hi-end eu vroiam sa spun ca daca asculti muzica la melomane simti basul
tot ce simti este o bubuiala ieftina si proasta de inalta frecventa, nici macar un bas adevarat in sensul unei frecvente joase cu adevarat. E doar pufaiala, aer miscat alandala cu pistoane mari. Evident, daca nu ai auzit niciodata un sunet de calitate (eventual si ceva concerte live, etc) nu ai cum sa-ti dai seama. Pana atunci ii dai cu equalizere si corectii la greu ca sa modifici "in bine" bubuiala.
Pentru poze - spatiu pe server este minuscul, de tip bookshlef. Folositi siteuri care gazduiesc imagini si dati linkul.
puf vad ca am avut in mare aceleasi experiente....acum o mie de ani!....
Intradevar, cele sovietice erau de departe cele mai bune insa erau lucrate oribil si se defectau in cele mai ciudate moduri. Insa nici cu Meloman nu mi-era rusine, la unele li se deslipeau membranele sau colturile de la cutie si nici una nu suna la fel cu alta.
Cel mai bine lucrate erau totusi Unitra dar care sunau cel mai colorat in felul lor, cel mai plesnit si mai jalnic. Dar pe vremea aia eu eram fericit cu astea! Imi aduc aminte cand le-am vazut pe cele mari de 140W, culoare negru dosite intr-un depozit de pe soseaua Viilor unde am avut acces numai cu un var de-al meu militian care avea pile si relatii.
Nici macar el nu a avut "dreptul" sa le cumpere pe cele de 140 care erau, "rezervate pentru un general!" (bani aveam amandoi, degeaba!) asa ca am plecat acasa fiecare cu cate o pereche Unitra de 75W maron, adica unele si mai jalnice.
Vai ce incantare cand le-am dezambalat! A fost ceva similar cum azi abia daca m-as bucura la fel pentru niste Magellanuri noi sigilate aduse acasa!
Ce bucurie!!!!!! Si cum miroseau al lemn nou, chestii noi! Si ce minunat sunau pe mag AKAI si amplif Technics.....pana in ziua cand le-am auzit pe cele de 140W si m-am facut albastru-verde!
Apoi cu chiu cu vai le-am schimbat, adica le-am vandut pe cele de 75 la ziar, Scanteia, si apoi am gasit cu chiu cu vai niste Unitra "Tineret" de 140W negre (vai ce frumoase erau!!!!....cele de 75 fusesera maronii si nu-mi placeau), gasite la cuca-macaii la un tip cu anunt in Informatia Bucurestiului.
Cerea mult dar m-am tocmit si le-am carat acasa fara ambalaj. In perfecta stare! Si ce surpriza am avut! Pe langa cele de 75 astea aveau BASSSS FRATEEEE!
Eram precum e acum userul
hi-end, daca venea unul sa-mi zica ca boxele alea suna nasol il credeam ori nebun ori il luam la bataie!
Noroc ca nu aveam prin preajma......

audiofili, asa ca am trait fericit cu lazile astea cu difuzoare multa vreme! Asta pana cand le-am bricolat la filtre, adica am desfintat contactele alea sinistre cu rezistente si le-am recablat. Primul cablu audiofil (

) l-am simtit pe aceste Tineret 140 fiind un cablu "gros" de reseu englezesc! Pana atunci aveam sarmulitele sinistre din dotarea boxelor, cel de reseu avea incredibila sectiune de 4mmp! Atunci aveam un QUAD 405 si am cazut in extaz cum se auzea dupa ce schimbasem sarmele alea de sunerie cu cabluri de reseu de 4mm! Nu am mai dormit noaptea ascultand vrajit minunea!
De Meloman ma saturasem. Erau mizere, se stricau, nu sunau la fel, se ardeau, gunoaie. Pe vremea aia conta mai mult cum arata si cat de trainic e construit, sunetul conta in masura in care tzatzul era percutant si basul misca usa de la intrare sau flutura cracul de la blug! Nu existau notiuni despre rafinament, soundstage si alte tampenii deastea, fiind inlocuite sporadic doar cu "Mama ce bas au!" sau "Ce clar se aude!". iar in principiu, inaltele nu erau niciodata indeajuns de multe!

Treble si Lodness stateau vesnic cuplate la maxim. Ba mai aveam si EQ'uri, cu cat mai pline de butoane, cu atat mai minunate! Erau la mare pret EQ'urile! Faceau sunetul mai bun!

Si ce mai inregistrari tzatzo-bubuite ieseau! O minune!

Ce vremuri....fericite!
Prostu' invata pe pielea lui, desteptu' pe-a altuia.