) din acest domeniu. Mie personal, imi place, atat cat cunosc (nu extraordinar de mult, recunosc...) din opera. Este o solista de crossover, de divertisment muzical, uneori se descurca splendid, alteori o cam da in zona kitsch-ului (vezi "Harem"), insa niciodata nu mi s-a parut a fi stridenta, ba dimpotriva, cu suficient de mult bun-simt si - lucru de admirat - cu o deosebita aplecare catre cunoasterea muzicala (nu este genul de "vedeta" careia producatorul ii da pe tava partitura ca s-o lalaie in studio dupa care -pac! - discul).
si sper sa ne intalnim acolo cat mai multi de pe acest forum!fix la fel mi s-a intamplat si mie!...La acea vreme.Desi "tehnic" se poate sa aveti dreptate, eu unul raman in continuare un pasionat admirator al ei si nu uit ca, datorita vocii si interpretarii sale, am facut, timid, cativa pasi in muzica de opera, intr-o vreme cand detestam "la greu" opera si muzica simfonica! Cand am auzit prima data de ea, in '97 cu prilejul celebrului duet cu Bocelli, practic m-a bulversat, vocea sa angelica mi-a produs o imensa bucurie sufleteasca, daruindu-mi ulterior nenumarate clipe de desfatare muzicala.
Sa nu uitam totusi ca ea, la baza, este cantareata de divertisment, pornind la sfarsitul anilor '70 din era disco alaturi de Hot Gossip si facand apoi pasi temeinici, in anii '80, in cultura pop si in musicaluri (care tot divertisment se cheama), in special in cele ale lui Andrew Lloyd Webber.
vezi, eu nu conosteam atatea amanunte, mereu am vazut-o ca pe o cantonetista profesionista care a tradat cauza!A, ca a abordat, tangential, si cateva secvente din arii de opera pe albumele sale ori in diverse colaborari este un cu totul alt lucru... insa nu consider ca trebuie judecata exclusiv dupa acest criteriu, al neperformantei sale (zic unii! ) din acest domeniu. Mie personal, imi place, atat cat cunosc (nu extraordinar de mult, recunosc...) din opera. Este o solista de crossover, de divertisment muzical, uneori se descurca splendid, alteori o cam da in zona kitsch-ului (vezi "Harem"), insa niciodata nu mi s-a parut a fi stridenta, ba dimpotriva, cu suficient de mult bun-simt si - lucru de admirat - cu o deosebita aplecare catre cunoasterea muzicala (nu este genul de "vedeta" careia producatorul ii da pe tava partitura ca s-o lalaie in studio dupa care -pac! - discul).
Pai da-ti seama doar cate fluvii de ura s-au scurs catre ea din partea bransei cand Lloyd Webber a distribuit-o in rolul principal din "The Phantom of the Opera" (in '86), mai ales ca era si sotia lui! Si cate isterii s-or fi declansat, din partea aceleiasi branse, cand - dupa divortul lor - Brightman nu numai ca nu a cazut in anonimat, ci s-a adaptat in acest dur showbiz si - cu sprijinul producatorului Frank Peterson, ex-colaborator al lui Michael Cretu la Enigma - si-a creat o noua imagine, de super diva, atragand legiuni de fani (fanatici chiarmomolo wrote: Defapt opinia unor profesionisti ai operei a venit atat de dura, pesemne vazandu-ma pe mine ca oarecum imi placea sincer din anumite puncte de vedere. Insa oamenii astia sunt nemilosi in privinta tipei, nu-ti spun acum toate epitetele auzite!
