evident! Si eu!Ca sa fiu si mai sincer, ma zgaiam la mancare la fel de mult ca la scule iar consumarea unei cutii de bere Dab, Tuborg sau Sinalco era un moment din viata ta, fiind savurat pe indelete .

Dar tin minte ca atunci cand eram copii si ne jucam pe strada (obicei astazi complet disparut), aveam capace de bere Tuborg, Cronenberg (?), etc turtite cu ciocanul si le foloseam ca "monezi" la jocul numit Tzaca ???
Se puneau "banii" (capacele) pe mijlocul strazii asfaltate (pe atunci trecea foarte rar cate o masina), se desena cu frunze un patrat in jurul "monezilor" (nu aveam creta!

Exista si un "curs valutar". tin minte ca Tuborg erau de mai multe culori si feluri. Era moneda cea mai tare. Dadeam un sacultez de Pepsi turtite pe un singur capac de Tuborg sau Radeberger (?...nu mai le tin minte), "curs valutar" care ajungea si la un schimb de 1/100 ! Ciocaneai doua lazi de Pepsi ca sa schimbi "banii" de una bucata Tuborg!
Ai mei nu aveau bere straina din shop, ca nu aveau valuta si nu lucrau "dincolo", dar aveau parintii catorva copii de pe strada.
Tat'su bea berea iar copilu' lua capacul si-l aplatiza cu ciocanul, cu grija ca sa nu se ia vopseaua.
Dar tot se lua de la multe utilizari la Tzaca si trecut din mana in mana.
Tin minte ca stransesem "o avere" fiind bun la aruncat cu caramida. Cand era o suma mare in joc, maream distanta si ne trebuia o seara intreaga ca sa putem "departaja" averea pusa in joc!

Catodata iesea si cu bataie. O data, tin minte, am primit un pumn in ochi si m-am dus la taica'meu. El cum m-a vazut a zis ca-mi invineteste si celelalt ochi ca sa fie simetric si ca e treaba mea sa-mi rezolv problemele!



Eu speram sa-l bata pe tipul ala. Era unul foarte zdravan si mai inalt cu un cap, batausul strazii, care adunase capace cu bataia pentru ca dealtfel, arunca foarte prost la tzaca.
Cerea "tribut" de la astia "cu bani" (punga groasa cu capace valoroase) si eu nu am vrut sa-i dau, asa ca am primit direct un pumn in mutra.
Pana la urma am organizat un "complot-rascoala" si l-am lasat fara capace dupa care am disparut cu totii in seara aia! O tragedie!

Dar a doua zi am uitat si am luat-o de la capat.
Atunci eram mereu pe strada. Nu existau calculatoare, doar desene animate, cam vreo zece minute la ora 7 seara. Ne striga "Deeeseeeneee animaaateeee! In casa copii!", insa dupa aia continuam pe strada, bogati fiind cu capace turtite de bere nemteasca provenita din shop-uri sau de pe litoral.
Dar nici macar nu gustasem vreodata continutul sticlelor. Inafara de Pepsi. Noi cu capacele aveam treaba.
