Kostas a descris foarte bine situatia! Exact asa o vedeam si eu!
alexxace10 Tot ce avea el era cel mai bun ,de la video-ul Philips si pana la ciunga ION si Brooklin din buzunar
fix asa cunosteam si eu baieti de bashtani (comert exterior, consilier al lui ceashca, medic primar cu deplasare in Maroc, Libia, etc, etc). Toti aveau acest numitor comun, adica ce aveau ei era THE BEST EVER si noi trebuia sa-i laudam necontenit ! Nici nu puteai deschide pliscul in fatza lor ca te anulau! Pe vremea aia, ca orice puberi, ne intreceam in ceea ce aveam fiecare....defapt in ce avea tatal fiecaruia !
Boxele erau marete asa cam ca Unitra de 140W poate chiar mai mari
asta era ceva..."grav"!

Mai precis, rupea gura targului! Cu toti pe vremea aia consideram ca niste boxe mari si cu cat mai multe difuzoare in diametre cat mai mari = boxele supreme!

Era moda boxelor pe 3 cai de dimensiune cat mai mare (model de marime Unitra "Tineret 140"). Cerinta suprema era diful de bas cat mai mare, tip lighian si daca se poate cu dungi/pliuri pe membrana!

Sunetul era compus numai booom-tzatz-booom-tzzztz! Cu cat booomul era mai pleznitor si cu cat tzatzul era mai metalic, cu atat era mai minunat!
Apropos de sculele europene - acestea se invarteau in general in medii mai intelectuale si mai evoluate. De obicei aceia care lucrau in cultura, cinematografie, arta (si care aveau bani) preferau marcile astea europene olandezo-germano-danezo-elvetiene (REVOX, Philips, Grundig, Tandberg, SABA, DUAL, etc) fiind cu dispret la adresa marcilor japoneze in frunte cu sublimul AKAI, dar "tzaranii" erau cu japonismele. Interesant este ca cei care faceau bijnitza cu muzica aveau numai scule japoneze. Tin minte ca unul cu care eram prieten (cumparam de la el minim o banda pe saptamana) imi spunea ca nu da doi bani pe Philips si Grundig sau Revox pentru ca nu sunt fiabile. El avea numai maguri si casuri AKAI iar amplificarea Technics cu boxe Unitra 140 considerate foarte bune pe vremea aia!
Eu am fost total dedicat marcilor japoneze. Eram "surubar' si m-am prins instant ca nu se compara calitatea executiei/pieselor plus fiabilitatea sculelor japoneze cu cele europene. Astea din urma pareau cam oropsite si nici macar nu erau frumoase ca cele japoneze! Mi-a placut intotdeauna designul clasic, tehnic japonez, masca argintie cu butoane din dural lucios....defapt designul AKAI pe care-l consider unul din cele mai frumoase facute vreodata! Pe vremea cand majoritatea sculelor aveau VUmetre pe ace imi placeau mai multe VUmetrele fluorescente verzi insa mai tarziu cand "acele" au devenit rare mi-au placut cel mai mult VUmetrele galbene si mari. De exemplu am fost fascinat de VUmetrele imense de la amplifurileTechnics compuse din power+pre anii 90!
Nu am fost niciodata mare fan AKAI decat la maguri. Am fost insa foarte fan MARANTZ care pe vremea aia stiam ca provine din USA, Yamaha, Sansui, Nakamichi si JVC/SONY pe care le pun la urma impreuna pentru ca le consideram egale, Sony mai metalic iar JVC mai rotunde la sunet.
Ce e drept, inainte de a asculta orice, apasam loudness-ul (intotdeauna cuplat) si dadeam corectorul TREBLE la maxim iar pe ala de BASS il puneam functie de chef dar niciodata mai mult de +2dB pentru ca nu-mi placea bubuiala, dar iubeam "tzatzul" pe care-l consideram "claritate"!
Nici prin cap nu-mi trecea vrodata ca au vreo importanta cablurile! ....O data cu ceilalti.
In anii 80 nu am auzit niciodata de la nimeni cum ca are vreo importanta cablul infara sa aiba lungimea necesara si mufa potrivita sau sa faca bine contact!
Practic toti foloseau cablurile gasite in lada sculei noi. Japonezii dadeau cabluri si impachetau frumos, europenii nu prea!
Abia in anii 90 am auzit de la un prieten audiofil de importanta cablurilor in momentul cand mi-a aratat un cablu interconect RCA-RCA (tin minte ca era albastru) pe care daduse 100 paray in state. M-am uimit de o asemenea aberatie si am zis ca omului ii lipseste o doaga sa plateasca atat de mult pe un amarat de cablu!

(salariul mediu era mult sub 100 paray pe vremea aia)
Prin talcioc se gaseau cabluri cate vrei si taind mufe RCA de la diverse alte cabluri rupte puteai sa-ti faci cate vrei!
Dar tot atunci m-am dus acasa si am pus pentru prima oara la Unitrele mele de 140 niste cabluri de reseu englezesti, groase!

Pana atunci foloseam jegurile de cabluri din dotarea boxelor, chestiile alea subtiri de plastic cu putin cupru prin ele. Am simtit diferenta pe loc, mai ales ca foloseam un final QUAD 405 si pe chestia asta am stat sa ascult muzica o noapte intreaga fiind absolut incantat!

Dupa aia m-am dus la amicul ala si am "luat notite" dandu-mi seama ca prostul defapt eram eu!

Prostu' invata pe pielea lui, desteptu' pe-a altuia.