momolo wrote:.... "calibrarea" unui sistem audio (bun) nu se face pe aceasta piesa. Este pacalitoare. Nu spun ca e trasa prost, dimpotriva, insa o "calibrare" ceva mai aproape de realitate se face pe alte muzici si pe alte discuri (audiofile

).
Nu, nu mi se pare de neinteles ceea ce spui, chiar ma bucura faptul ca urmaresti discursul nostru si ne dai cateva sugestii sub forma unor observatii, asa ca pentru niste incepatori in domeniu

. Piesa la care am facut referire, de fapt tot albumul Raven o pretuiesc si imi place foarte mult, chiar daca momentan o am doar sub forma lossless. De ce am ales aceasta piesa pentru asa zisa "calibrare" ? Fiindca pentru mine naturaletea (fidelitatea) redarii vocii umane, in special a vocii feminine mi s-a parut cea mai importanta componenta spectrala de a aprecia cam cat de departe este sunetul obtinut de cel real. Logic gandind, am presupus ca ceea ce-ti gadila urechea de frumusete, se afla mai aproape de realitate. Stiu ca este cam inselatoare metoda asta, deoarece nu poti face o comparatie valabila fara sa asculti pe Rebecca si live. Dar si sunetul "live" de ex. la un concert ce inseamna: vocea artistului, dupa ce este captat de microfon, printr-un cablu "profi" ajunge intr-un mixer, de aici tot prin cabluri si interconecturi "profi" trece printr-un amplificator "profi", ca la urma sa ajunga prin cabluri "profi" in niste incinte "profi". Parerea mea ca daca asculti o inregistrare minimalista acasa pe propriul sistem (in valoare de cateva sute de mii de euro

), poate beneficiezi si te apropii mai mult de realitate, decat daca te afli la 300 de metri de la interpret, inconjurat de zeci de mii de oameni care urla in jurul tau ca nebunii. Bineinteles toata teoria asta isi pierde valabilitatea in cazul in care o trupa jazz da un spectacol live, fara amplificare electronica, intr-un club oarecare, inconjurat de cateva zeci de audiofili, adevarati iubitori de muzica. La fel imi plac cateva piese mai cunoscute de la Diana Krall, dar acest stil muzical nu cred ca o sa-mi fie definitorie in viitor, in sensul ca de mic copil nu am ascultat aceste stil. Pe mine ma relaxeaza muzica lui Elvis Presley, Buddy Holly, The Shadows, Frank Sinatra, Simon & Garfunkel, The Beatles, Abba, Status Quo, Dire Straits, Doors, Pink Floyd, Boney M, Omega, Kraftwerk, Jean Michel Jarre, Mike Oldfield, Depeche Mode.... si multe altele. Nu tocmai genurile muzicale pe care le gasesti sub forma unor inregistrari de referinta

, chiar dimpotriva, abia mai gasesti (daca gasesti) vreo versiune care sa nu fie remasterizata dupa cerintele trendy (exemplu tipic poate fi albumul The Wall de la Pink Floyd). Am crescut impreuna cu aceste muzici prin anii `70, `80, si nu e de mirare ca si la ora actuala imi definesc gustul muzical.
momolo wrote:Sa ma scuze colegii forumisti din generatia tanara, dar majoritatea(nu toti) celor sub 30 de ani au deja c_catul din cap gata intarit si fixat spre neschimbare!
Ma amuza aceasta fraza, dar totodata e si foarte trist si adevarat. Intru intr-un domeniu total necunoscut, iar daca tot ai facut afirmatia "...sunt tone de discuri tocmai bune de "analiza"....", sper ca nu ma consideri indiscret daca te rog sa-mi dai cateva exemple demne de ascultat.
Iti multumesc, Miki.