Unii audiofili mai rafinati (aflati in lumea civilizata) spun ca suprema sursa in audiofilie e pana la urma.... tunerul care receptioneaza un concert transmis live (in Canada sau USA de exemplu, oricum...nu la noi). Cica treaba asta suna cel mai al naibii desi daca o luam cu teoria, tunerele FM au banda audio foarte limitata si zgomot/diafonie foarte mari pentru ca atat poate sistemul acesta. Insa dupa cum unii stim, una e teoria si alta e ceea ce se aude la ureche. Iar tunerele chiar si asa in general suna placut urechilor. Eu as spune ca una din cauze este compresia necesara transmisiei FM, compresie foarte placuta la ureche.
Am avut si inca am si eu diverse tunere vintage la colectia mea de vechituri. Imi aduc aminte ca un exemplu elocvent, am avut un Yamaha ceva mai nou, anii 90 pe la inceput, foarte bine lucrat (asa cum face Yamaha toate aparatele cu simt de raspundere), plin de acareturi, setari de banda ingusta si larga, tot soiul de fitze si afisaje portocalii foarte impresionante, chiar destul de greutz....insa in momentul cand l-am comparat cu un tuner AKAI din 1978 (pe condensator, scala simpla, evident fara memorii daca e pe condensator variabil, format ingust, mai mic de 42 cm)....AKAI-ul l-a spulberat la propriu pe Yamaha cel super tehnologizat si aratos. Ultimul suna ca o pocnitoare in comparatie cu batranul AKAI cel cu trei butoane (de metal masiv !). Defapt l-am si pastrat pentru ca m-a cucerit cu sunetul desi e destul de putin sensibil.....la pretentiile mele aberante de a prinde super stereo cu o biata sarma legata la iesire in locuri unde mai toate aparatele radio nu prind decat haraieli, nici vorba sa suporti LED-ul de stereo aprins... in caz ca se aprinde daca ti firul de antena in mana si stai intr-un picior ca balerina.
Un alt tuner fantastic pe care l-am vazut la altii, nu l-am avut (ca nu prea ma intereseaza sa ascult mp3 din calculatoare emise pe post) este un SABA de prin 1979 argintiu, tot din metal si care arata intr-un frumos si complicat fel.
Mai am un tuner formidabil dar cu mici probleme de clape (care nu stau apasate si mufe DIN de tot rahatul), un DUAL de prin 1980. Si asta suna intr-un mare fel si e frumusel cu VUmetre analogice si lumini verzi. Asta e si foarte sensibil. Nu am stat de comparatii dar poate intr-o zi o sa-mi montez antena cumparata acum vreo 4 ani si care zace undeva prin fundul debaralei.
Un tuner care mi-a ramas la inima si pe care il pastrez este ...chiar IEI T-350, tunerul comunist de la Electronica Industriala Baicului, ala cu 6 LED-uri rosii si touch-uri pe un selector de canale care semana cu unul de la Televizoarele Snagov. Pe asta l-am si "bricolat" un pic pe vremuri in partea etajelor analogice...mai putin mufele care au ramas tot DIN ca pe vremea aia nu gaseai nici mufe de doi lei sa montezi pe carcase.
Pe asta nu l-am cumparat de nou, adica din magazinul "Ferometal" de la omul cu basca si in halat albastru care te lua cu "Ce mai vrei si mata !?"

(ce vremuri!), ci second hand de la anunt la ziar. Tipul care-l vindea isi cumparase un receiver Technics din alea de plastic, frumoase pe afara dar goale pe dinauntru, din generatia aia usoara care a stricat definitiv faima Technics de sunet de top (asa cum a fost in anii 70 si pana prin anii 80). Costa o avere, omul varsase o poala de bani la bisnitari iar pe tunerul comunist voia doar 200 lei (desi la Ferometal se gasea cu vreo 370 lei din cate imi amintesc).
Pe vremea aia nu era ca acum cand valoarea aparatelor uzate scade dramatic, atunci luai un aparat de nou, il foloseai pana curgea zeama din el dupa care il puteai vinde chiar si cu mai mult de cum il luasesi de nou cu ani in urma! Ce vremuri !...
Ma duc la tipul ala sa cumpar. Tunerul mioritic zacea intr-un colt. Pe niste boxe specifice vremurilor (Unitra 140 = visul suprem al audiofiliei la timpul ala) trona receiverul Technics, mare, negru, plin de butonele si luminite dar usor la kile. Culmea....cand le-am ridicat sa le bagam firele, trancota comunista era aproape la fel de grea cat tot tunerul Technics de sute de wati.
Omu' daduse trancota asta deoparte ca nu avea nici macar cablu DIN-RCA dar aveam eu la mine.
Il punem sa facem proba ca asa era atunci, probaaa!....si sa vezi ce surpriza, pana si nevasta omului a spus - trancota comunista il spulbera pe Technics (ca radio). Evident, amplificam cu Technicsul dar era a naibii diferenta ! Comunistu' nu numai ca era de zece ori mai sensibil, dar suna si de zece ori mai bine!
Nu a mai avut ce face, omu' nu era din ala pasionatul dupa sunet, Technisu' era frumos si avea telecomanda (o chestie foarte apreciata pe vremurile alea....pai cine avea telecomanda, putini !), apucase sa ma cheme, eu cu 200 lei in mana, l-am luat si dus am fost.
Dupa aia, a mai trecut vremea si se mai ieftinisera trancotele astea comuniste pe care nu le voia nimeni mai mult pentru ca stim bine, contactele sunt de rahat, mufele nu ai ce face cu ele, telecomanda nu au, etc, se schimbasera si vremurile. Asa ca am mai cumparat un T-350 si apoi inca unul si din 3 bucati care NU sunau la fel (asa am constatat la comparatie ca erau ca lozul in plic), am facut unul super bun. Dupa care pe restul de doua le-am dat cadou ca mergeau saracele perfect pentru ce-i trebuia taranului sub mileu.
Il mai am si acum. Pe asta il preferam eu la masa de lucru pana am gasit un receiver NIKKO de vreo 12 kile foarte piz*os si cu vreo 10 memorii. Mai comod ca e un singur aparat nu doua insa "comunistu" ramane un tuner de mare calitate.....in caz ca mai merge, demult zace uitat pe undeva.....
Prostu' invata pe pielea lui, desteptu' pe-a altuia.