comanr de acord cu tine, norocul este determinant, pana la urma chiar si faptul ca traim e un noroc chior. De acord si cu flerul din fatza monitorului, exista. Insa nu poti sa-i spui unui incepator despre fler si alte fineturi care nu se pot invata din povesti, sunt lucruri care se invata in timp si cu eforturi, costuri, etc, insa intai trebuie sa-l constientizezi in ce se baga. Mi s-a intamplat sa ma roage un prieten sa-i cumpar nustiuce de pe ebay deoarece nu avea cont si habar nu avea cum se face; credea ca e la fel cu a trimite pe cineva la paine sa-i aduca o franzela de 4 lei. Trebuie sa fie pentru fiecare o experienta personala. Ca si cu norocul.
Teac px550, poze elocvente aici:
http://www.ebay.com/itm/TEAC-PX-550-TUR ... 0811776503" onclick="window.open(this.href);return false;
Cred ca poate fi interesant dar nu merita 150 euro, asta e pret de magazin de provincie pentru disperati.
Pare un OEM, dupa cum arata pare produs de CEC sau AKAI. Model tipic mediu, sasiu de plastic, mecanism foarte complicat automatic, motor probabil luat de la un alt mare producator (TEAC nu prea le-a avut cu pickupurile).
In opinia mea, la modul general sasiul-carcasa din plastic nu este un lucru rau. Nici macar greutatea mica nu este un lucru rau. Conteaza mult felul si calitatea plasticului (si plasticul nu este un material prost acustic, dimpotriva! Un exemplu de material prost acustic este piatra, marmura, mai ales granitul)
Greutatea mare nu garanteaza un sunet bun. Exista jucarele usoare care suna bine.
Si cum am spus, nici aspectul exterior de poza nu spune nimic, pana nu asculti jucareaua, nu sti nimic.
De exemplu, am un pickup asemanator cu acest TEAC (si pe care am platit o suma ridicola, cam costul unui kil de branza). La matze nu e la fel dar tot cam asa, traful cam tot atat de mare, motorul tot cam ca ala, matzaraia de automatizare deasemenea extrem de complicata (il am pe masa de catva timp si nu am timp sa-l termin de restaurat). Daca ar fi sa ma iau dupa aspect nu l-as ridica de pe bordura. Insa i-am pus o doza destul de pretentioasa (un Acutex) si suna intr-un mare fel, defapt la inceput credeam ca doza e asa senzationala ca o puteam pune si pe tigaia de la bucatarie. Insa dupa ce am pus-o pe alte invartelnite mi-am dat seama ca doza e cameleonica, poate suna si minunat, poate suna si de rahat, se potriveste cu ce vrea ea si intamplator s-a potrivit cu japonezul respectiv (produs OEM de JVC pentru un brand nemtesc din anii 70-80, anul de facere fiind exact 1980, stampilat pe interior. Apropos, pe eticheta nu scrie ca e din Japan insa este 100%, nu are european nici macar un surubel).
Defapt am mai spus, depinde mult de potrivire brat-doza-tabla si nici o teorie sau logica nu ne poate spune dinainte care e potrivirea optima.
...Pana la urma si asta tot pe noroc e. Poti asculta o tabla buna degeaba daca are doza nepotrivita, prost reglata si sarmele sunt proaste sau chiar si preul si amplificarea.
Apropos de sfaturile bune si cumpararea experientei altuia. Nimeni in tara asta NU plateste doi bani pe experienta altuia. Dimpotriva, daca esti om priceput si cu constiinta normala si vrei sa vinzi ceva, vei vinde la pret mic si cu chinuri. Aici in tara cel mai bun comert se face pe calea marlaneasca, intai de toate trebuie sa spui ca nu te pricepi, ca habar nu ai; nu trebuie sa vorbesti prea mult, nu trebuie sa incerci sa ajuti cu ceva cumparatorul, trebuie sa-l lasi in spumele lui si nu trebuie sa-l contrazici chiar daca spune o enormitate si tu sti 100% ca e gresit ceea ce vrea.
Pe scurt, pentru a fi comerciant de succes in Romania trebuie sa fi in primul rand egoist, cinic, marlan, sa-i scuipi eventual coji de seminte cumparatorului direct in ochi, sa nu-l ajuti cu nimic, sa nu-i vrei binele cu nimic, sa-l lasi sa se zabata in spumele proprii, sa-ti lauzi marfa cu maxim tupeu si neobrazare, sa fi complet nesincer, sa nu cumva sa ai aerul ca te pricepi ca sti ce vinzi, dimpotriva, daca reusesti sa pari fraier, afon, tembel care habar nu are ce vinde, cumparatorul va fi cel mai bine stimulat sa creada ca face chilipir. Partea trista este ca respectivul comportament de bijnitar mioritik functioneaza pentru toti cumparatorii din Romania, atat aia afoni cat si aia care se mai pricep, care au educatie (insa aia care se pricep cu adevarat nu pot fi dusi cu nimic). Iar la chilpir pune oricine botul, stiutor si nestiutor, totul este sa-l faci sa creada ca-i chilipir deoarece valoarea e o chestiune de perceptie relativa si multi sunt mai fericiti de pret si tocmeala decat de obiectul cumparat. Astia care traiesc numai pentru bani sunt in general ghinionisti, cumpara multe tampenii degeaba, si-o fura urat cu multe tzepe falnice si inalte. Insa sunt majoritari, foarte putini pot trece subiectul bani, discount, chilipir pe locul secund asa cum trebuie. Si ce am spus este valabil si datorita caraterului majoritar de sluga la neamul nostru. De aceea am observat ca nu e bine ca vanzator sa fi amabil si cumsecade ci dimpotriva, trebuie sa fi un fel de zbir, jupan, stapan deoarece slugile sunt majoritare si acestea isi cauta permanent stapanul si biciul.
Asa ca, nimeni nu invata decat pe pielea lui, platind personal si direct! Ma amuza cei care vor din prima sa gaseasca solutia definitiva chiar si bine intentionati si atenti la sfaturi!
Pai nici macar astia batranii nu am gasit-o dupa o viata!
Prostu' invata pe pielea lui, desteptu' pe-a altuia.
.