brighty ma bucur ca ti-a priit recomandarea.
Mai jos va recomand ceva mai hardcore, este vorba despre un album al regelui neincoronat al muzicii techno experimentale, Richard D. James pe numele sau, zis si Aphex Twin. Albumul Syro nu este o opera ground-braking, nici nu abunda in inovatii sau experimente. Este un album sa zicem clasic...
imi vine sa rad, aceasta muzica putandu-se numi clasica...
O mica introspectie mi-as permite, imi amintesc prima oara cand am fost expus acestei muzici (cu toate ca fiind mai greu de digerat, unii ascultatori ar contesta faptul ca este muzica, ar cataloga-o ca o colectie de sunete). Eram un copil mocofan nascut intr-un oras mic de provincie si prin anii imediati dupa revolutie, oglinda mea spre lumea mare, de la acea vreme (in care nu exista internet sau bani de calatorii), era postul de televiziune MTV. Tin minte ca ramaneam rareori singur acasa noaptea si imi permiteam sa ma uit la TV pana seara tarziu (tin minte serile calde de vara in care puteam sa imi fac de cap dupa miezul noptii, mai trageam o tigara pe balcon, imi alegeam programul fara sa ma bata parintii la cap...ce vremuri). Exista o emisiune MTV Night Zone sau ceva de genul...nu mai tin minte exact, unde se difuza muzica mai putin comerciala. La acea emisiune sorbind muzica din difuzorul mono al televizorului Elcrom din dotarea familiei, am vazut un videoclip Aphex Twin si mi s-a parut foarte bizar, nu stiu cat am reusit sa inteleg din muzica respectiva la acea vreme, insa am ramas impresionat pe viata.
Mergand in fata cam 20 de ani, evolutia personala a fost destul de spectaculoasa(ma refer la sistemul hifi), daca as fi putut privi in viitor in acea perioada, as fi ramas impresionat: ascult, dupa multi ani, Aphex Twin in editie triplu vinil pe un sistem audio decent(acum depinde si de parerile oamenilor, deoarece un pick-up din anii 70 nu poate fi considerat totusi decent de multe persoane).
Melodia preferata este
produk 29, pur si simplu acele vumetrelor innebunesc cand incepe aceasta piesa cu un bas destul de percutant. Din pacate nu toate piesele stralucesc, unele sunt putin mai de umplutura, pe ansamblu totusi fiind un album reusit. Mi se pare ca acest album s-a vrut o continuare la
Drukqs, pe care il consider un album de referinta, avand un sound specific anilor 90'.Varianta vinil, chiar daca necesita schimbarea discului la aproximativ fiecare 10 minute, are un sound de calitate, carnos, basos, full, nici pe departe un sunet nisipos, aspru si sintetic. Din ce m-am informat, Syro este un album format dintr-o colectie de piese mai vechi (unele au si 7 ani) artistul dorind sa isi publice o parte din creatiile proprii din ultimii ani, pentru a nu le pierde si a le lasa mostenire fanilor. Albumul este unul destul de digerabil (la nivelul cat poate fi digerabil Aphex) are un design modern Apple style si contine la final o lista a sintetizatoarelor folosite (o lista destul de numeroasa, de aici denota munca investita in calitatea acestui album). As mai dori sa precizez, ca majoritatea discurilor Aphex Twin sunt impecabil trase, continand sunet de calitate autentica. Spor!
) si pot afirma ca este o inregistrare de calitate superioara (caracterizat de voci incremenite in centru, bas plin, viu, ce umple camera, lipsa sunetului sec, sintetic, caracteristic inregistrarilor mai putin decente de muzica electronica).
WOW! Ce sa zic...am ramas mut in fata sistemului audio...este o experienta deosebita! Inafara de faptul ca virgula, contine niste piese noi(dedicate acestui concert), felul cum este mixat iti da o viziune noua asupra operei chiar daca exista si melodii clasice pe acest disc. Prezentarile in limba chineza dintre melodii (avand in vedere ca a fost primul concert de muzica non-traditionala, gen rock din China de la acea vreme) aduc o tenta dark, chiar distopiana atmosferei acestui album superb. 
