parerea mea, matritarea pe LP este o meserie complicata, s-a pierdut traditia, probabil oricate scule bune ar avea nu e de ajutor daca nu au si oameni cu experienta. Pauza de peste 20 de ani dupa o perioada in care LP-ul scadea si ramanea o Cenusereasa a dus la ruperea legaturii intre generatiile de meseriasi.
Probabil mai este o problema, cea a materialului in care se preseaza, poate e mai prost decat era pe vremuri. Din motive economice, ecologice si poate chiar din lipsa de experienta.
Totusi, LP-urile noi nu sunt toate proaste, exista si unele foarte bune. Nu as generaliza.
Iar cele vechi au dezavantajul uzurii avansate. Unele chiar daca nu au fost ascultate pot prezenta micro-fisuri, micro-sparturi in materialul imbatranit de timp.
"Tinereţea este o noţiune, biologia un adevăr. Ele împreună dau dimensiunea existenţei"(Geo Bogza)

porto
Posts: 416
Joined: 08 Nov 2008, 04:47
Location: Montreal

Re: Ca audiofil, ajungi inevitabil la vinil ?

Post by porto »

Pai da-mi voie sa iti spun Momolo....., dar ce discuri mono bune ai ascultat tu de jazz adevarat ?...daca tu nu ai simtit soudstage-ul la un disc bine inregistrat mono.
Cand ai comparat ultima data un disc PRIMA EDITIE de jazz din anii '50- '60 cu unul curatit din zilele noastre?...pe acelasi sistem....?
Cunosti care sunt discurile prima editie la casele adevarate de jazz din acei ani ca...Blue Note,Prestige ,Jazzland, Impulse , Contemporary , Fantasy , Atlantic ,Riverside , Bethlehem , Chess, EmArcy , Verve si...eu le cunosc f bine si mi-a luat f mult timp sa le cunosc pe de rost si sa imi dau seama cam ce poate fiecare...
Eu unul nu mi-as "cladi" o colectie de viniluri de jazz din reinregistrarile din anii dupa '90-2000 .
Sa stii ca am intalnit din discurile vechi f putine care sa fie distruse de timp ...ele sunt distruse cel mai adesea de cei care le-au ascultat...iar care le gasesti in buna conditie suna de jale chiar si daca au multe zgaraieturi care nu sunt de adancime...si cum iti poti da seama cel mai simplu daca o zgaraietura se va auzi in muzica este sa treci cu unghia finutz perpendicular pe zgaraietura si daca unghia nu va simti nimic atunci sunt 95% sanse casa nu se auda nici cand asculti.
Discuri vechi cu cracuri am intalnit extrem de putine si se vad usor.

In legatura cu orezul ...este vorba de mat facut cu ajutorul unui disc vechi gros si f plan pe care se presara orez basmati adica din cel cu bobul f lung dar fara sa fie lipit de disc ci pur si simplu presurat...iar in timp tot va cadea orezul dar pui la loc dintr-o pungutza la indemana. Nu se presoara orezul pe eticheta ci numai pe plastic.

User avatar
momolo
Moderator
Posts: 14344
Joined: 02 Oct 2008, 10:11
Location: Bucuresti

Re: Ca audiofil, ajungi inevitabil la vinil ?

Post by momolo »

Totusi, despre ce soundstage discutam la un disc LP mono ?! Mono inseamna un singur canal. Poate avem idei diferite despre notiunea de soundstage. Si ca o chestie generala, eu unul nu pun soundstage-ul printre primele criterii de apreciere, nu de alta dar cand am ascultat muzica reala, vie, naturala si fara difuzoare, nu gaseam sounstage-ul pe nicaieri.

Discuri din alea de prima editie din primavara anului 1958... nu stiu ce sa spun dar avand in vedere ca sunt in Romania, ma gandesc, cam putine sanse sa le cunosc. E ca si cum ai intreba un somalez cum i se pare sofranul in cozonac ?! Am intrebat ultima data prin spatele pietei Matache si nu avea nimeni.

Insa discuri din generatia noua am auzit pe sisteme audio scumpe si de top aranjate cum rar intalnesti in lumea larga si astfel am avut ocazia sa-mi dau seama ca nu-s toate proaste, dimpotriva! Unele chiar remarcabile, tin minte o data venise cineva cu un vraf de LP-uri noi cumparate din USA si nu am gasit macar unul prost din ele.

Si mai este o chestiune de care am auzit, astea noi sunt taiate cu santul mai adanc si mai lat. Teoretic ar cam trebui doze ceva mai adaptate la treaba asta, problema fiind la acul dozei din cate am inteles.

Nu m-as grabi sa emit reguli generale decretate pentru intreg Universul de genul, "discurile noi sucks". Chiar stiu audiofili care inainte aveau aceasta parere si cand au ajuns la un sistem audio mai bun au descoperit ca s-au inselat in privinta multor LP-uri noi.

Insa faptul ca pe piata LP-urilor sunt si multe presate prost mai ales din cauza materialului (si de aceea unele pacane si paraie la prima auditie dupa desigilare) e alta poveste. Parerea mea dupa ceva vreme, are mare importanta pe ce le judeci, exceptand pe cele din material prost care paraie de noi.

Cat priveste uzura, am intalnit foarte multe discuri LP vechi cu materialul obosit, se pot vedea micro-sparturile cu o lupa puternica. Totusi e vorba de un material organic si multe decenii. Insa depinde si unde au fost depozitate, din ce estimez, frigul din beciuri si garaje nu le face bine.
"Tinereţea este o noţiune, biologia un adevăr. Ele împreună dau dimensiunea existenţei"(Geo Bogza)

porto
Posts: 416
Joined: 08 Nov 2008, 04:47
Location: Montreal

Re: Ca audiofil, ajungi inevitabil la vinil ?

