HighEndFan Mie personal mi-a placut cel mai mult un Sony TC-K909ES, apoi un Kenwood 7030 al lui momolo, dupa care Excelia 007 de la AIWA.
Si mie mi-a placut cel mai mult SONY TC-K909ES ! Iar de al meu (Kenwood) m-am lamurit ca nu ma pacalisem singur. Il consideram deja excelent.
Defapt l-am ales (cand l-am cumparat) in cunostinta de cauza - prin anii 92...93 aveam un prieten audiofil (eu fiind vasnic trancotar, spre exemplu nu concepeam ca un cablu conteaza in vreun fel atata vreme cat e scurt si face contact bine!
). Omul muncise prin state si UK dandu-si practic toti banii pe scule audio. Asa ca avea o colectie de cass-deck-uri impresionanta pentru acea vreme.
Si le cumparase din UK in vreo doua randuri, in total avand vreo 6 modele alese pe spranceana. Citea revistele de profil (cumparate tot din UK si USA, pe la noi nu exista nici urma). Le stia pe dinafara. Practic citea orice se putea tipari (pe vremea aia nu exista net...pentru noi!) in materie de review audio. Plus ca stia sa citeasca "printre randuri" (stiind engleza la perfectie). El mi-a explicat prima oara ca in review-uri se scrie de obicei politicos sa nu deranjeze pe nimeni insa cei care erau "guru" in domeniu stiau sa strecoare anumite "soparle" printre fraze pe care audiofilii cu experienta le intelegeau.
Imi aduc aminte cum imi povestea modul cum si-a gasit de cumparat deck-urile in Londra, faptul ca erau strazi dedicate sculelor audio-video si ca tot ce era bun si merita banii se gasea greu chiar si acolo. Vorbea cu anumiti comercianti si astepta sa le aduca. Cel mai greu facuse rost de Kenwood, tin minte cum imi povestea ca erau asa de laudate ca practic nu se mai gaseau de cumparat.
Astfel ca isi alesese doua modele de AIWA (tin minte ca erau AD-F800 si AD-F960) precum si un Kenwood cu doua capete si un capstan care m-a impresionat pe mine foarte tare pe vremea aia. Daduse destul de mult pe Kenwood desi avea doar doua capete insa mi-a zis ca pretul mare era ridicat de clasamente, adica era singurul deck cu doua capete bagat in rand cu cass-uri grele de la Naka, Sony, Aiwa, etc, etc.
Eu ma duceam pe la el sa-mi trag casete de pe vinil. Acasa aveam o colectie de deck-uri sovietice (pe langa cele 7 magnetofoane
) iar casetele se gaseau greu si costau mult! Dar macar ceea ce cumparai la pret mare era de calitate!
Asa ca atunci cand gaseam de cumparat un TDK "din ala adevarat" ma duceam la el sa-mi trag de pe vinil.
Deck-urile mele sovietice nu erau chiar proaste, redau destul de bine asa ca mi-am dat seama cu timpul ca cel mai mult imi placeau inregistrarile, culmea!, facute pe Kenwood-ul cu doua capete!
Tin minte ca avea un soi de "computer" care testa banda si stabilea BIAS-ul.
Amandoi ajunsesem la concluzia ca desi alea cu 3 capete erau faine, totusi Kenwood-ul avea ceva aparte...adica semana a magnetofon la felul cum suna! Tineti minte ca erau vremurile cand noi in calitate de trancotari ascultam cu "tzatz", lucru foarte apreciat!
De atunci imi ramasese in cap acel deck, insa in timp am uitat indicativul/modelul. Acum mi-am dat seama ca deck-ul meu este "fratele" lui cu 3 capete de prin 1992...93, deci teoretic mai bun.
Inca de atunci imi spunea si amicul asta ca una sunt datele tehnice si cu totul alta realitatea, adica felul cum suna un aparat. Eu inca eram sceptic, erau vremurile cand aparatele se alegeau numai dupa datele tehnice din prospect, nici nu concepeam sa nu citim datele tehnice!
....
Prostu' invata pe pielea lui, desteptu' pe-a altuia.
.
Tare!