nicusor P.S.@momolo, descrie-ne te rog si noua cum testezi, ce urmaresti cind testezi si cum tragi concluziile. Ce muzica asculti mai bine zis ce iti place nu ce folosesti la teste si daca tot s-a deschis subiectul ce muzica folosesti la teste?
cel mai usor e de raspuns la intrebarea cu muzica.
Pentru orice evaluare finala si clara, in opinia mea, nu se poate folosi DECAT clasica. Ceea ce "canta" bine pe clasica, va canta bine pe ORICE.
Dupa evaluarea pe clasica (simpla si aglomerata, neaparat si o piese opera cu voce dar si piese complexe cu orchestra mare dupa cele simple) se poate "verifica" si pe altceva.
Asta consta in urmatorul pas, adica jazz in principal insa atentie,
acest gen poate fi cel mai inselator urechilor nepricepute! De aceea jazz-ul de orice forma e folosit foarte des in show-room, deoarece inseala usor urechea neofita si nu pune probleme grele sistemului audio....asta doar la prima vedere si in fatza unor urechi nepricepute
, nu si in realitate.
Se mai poate evalua apoi si pe voce, tot jazz (genuri usoare si "de masa"), cantarete din "seriile" audiofile pe care le stim cu totii in frunte cu Diana Krall.
As spune ca un test nu e complet daca nu se pune si ceva muzica.....disco din anii 70...80, Boney M, Smokie, ABBA, chiar si Michael Jackson (care are inregistrari de mare exceptie), etc. Aceasta muzica masterizata in principal analogic poate arata incredibil de bine "defectele" sunetului. Multi audiofili clasici si dogmatici ar face misto de asa muzica, insa se inseala amarnic; misto se poate face de "mega-sistemele" lor audio cand le pui sa redea asa muzica!
Multi isi dau repede seama (urechi native) ca de exemplu Smokie pus pe un sistem "mega-audiofil" suna mai naspa decat pe un sistem trancotar format din vintage. Evident, imi e greu sa explic ce inseamna acest "naspa" insa ca linie generala ar fi ceva legat de muzicalitate si realism.
Apoi s-ar merita si un pic de rock, de exemplu Black Sabbath. Inregistrari vechi, vinilul fiind "rege" in acest sens. Aici se poate "citi" impactul, viteza, amploarea si realismul tridimensional. Dar in principal rock-ul testeaza "coaiele" amplificarii si ale difuzoarelor. Musai si acest test care scoate in evidentza "leshinaturile audiofile", adica sisteme cica delicate si rafinate care suna pe rock ca din galena.
In toate cazurile trebuiesc cautate inregistrarile cele mai bune, cam in 90% din cazuri cele vechi cu master analog (in mod cert pana prin 1982).
Se poate pune si ceva folk american din perioada power-flower, ceva Jimi Hendrix, chiar si Elvis Presley sau chiar si Frank Sinatra.
Ideea e ca in aceste genuri se poate simti muzicalitatea si ritmul.
Cat priveste evaluarea, aici e o discutie colosala. Nu cred ca exista reguli si retete prestabilite insa in opinia mea, exact aia care strang cel mai tare din buci la "teste si evaluari" (adica sunt foarte atenti, incordati si chititzi), fix aia "evalueaza" cel mai gresit, de obicei fix pe dos de cum ar trebui. De aceea, am zis mereu, audiofilul venit la evaluare este depasit de nevasta care se invarte pe acolo si se plictiseste asteptand sa scape din show-room si sa mearga la magazinul de pantofi. Problema este ca audiofilul nostru strange prea tare din buci, adica e prea atent si incordat ca sa mai vada padurea de copaci in timp ce femeia lui e relaxata si fara emotii (de achizitie si alegere) putand auzi NORMAL SI FIRESC. Asa ca de multe ori femeia spune din cadrul usii in mod corect care sunet e mai bun in timp ce bizonul nostru audiofil e pierdut prin balarii. Asta se intampla si pe la domiciliu, femeia stie instant..... din bucatarie
ca se aude mai bine in timp ce audiofilul nostru consuma doua saptamani de teste ca sa aleaga in final aiurea.
Evaluarile astea sunt legate in mod direct de ceea ce numim bunul simt pe care orice fiinta umana il are in dotare inca de la "fabricatie". Intr-un fel, tehnica este aceea de a nu omora, a nu sufoca bunul simt....intr-un fel asta e defapt "secretul" si poate acest lucru sta la baza intrebarii - "De ce pe vremuri se faceau inregistrari si scule audio care cantau MUZICA si acum nu prea ?!"
Actuala societate merge fix pe inabusirea si uciderea bunului simt (si constiintei) care "atarna" ca un balast (aparent) inutil in calea "facerii" de BANI.
De aici zic eu mereu ca lucrurile (toate) sunt legate.
E foarte dificil de evaluat sunetul.