Post by porto »

Am o mica intrebare ca deocamdata numai atat pot sa spun inainte de a pleca la servici :

Tu cand asculti discul inregidtrat mono il asculti pe o singura boxa?

User avatar
Gabriel_Wo
Posts: 899
Joined: 14 Sep 2010, 19:56
Location: Iasi

Re: Ca audiofil, ajungi inevitabil la vinil ?

Post by Gabriel_Wo »

Eu unul, nu as emite pretentii cel putin la un album DE STUDIO al unei trupe de rock progresiv sau jazz rock, sa sune viu, natural si organic si sa aiba o imagine realista, vie si naturala, precum intr un concert.. :) Sa fim realisti..

Un album de studio, este unul pur conceptual, unde s au folosit zeci de efecte auditive, multiple si complicate tratamente acustice, unde s a vrut altceva fata de un album live!

Luati exemplul albumului Ummagumma din 1969 a celor de la Pink Floyd, primul disc contine un material live inregistrat intr un colegiu londonez !!.. si discul al doilea fiind o opera psihedelica complexa..albumele duble, Genesis..The Lamb Lies Down On Broadway si ..Tales From Topographic Oceans, albumul etalon de la Yes, primele 4 albume King Crimson, VDGG sau primul Weather Report, unde ambianta si inspiratia sunt de o coplesitoare amploare. Cel putin King Crimson si VDGG, pe albumele lor live, ne prezinta cu totul altceva..

Pe alta parte, este evident ca inregistrari semnate de Louis Armstrong, Zavaidoc sau Edith Piaf din anii 30, se vor simti cel mai bine si se vor autentice pe un disc de patefon pe 78 t, Beatles ii, Animals sau Rolling Stones ii, pe vinyluri mono sau pe single uri de 45 de turatii, antice si ele, ca nu degeaba se vand cu preturi ametitoare, ajungand ca un exemplar sa se vanda cu mii de euro..mai sunt si dozele mono de pick up si ele extrem de scumpe, unii audiofili inveterati, ajungand chiar sa le asculte doar pe o singura boxa.

Un sunet viabil a acelor inregistrari vechi, poate fi redat si pe o banda de magneton, inregistrata mono pe 2 piste.. :wink:
"Este intotdeauna de preferat compania oamenilor care cauta adevarul, fata de a celor care l-au gasit deja" Terry Pratchett

User avatar
momolo
Moderator
Posts: 14344
Joined: 02 Oct 2008, 10:11
Location: Bucuresti

Re: Ca audiofil, ajungi inevitabil la vinil ?

Post by momolo »

porto wrote:Am o mica intrebare ca deocamdata numai atat pot sa spun inainte de a pleca la servici :
Tu cand asculti discul inregidtrat mono il asculti pe o singura boxa?
O sursa mono inseamna..... o sursa mono chiar daca este ascultata pe 2 sau 10 boxe.

In opinia mea notiunea de soundstage este mai degraba expresia crearii iluziei tridimensionale, in traducere directa ar insemna "sunet de scena" si cum scena in viata reala este tridimensionala ar insemna ca sunetul reprodus sa creeze iluzia ca te afli in fata scenei, deci o iluzie tridimensionala (prin sunet, fara imagine, evident).

Perceptia tridimensionala in sunet se poate induce avand minim 2 puncte de emisie sonora cu informatie diferita (canalul stanga nu e niciodata identic cu dreapta in cazul inregistrarilor STEREO).

Nu se poate induce o senzatie tridimensionala (venita din informatia stocata pe un suport) cu un sunet emis dintr-un singur punct sau repetand un canal (mono) in mai multe boxe.

Daca se repeta canalul mono in mai multe boxe (canale amplificare + boxe) si cu toate astea se percepe o senzatie tridimensionala putem avea una sau mai multe din situatiile urmatoare:

1. am baut prea mult (vin, etc) si intr-o stare avansata de euforie o vedem pe Nirvana sau Fata Morgana cum ne face lap-dance chiar la noi in sufragerie.

2. amplificarea (de la preu la final) si boxele prezinta deficiente pronuntate, canalele (stereo) nu redau IDENTIC ceea ce intra (ca semnal). Mentionez, pentru redarea corecta a unui semnal stereo trebuie ca intreg lantul audio de amplificare (pre + amplif + boxe) sa aiba 2 canale identice de la cap la coada. Mai pot fi si diferente din sursa, in cazul nostru doza.

3. anumite defazari vin din problemele acustice ale spatiului. Asta inseamna ca avem o poluare grava a semnalului in camera (din cauza acusticii), chestie care interfereaza si cu semnalul stereo; in cazul asta acel stereo nu e curat stereo ci partial "inventat", poluat, afectat. Si prin urmare, nici mono nu e curat mono ci partial/usor inventat. Pe scurt, situatia e nasoala si de evitat daca sistemul si acustica ne creeaza perceptii tridimensionale dintr-o sursa mono.

CONCLUZIE - daca percep stereo (de unde poate veni si senzatia de sounstage ca expresie a tridimensionalitatii) dintr-un semnal mono aplicat unui sistem stereo inseamna ca acel sistem (incluzand si acustica) are probleme fundamentale care nu-i permit nici macar sa redea corect stereo.
"Tinereţea este o noţiune, biologia un adevăr. Ele împreună dau dimensiunea existenţei"(Geo Bogza)

Post Reply