), consolidandu-si statutul cu fiecare an ce a trecut si cu fiecare nou album lansat; desigur, si-a consolidat si contul bancar, spre disperarea aceleiasi branse 
... Rog un review propriu al recentei sale colaborari cu Lisa Gerrard ("Farscape"), cand ai tu timp si dispozitie 
!... .Motivul ar fi ca nu imi place tot de la el,am ascultat de putine ori anumite albume ( ca dintr-o datorie fiindca alte albume imi plac enorm si a intervenit un fel de obligatie morala)JMJ este un fel de Modern Talking al zilelor noastreszacaz wrote:asta a fost si impresia meaVangelis (anumite albume, in mod special ''Oceanic'' album care m-a dezamagit teribil.Fata de ce a facut in anii lui buni parea un album facut de om care a involuat mental)
doar prima impresie, pentru ca, dupa cateva auditii, se pare ca am reusit sa ma acordez cu mesajul, si am ajuns la concluzia ca este un album superb
n-am izbutit sa aflu ce-i cu beaubourg, despre care uite ce judeca aici un om:(bine, asta a fost in urma cu niste ani; as fi curios sa reiau tentativa)"Beaubourg" is an album that is often misunderstood by avid Vangelis listeners. The album is either hailed as a masterpiece in one corner while in another corner, there's a barrage of booing and hissing. In all fairness, an album like "Beaubourg" had to be done. It's quite a unique album and is one of the few nonmelodic works in Vangelis's large catalog of music.
dupa parerea mea, Vangelis este beethovenul zilelor noastre - mi se pare cel mai profund si mai complex muzician al acestor decenii ( ca titluri grele: Direct, Heaven and Hell, Earth, Mask, Soil festivities si inca multe altele, de la Spiral si Albedo 0.39 incoace; de remarcat absolut remarcabilele colaborari cu Jon Anderson), si nu cred ca a involuat, dimpotriva
J M Jarre nici mie nu-mi spune mai nimic; in general este agreabil (jucaus, neastamparat, amuzant, nebunatic), dar nu captivant
:):) Are si el fazele lui (Zoolook, Revolution, Waiting for Cousteau)...La Jarre se intimpla sigur: teo and tea nu are parca nici o legatura cu el...brighty wrote:Mai sunt doar cateva zile pana la concertul celebrului muzician Jean Michel Jarre la Sala Polivalenta si chiar reascultam, zilele astea, cateva albume ale sale, ramanand surprins, uimit, fascinat, ca de fiecare data de altfel!... Acelasi sentiment, ba parca si cu mai multa intensitate, l-am incercat - de atatea ori - si in cazul auditiilor unora dintre creatiile marelui Vangelis... Sa ne amintim doar de "Alpha", "Sword of Orion", "Reve", "To The Unknown Man", "La Petite Fille de la Mer"... Ori de "Rendez-Vous 2", "Equinoxe1", "Oxygene 2", "Ethnicolor 1", "Waiting for Cousteau", revenind la Jean-Michel.
Compozitii stralucite, instrumentale in majoritatea lor, dar care par a-ti transmite un mesaj in cuvinte, intr-un limbaj universal si totusi necunoscut inca!... Iar unele sonoritati sunt atat de "palpabile", in special in muzica lui Jarre, incat aproape ca le poti deslusi forma, aspectul... le vezi miscandu-se rapid, pe traiectorii haotice, ori dimpotriva, solemn, gratios, animate parca de viata, in imagini mentale construite intr-un plan oniric...
Ma intreb, deseori, bulversat, cum de a putut o minte omeneasca sa compuna asemenea sonoritati eterice, spatiale, venite parca din abisuri nestiute ale Universului?!... Numai inspiratia sa fie de vina? Ce este aceea 'inspiratie', cand, cum, in ce proportii poate veni ea artistului? Sa fie, cumva, un dar divin in propriul sens al cuvantului?
Aproape toti compozitorii in cauza (ma refer la cei de muzica electronica) au avut perioada lor fasta, dupa care s-au "stins"... Ne-am pomenit, la un moment dat, ca revin printre noi, intre oamenii obisnuiti, cu o muzica mai apropiata de normalitate, sa-i spun asa... O muzica frumoasa, fara indoiala, insa lipsita de suflul acela de geniu, care dadea valoare inestimabila clasicelor compozitii.
si mie imi pare tot asa. Pare mai degraba un produs house de DJ.La Jarre se intimpla sigur: teo and tea nu are parca nici o legatura cu el...