O conditie esentiala este sa-ti placa muzica ascultata, adica sa nu pui muzici care nu-ti plac prea tare doar pe motiv ca sunt audiofile si bine trase. Asta e o mare prostie. Orice auditie, fie ea si de 10 minute, trebuie facuta cu scop suprem
de auzire a muzicii si nu altceva, altfel mintea e poluata cu "zgomot" ce nu permite judecata corecta si de bun simt. De aia multi o dau din balarii in balarii. Putini sunt aceia care nu au ureche buna sau macar corecta DE LA MAMA NATURA. Problema cea mai mare este aceasta "auto-poluare".
Un element esential este si urmarirea ritmului si ansamblului general al sunetului.
Pare aiurea ca exprimare, una mai buna nu am gasit acum, insa ca idee, o orchestra trebuie sa sune in acelasi timp, unitar
ca in realitate si nu disparat, din bucati, adica fiecare particica pe limba ei
si in timpul propriu , toba intr-o directie, viorile in alta, etc. Asta e greu de perceput daca nu ai ureche muzicala si e cel mai greu de realizat dintr-un sistem audio. Auzi calitate din acest punct de vedere abia la sisteme scumpe si la bani grei platiti pe scule si boxe. Noroc de faptul ca putini isi dau seama.....
Deci, TIMPUL este cel mai important element dar si cel mai greu de evaluat intr-un raport personal corect.
Sunetul, mereu am spus, e mare...curva!
Ne putem lesne incanta de niste tampenii pe care apoi, dupa "trezire", daca le auzim, ne pufneste rasul (a doua zi dupa betie, dupa ce vedeam (beat fiind) fata ca pe o printesa suprema o vad dimineata nemachiata, vulgara si proasta).
Nimeni nu e scutit de asa "pacaleli", nici cei mai experimentati. Asta e pentru faptul ca muzica se adreseaza sufletului in primul rand si nu mintzii. Iar cine iubeste, inevitabil greseste.
Eu vad cauza in usurinta urechii (defapt a creierului) de adaptare.
De aceea nu putem judeca corect fara un REPER, o REFERINTA. Adica fara sa auzim CALITATE nu putem nici intelege calitatea, nici aprecia si nici sa o extragem din "gramada".
De aceea, pe forumuri eu unul vad foarte clar nivelul de apreciere maxim calitativ posibil al fiecaruia dupa cata CALITATE a auzit la viata lui.
Deasemenea, conteaza si timpul de "expunere" la CALITATE. Una este sa auzi ceva bun timp de 3 ore si alta e sa auzi 3 ani. Urechea (defapt mintea, creierul) se auto-educa, incet, incet...insa se poate autoeduca si cu NON-calitatea, cu sunetul gresit; aici este reversul medaliei.
Asa ca degeaba as da retete de evaluare unuia care nu a avut parte de "expunere la CALITATE".
Singura "reteta" este sa ....se expuna singur, pe cat posibil.
Nu exista (in mod categoric) retete prestabilite de apreciere, desi se pot face intr-un anumit cadru tehnic chiar si asa ceva. De exemplu asociatiile sau organizatiile legate de concursurile de car-audio (avem aici pe forum un user,
puf, care stie si este implicat in asa ceva, o intreaga stiinta CARE SE INVATA).
Insa in sfera audiofila aprecierile si evaluarile nu sunt "standartizate". Se pot mentiona doar unele publicatii si unii redactori din lumea civilizata care au impus oarecum anumite criterii din care au decurs-rezultat si anumiti termeni, insa lumea audiofililor e ca un imens circ, fiecare e colorat in felul sau si isi face propria "scamatorie".....poate si de aici exista un farmec aparte cu iz de wooodoo si supranatural-exotic. Cert este ca un audiofil autentic e un om fin si rafinat, care iubeste muzica, cultura, arta, frumosul, adica nu poate fi un mitocan tamp si brutal. Lumea asta "selecteaza", dar nu este un premiu sau o diploma, insa aceasta pasiune nu poate acapara DECAT oamenii mai deosebiti si mai speciali, fiecare in felul lui, fiecare la nivelul lui ce NU trebuie discutat, cantarit si comparat pentru ca ar fi o aberatie si dovada ca cine face asa ceva NU apartine acestei lumi ci doar se deghizeaza in apartinator.
Intr-un fel este o arta si nu-mi dau seama cum se pot scrie retete prestabilite pentru pictori, de exemplu, care sa le spuna cum se face un tablou de valoare ?!
Dar un lucru este esential pentru reusita unei evaluari (mereu) corecte, PASIUNEA, IUBIREA pentru acest hobby indiferent ce inseamna el, sunet, muzica, scule audio, mestereala in acest domeniu, etc,etc. Cine nu iubeste cu adevarat acest hobby e ca minciuna, are picioare scurte si nu ajunge prea departe.
Iar ca sfat - asculta, asculta si iar asculta! (unii trancanesc intruna si nu mai au timp si de ascultat).
Prostu' invata pe pielea lui, desteptu' pe-a altuia.
Chestiile astea sunt spuse NUMAI de catre dealerii care vand Dynaudio (si evident, in articolele de revista care sunt platite de catre producatorul danez, care by the way, e unul din principalii producatori in zona high-end audio in ceea ce priveste bugetul alocat pentru publicitate si marketing).
